România în Consiliul Europei

Priorităţile României la Consiliul Europei

 Obiectivele prioritare ale României la Consiliul Europei vizează:

  1. susţinerea rolului Consiliului Europei de a reprezenta un for de stabilire a standardelor, care să se constituie într-un veritabil acquis în domeniile politic, juridic, afaceri interne, capacitate administrativă etc., de acordare de asistenţă şi de monitorizare a obligaţiilor asumate de State;
  2. utilizarea instrumentelor de monitorizare specifice Consiliului Europei (Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, monitorizarea tematică sau pe state desfăşurată de Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei) pentru asigurarea celor mai înalte standarde de protecţie a etnicilor români din statele vecine;
  3. promovarea unui rol sporit al Consiliului Europei în monitorizarea situaţiei drepturilor omului în zonele afectate de conflicte îngheţate şi aplicarea unor programe de natură să determine democratizarea zonelor respective;
  4. susţinerea obiectivelor şi a măsurilor de reformă a Consiliului Europei în scopul concentrării activităţii Organizaţiei în domeniile sale majore de expertiză: consolidarea statului de drept, promovarea democraţiei şi a respectului pentru drepturile omului;
  5. asigurarea unei prezenţe constante a României în dialogul inter-instituţional privind problematica regională de interes, dintre Consiliul Europei, UE, OSCE şi ONU; 
  6. promovarea unei participări directe a reprezentanţilor români în toate organele Consiliului Europei (Comitetul Miniştrilor, Adunarea Parlamentară, Congresul Puterilor Locale şi Regionale), precum şi promovarea candidaturilor româneşti, în funcţie de oportunităţi, la posturi de decizie în structurile organizaţiei;
  7. susţinerea unor proiecte ale Consiliului Europei vizând dezvoltarea zonei Balcanilor Occidentali şi a regiunii extinse a Mării Negre, inclusiv pe fondul stabilirii, la Constanţa, a Secretariatului Euroregiunii Mării Negre;          
  8. promovarea respectării prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, prin urmărirea executării corecte, de către Statele Părţi, a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
  9. susţinerea eforturilor de reformă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), atât prin modalităţi de creştere a eficienţei acesteia, ce nu implică modificarea actualului cadru juridic, cât şi, în cazul în care este necesar, prin amendamente aduse cadrului convenţional (Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale Omului ale şi a protocoalelor adiţionale). 

februarie 2016