Despre NATO

NATO - Informaţii generale

 

  GENERAL

NATO este o alianță politico-militară, înființată prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949 de SUA, Canada și 10 state europene. În prezent, cuprinde 29 de state membre din Europa și America de Nord.

Alianta este o asociere de state libere, unite prin hotărârea lor de a-si proteja securitatea prin garantii reciproce si relatii stabile cu alte tari.

Scopul esenţial al NATO este de a asigura libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite. În acest sens, art. 4 din Tratatul Nord-Atlantic permite aliaților să se consulte și să coopereze în domenii ce țin de securitate și apărare, în timp ce art. 5 consacră sarcina fundamentală a NATO, și anume apărarea colectivă.   Astfel ”un atac armat împotriva unui aliat din Europa sau America de Nord, este considerat un atac împotriva tuturor”.

Pe lângă apărarea colectivă, celelalte două sarcini fundamentale ale Alianţei, definite în Conceptul Strategic al NATO (2010) și în continuare actualese referă la managementul crizelor și securitatea prin cooperare. Astfel, Alianța contribuie la securitatea și stabilitatea regională și internațională prin operațiile sale din Afganistan, Kosovo, dar și în Marea Mediterană. Totodată, NATO cooperează cu state terțe pentru dezvoltarea capabilităților de apărare și pentru creșterea rezilienței acestora, dar și cu organizații internaționale, în special cu Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană, în domenii de interes comun. Toate deciziile adoptate la nivelul NATO sunt luate prin consensul celor 29 de state aliate.

Cel mai recent Summit NATO a avut loc în perioada 11-12 iulie 2018 la Bruxelles.

Între summit-uri, un rol esențial în validarea direcțiilor de acțiune ale alianței îl au reuniunile miniștrilor de externe și ai apărării.

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/index.htm.

 

 Apărarea colectivă

Sistemul colectiv de apărare este şi va rămâne principala sarcină a NATO. Începând cu 2014, ca răspuns la schimbările majore produse în mediul de securitate şi la deteriorarea situaţiei din vecinătatea imediată a Alianţei, NATO a început un amplu proces de adaptare a posturii sale defensive. Acest proces vizează creșterea eficienței și capacității de reacție a NATO, printr-o abordare omnidirecțională, de tip 360 de grade.

Au fost adoptate măsuri vizând întărirea flancului estic, prin asigurarea unei prezenţe înaintate a NATO pe flancul estic, adaptate specificului regional. Este vorba despre o prezență consolidată în partea de nord-est a flancului estic aliat (enhanced Forward Presence - eFP), prin cele patru batalioane multinaționale din Polonia și țările baltice şi de o prezență adaptată (tailored Forward Presence - tFP) în regiunea de sud-est, respectiv la Marea Neagră, cu Brigada Multinațională de la Craiova ca parte centrală a acestei prezențe.

Pe teritoriul României au fost create două comandamente multinaţionale, ca parte a Structurii de Forţe ale NATO - Comandamentul Multinaţional de Divizie pentru sud-est (MND SE) şi Unitatea de Integrare a Forţelor Aliate (NFIU), ambele fiind situate în Bucureşti și având rolul de a sprijini derularea unor eventuale misiuni în zona sudică a flancului estic aliat.

Alte decizii au vizat creşterea prezenţei aeriene şi maritime aliate în regiune şi crearea unei funcţii de coordonare a activităţilor maritime ale NATO în Marea Neagră, constând din activităţi de instruire integrată şi exerciţii la care vor participa Forţele navale permanente ale NATO, alături de nave ale statelor riverane şi alte altor aliaţi interesaţi. De asemenea, au fost dezvoltate capabilitățile NATO și a fost întărită capacitatea lor spre a face faţă ameninţărilor indiferent de natura şi provenienţa acestora,  prin: declararea Capacităţii Operaţionale Iniţiale a sistemului NATO împotriva rachetelor balistice; îmbunătăţirea capacităţii NATO de anticipare şi evaluare strategică; consolidarea posturii maritime aliate; adoptarea de măsuri în spiritul angajamentului pentru apărarea cibernetică; întărirea rezilienţei şi a pregătirii civile la nivelul statelor aliate; reconfirmarea rolului descurajării nucleare, ca element esenţial al posturii aliate de descurajare.

S-a urmărit, de asemenea, şi consolidarea flancului sudic, prin adoptarea unui cadru de adaptare a NATO la provocările şi ameninţările provenite din această direcţie strategică.

Toate aceste măsuri alíate au un caracter defensiv, sunt în concordanţă cu angajamentele internaţionale ale României şi cu nevoile de întărire a apărării naţionale şi a Alianţei, și confirmă importanţa regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică.

 

 Managementul crizelor internaționale

 

  • Afganistan – Misiunea Resolute Support (RSM)

În ianuarie 2015, NATO a lansat în Afganistan misiunea Resolute Support (RSM), care are drept scop instruirea, consilierea și acordarea de asistență forțelor naționale afgane, de securitate și apărare (ANDSF). RSM succede operației ISAF (Forța Internațională de Asistență pentru Securitate) și, spre deosebire de aceasta, nu presupune angajarea aliaților în lupte contra insurgenților, fiind o misiune necombatantă. RSM dispune de 17.000 de militari din 39 de state aliate și partenere, care operează sub coordonarea cartierului general din Kabul/Bagram și a 4 comandamente regionale situate la Mazar-e Sharif, Herat, Kandahar și Laghman. România este parte a eforturilor NATO în Afganistan încă din 2002 și se numără, în continuare, printre principalii contributori la această misiune, cu o participare de peste 750 de militari români desfășurați în teren.

La Summit-ul NATO de la Bruxelles (11-12 iulie 2018) s-au adoptat decizii privind: prelungirea RSM până când condițiile din teatru ar impune modificări, extinderea susținerii financiare a ANDSF până în 2024, respectiv întărirea parteneriatului politic și a cooperării practice cu Afganistanul. În același timp, partea afgană s-a angajat să continue reformele, să combată corupția, să organizeze alegeri credibile, libere, corecte și incluzive în 2018 (parlamentare) și 2019 (prezidențiale). În contextul Summit-ului a fost emisă și o Declarație comună a NATO cu Afganistanul, care poate fi consultată la adresa https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_156625.htm

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_8189.htm.

 

  • Balcanii de Vest - KFOR

NATO desfășoară o operaţie de menținere a păcii în Kosovo încă din anul 1999, în baza Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU şi a Acordului Militar-Tehnic dintre NATO, Republica Federală Iugoslavia şi Serbia. Obiectivul operației KFOR este de a asigura un mediu de securitate sigur şi stabil, precum și a libertății de mișcare în Kosovo. În îndeplinirea acestor responsabilități, KFOR conlucrează îndeaproape cu Misiunea UE în Kosovo – EULEX.

După “declaraţia de independenţă” a Kosovo, din 17 februarie 2008, Alianţa a decis menținerea KFOR în Kosovo în baza Rezoluţiei 1244 a CS ONU. Având în vedere că, de-a lungul timpului, situația de securitate din Kosovo s-a ameliorat, NATO a inițiat în iunie 2009 un proces de ajustare treptată a KFOR spre o „postură de descurajare”. Reducerea trupelor KFOR se face treptat şi în etape multiple, ritmul fiind decis de către Consiliul Nord-Atlantic, în funcţie de situaţia de securitate din zonă. În prezent, KFOR cuprinde 4.600 de militari din 31 de state. Contribuţia României la această operație se ridică la 68 de militari.

România îşi menţine poziţia privind nerecunoaşterea statalităţii auto-declarate de Kosovo şi după prezentarea de către Curtea Internațională de Justiție a Avizului Consultativ privind Kosovo (iulie 2010).

Detalii suplimentare găsiți aici:  https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_48818.htm?.

 

  • Marea Mediterană - Operaţia Sea Guardian

La Summit-ul de la Varşovia din iulie 2016, NATO a anunţat transformarea Operaţiei Active Endeavour în Operaţia Sea Guardian (OSG). Aria sa operațională include apele internaționale ale Mării Mediterane, Strâmtoarea Gibraltar și zonele de acces spre strâmtoare. OSG este o operaţie de securitate maritimă non-articol 5, putând fi adaptată pentru combaterea unui spectru mai extins de ameninţări de securitate în domeniul maritim, spre deosebire de operația anterioară care era axată pe combaterea terorismului.

În stadiul actual, OSG are de îndeplinit 3 misiuni: cunoaşterea situaţiei maritime, combaterea terorismului pe mare, respectiv construcţia capacităţilor statelor partenere din regiune, privind securitatea maritimă. Totodată, OSG cooperează cu operația EUNAVFOR Sophia (UE) prin schimb de informații și sprijin logistic reciproc .

Operaţiunea Sea Guardian poate îndeplini (cu aprobarea Consiliului Nord Atlantic) încă patru sarcini operaţionale, aflate în mandatul său: asigurarea libertății navigaţiei; impunerea interdicţiei maritime; combaterea proliferării armelor de distrugere în masa, respectiv protejarea infrastructurii critice în spațiul Mării Mediterane. 

Centrul de comandă al OSG se află la Northwood, în Marea Britanie, acesta servind şi drept hub pentru schimbul de informaţii în domeniul maritim, în cadrul Alianţei.

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_136233.htm?

 

  • Sprijinul NATO acordat Uniunii Africane

 Alianța sprijină Uniunea Africană (UA) în misiunile de menținere a păcii pe continentul african începând cu anul 2005. Cooperarea NATO cu UA vizează aspecte operaționale, logistice și de sprijin în dezvoltarea capacităților de apărare. Totodată, este avut în vedere sprijinul pentru operaționalizarea Forței de reacţie a Uniunii Africane, inclusiv prin intermediul exercițiilor și al activităților adaptate de instruire, în acord cu cererile UA adresate Alianței.

În cadrul Summit-ului de la Varșovia din 2016, șefii de stat și de guvern au decis dezvoltarea parteneriatului politic și practic cu UA, în scopul pregătirii unui răspuns coordonat amenințărilor și provocărilor comune, în special celor provenite din zona flancului sudic al NATO.

Detalii suplimentare găsiți aici : https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_8191.htm?.

 

  • Activitatea NATO în Marea Egee

Miniştrii apărării din statele membre NATO au decis în februarie 2016 să sprijine UE în gestionarea crizei refugiaţilor şi migranţilor. Criza respectivă, cauzată printre altele de situaţia de securitate instabilă din zona flancului sudic al NATO, este alimentată şi de reţele criminale care sunt implicate în traficul de persoane şi exploatează contextul complex de securitate din jumătatea de nord a Africii, de o relevanță specială fiind și legăturile traficanților cu finanţarea terorismului.

În baza deciziei din februarie 2016, NATO a dislocat o forţă maritimă în Marea Egee (Gruparea permanentă de forţe navale SNMG 2/Standing NATO Maritime Group 2) în scopul derulării de acțiuni pe linie de recunoaştere, monitorizare şi supraveghere a traversărilor ilegale de către diverseambarcaţiuni, în sprijinul autorităţilor din Turcia, Grecia şi a FRONTEX (Agenţia europeană pentru frontiere şi garda de coastă). Acțiunile SNMG 2 se derulează atât în apele teritoriale ale Greciei şi Turciei, cât şi în ape internaţionale.

Prezența (denumită “Activitatea”) NATO a conferit o valoare adăugată semnificativă întregului ansamblu de demersuri internaționale destinate combaterii traficului de persoane, prin furnizarea de informaţii, în timp real, Turciei, Greciei şi FRONTEX, despre fluxurile migratorii.  Acțiunile de cooperare, cu participarea Alianței, contribuie direct la limitarea traficului maritim de persoane şi la salvarea de vieţi. Pentru buna desfăşurare a activității, au fost stabilite legături directe la nivel operaţional şi tactic între Comandamentul maritim al NATO (MARCOM) şi FRONTEX. Urmare eforturilor comune depuse, numărul persoanelor care traversează Marea Egee s-a diminuat considerabil în ultimii ani, așa cum constată rapoartele UNHCR (accesibile aici: https://data2.unhcr.org/en/situations/mediterranean/location/5179). Implicarea NATO în sprijinul FRONTEX a condus implicit la diversificarea cooperării în plan operaţional dintre NATO şi UE, inclusiv în domeniul maritim, şi a consolidat legăturile în plan operaţional şi tactic între participanții și partenerii la această activitate.

 

  • Misiunea NATO în Irak

 La Summit-ul NATO din iulie 2018, liderii aliați au aprobat lansarea Misiunii NATO în Irak (NMI), la solicitarea guvernului irakian. NMI este o misiune necombatantă, de instruire (format train the trainer) și de construcție a capacităților (capacity building), dată fiind încheierea operațiunilor militare majore pentru combaterea ISIL. A fost demarată la Bagdad, în octombrie 2018, și este preconizată angrenarea a cca. 500 de instructori, consilieri și personal de sprijin, furnizați de statele aliate și partenere. NMI urmează altor două cadre create de NATO pentru acordarea de asistență Irakului, respectiv NTM-I / NATO Training Mission Iraq și ulterior NTCB-I / NATO Training and Capacity Building Iraq. La 31 octombrie 2018 a avut loc transferul activităților de la NTCB-I la Misiunea NATO în Irak.

Obiectivul de fond al NMI este sprijinirea implementării asistenței NATO destinate sprijinirii stabilității Irakului și construcției capacității acestui stat de a combate terorismul. Sunt vizate inclusiv activități de pregătire / formare (tip train the trainer) a formatorilor și instructorilor irakieni din sistemul de educație militară, consilierea oficialilor din Ministerul irakian al Apărării și din instituții subordonate, pentru reformarea sectorului de securitate. Activitatea de instrucție a fost demarată, cu titlu inițial, la instituții de educație militară din 3 zone: Bagdad, Taji și Besmaya.

Misiunea cooperează cu alți actori relevanți (Coaliția Globală anti-ISIL și EUAM / Misiunea de Asistență a UE), spre evitarea duplicărilor și identificarea ariilor neacoperite (gaps), în vederea asigurării complementarității și sinergiei eforturilor. 

 

 Cooperarea NATO cu partenerii

NATO se preocupă în mod activ de întărirea securităţii internaționale prin intermediul parteneriatelor cu alte ţări şi organizaţii internaţionale și regionale relevante (ONU, UE, OSCE, UA/Uniunea Africană etc). În acest sens, NATO a dezvoltat mecanisme instituţionalizate de parteneriat (Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic, Dialogul Mediteranean, Iniţiativa de Cooperare de la Istanbul) şi şi-a consolidat relaţiile cu partenerii globali.  

Statele aliate contribuie la susținerea acordată de NATO şi oferă asistenţă cu titlu bilateral ţărilor partenere ale NATO, în domenii precum: reforma sectoarelor de apărare şi securitate, modernizarea forţelor armate şi a altor instituţii relevante, creșterea interoperabilității, încurajarea / susținerea participării la operaţii comune, transfer de expertiză în domeniul managementului crizelor și al planificării răspunsului la urgenţele civile etc. De asemenea, sunt promovate iniţiativele privind schimburile de expertiză şi cooperarea practică în domenii de interes reciproc, precum cele referitoare la lupta împotriva terorismului, securitatea la frontiere, prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă, securitatea energetică şi protecţia împotriva atacurilor cibernetice.

 

  • Vecinătatea estică

Pentru România, sprijinirea partenerilor estici constituie o miză aparte. La Summit-ul NATO de la Varșovia, în iulie 2016, şefii de stat şi de guvern aliaţi au reiterat sprijinul pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a partenerilor estici, adoptând măsuri concrete de susținere pentru consolidarea capacităţii de apărare a acestora, într-un de securitate din ce în ce mai complex.

Urmare demersurilor României, a fost consemnat în declarația Summit-ului de la Varșovia angajamentul NATO pentru cooperarea cu Republica Moldova în vederea susținerii unui viitor stabil, sigur și prosper pentru această țară, conform valorilor democratice europene.

În ceea ce privește relațiile cu Rusia, anexarea ilegală a Crimeei de către Moscova și criza din Ucraina au determinat Alianța să suspende cooperarea practică cu Federația Rusă, în aprilie 2014. La Summit-urile NATO de la Varșovia (2016) și Bruxelles (2017 și 2018), șefii de stat și de guvern au decis prelungirea succesivă a acestei măsuri până când Rusia va reveni la respectarea principiilor și normelor de drept internațional. Ca răspuns la acțiunile Rusiei, NATO își întărește capacitatea de descurajare și apărare.

În același timp, aliații au convenit menținerea unor canale de discuție, în special prin intermediul Consiliului NATO-Rusia, pentru a contribui la evitarea riscurilor și la creșterea transparenței și a predictibilității între Rusia și NATO. Principalele teme abordate în cadrul Consiliului NATO-Rusia au vizat: situația din Ucraina (aliații nu recunosc anexarea ilegală a Crimeei și, de asemenea, fac apel la Rusia să pună în aplicare în totalitate acordurile de la Minsk), reducerea riscurilor în zona euro-atlantică, situația din Afganistan.

 

  • Parteneriatul strategic NATO-UE

Având în vedere provocările comune din vecinătatea estică și sudică, precum și numărul mare de membri comuni, cele două organizații au decis să își consolideze cooperarea începând cu anul 2016.

La Summit-ul de la Varşovia din 8-9 iulie 2016, liderii NATO şi UE au semnat o Declaraţie comună care conţine 7 domenii de interes pentru dezvoltarea cooperării dintre cele două organizații, și anume: 1. combaterea ameninţărilor hibride, 2. cooperarea în plan operaţional, inclusiv în ce privește domeniul maritime, 3. securitatea şi apărarea cibernetică, 4. dezvoltarea capabilităților de apărare a statelor membre UE și NATO, 5. industria de apărare şi cercetare, 6. exerciţii, 7. construirea capacităţilor statelor partenere din est și vest în sfera securității și apărării. Pentru punerea în aplicare a prevederilor Declarației comune fost adoptat, la nivelul celor două organizații, un set de 74 de măsuri practice pentru avansarea cooperării în cele 7 domenii de cooperare identificate (decembrie 2016 și 2017).

La Summit-ului de la Bruxelles (2018), cele două organizații au adoptat o nouă Declarație comună prin care se reconfirmă angajamentul de dezvoltare a parteneriatului, cu evidențierea a 4 domenii de intensificare a eforturilor – mobilitatea militară, combaterea terorismului, consolidarea rezilienței la riscuri de natură biologică, radiologică, chimică și nucleară (CBRN), respectiv promovarea agendei circumscrise domeniului Femeile, Pacea și Securitatea (WPS). Declarația reiterează necesitatea dezvoltării de capacități în mod coerent, complementar și cu asigurarea interoperabilității.

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49217.htm?

 

 Politica de extindere

Alianţa Nord-Atlantică este deschisă către primirea de noi membri, în conformitate cu politica „uşilor deschise”. Potrivit acesteia, orice stat european care poate contribui la promovarea obiectivelor Alianţei, incluse în Tratatul de la Washington, şi la întărirea securităţii în spaţiul euro-atlantic, poate fi invitat să devină membru al NATO.

România, membru al Alianţei din 2004, susţine activ politica NATO a „uşilor deschise” și sprijină eforturile statelor candidate, de pregătire pentru aderare, atât prin canale bilaterale, cât şi prin intermediul mecanismelor NATO.

Principalul instrument destinat pregătirii pentru aderare este Planul de acţiune în vederea obţinerii calităţii de membru al NATO (Membership Action Plan - MAP), prin intermediul căruia NATO furnizează asistenţă în pregătirea pentru aderare. Procesul MAP constă în implementarea planurilor de acţiuni convenite anual de Alianţ[ cu statele candidate, în funcţie de nevoile specifice ale acestora, și în evaluarea anuală a rezultatelor obținute. Participarea la procesul MAP nu presupune automat aderarea la NATO, aceasta fiind condiţionată de îndeplinirea criteriilor de aderare.

În prezent, patru state partenere ale Alianţei aspiră la obţinerea calităţii de membru NATO – Bosnia-Herţegovina, Georgia, Macedonia și Ucraina. La Summit-ul NATO din 3-4 septembrie 2014 s-a decis lansarea unui pachet substanţial de măsuri în sprijinul Georgiei.Pe 5 iunie 2017, Muntenegru a devenit cel de-al 29-lea stat membru al Alianței, în urma depunerii de către premierul muntenegrean Dusko Markovic a instrumentului de aderare la Departamentul de Stat al SUA.

După acordul istoric dintre Atena și Skopje privind denumirea statului, în iulie, la Summit-ul de la Bruxelles din 11-12 iulie 2018, Alianța a invitat oficial Macedonia să înceapă negocierile de aderare la NATO. La 6 februarie 2019, după intrarea în vigoare a prevederilor Acordului, Republica Macedonia de Nord a semnat Protocolul de Aderare la NATO. Ulterior, a fost demarată procedura ratificării în fiecare dintre statele aliate. România a ratificat protocolul de aderare al Republicii Macedonia de Nord la NATO în martie 2019.

 

 Apărarea cibernetică

Apărarea cibernetică este parte a uneia din sarcinile de bază a NATO și anume, apărarea colectivă. Responsabilitatea fundamentală a NATO în acest domeniu este de a-și apăra propriile rețele și de a sprijini creșterea rezilienței aliaților în vederea protejării rețelelor naționale.

La Summit-ul de la Varșovia (2016), aliații au recunoscut spațiul cibernetic ca domeniu operațional, în care NATO trebuie să fie în măsură să se apere la fel de eficient ca și în spațiul aerian, terestru și maritim. Aliații s-au angajat să acționeze cu prioritate pentru consolidarea capacităților cibernetice naționale (asumându-și un angajament politic în acest sens - ”Cyber Defence Pledge”), pentru întărirea rezilienței rețelelor și infrastructurilor naționale și pentru consolidarea abilității de a răspunde rapid și eficient la atacurile cibernetice, inclusiv în contextul unor acțiuni de tip hibrid.

La Summit-ul de la Bruxelles din 2018, aliații au convenit stabilirea unui centru pentru operații în domeniul apărării cibernetice, ca parte a structurii de comandă adaptată a NATO, pentru a se asigura coordonarea acțiunilor aliaților în acest domeniu.

Centrul de Excelență pentru apărare cibernetică al NATO (”NATO Cooperative Defence Centre of Excellence”/CCDCOE), înființat, în anul 2008, la Tallinn, în Estonia, contribuie la creșterea expertizei statelor aliate și partenere în domeniul cibernetic. Obiectivele centrului sunt cercetarea, instruirea și organizarea de exerciții în acest domeniu. La 13 iunie 2019, România a aderat în mod oficial la CCDCOE, alături de Norvegia, Bulgaria și Danemarca.

Detalii suplimentare găsiți aici:  https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_78170.htm.

 

​ Securitatea energetica

Securitatea energetică nu este un domeniu nou de discuţie şi acţiune în cadrul NATO, însă după Summit-ul de la Riga (2006) a început să fie considerat parte a unei politici consistente și cuprinzătoare. România este una dintre ţările NATO care au susţinut asumarea de către Alianţa Nord-Atlantică a unui rol mai proeminent şi mai activ în domeniul securităţii energetice, având convingerea că, prin experienţa şi capacităţile sale, Alianţa poate amplifica valoarea eforturilor altor actori naţionali şi internaţionali importanţi.

În anul 2012 a început activitatea Centrului de excelenţă pentru securitate energetică de la Vilnius, care și-a propus: să exploreze dimensiunea eficientizării utilizării resurselor energetice în teatrele de operaţii; dezvoltarea eforturilor privind protecţia infrastructurii critice energetice; dezvoltarea consultărilor politice şi a cooperării practice cu statele partenere ale Alianţei.

Declarația Summit-ului de la Varșovia subliniază faptul că dezvoltările în domeniul energetic pot avea semnificații importante, în plan politic și securitar, securitatea energetică fiind o componentă importantă a rezilienței. Aliații vor continua să-și consolideze capacitatea de evaluare situațională, inclusiv prin schimb de informații și prin consolidarea legăturilor cu alte organizații internaționale, pentru identificarea ariilor specifice în care NATO poate aduce o valoare adăugată concretă. NATO își va consolida capacitatea de a acorda sprijin în protecția infrastructurilor energetice critice și întărirea rezilienței acestora, inclusiv în situații de amenințări hibride și cibernetice. Integrarea aspectelor de securitate energetică în exercițiile și procesul de planificare al NATO, cooperarea cu partenerii, precum și îmbunătățirea eficienței energetice a forțelor aliate, reprezintă dimensiuni importante ale acțiunii NATO în domeniu.

Declarația Summit-ului de la Bruxelles reia și întărește angajamentele aliate anterioare. Evidențiază, în contextul invocării rolului important pe care aspectele energetice le au față de securitatea noastră comună, că o aprovizionare constantă și sigură cu energie, diversificarea rutelor de import, a furnizorilor și a resurselor energetice, precum și interconectivitatea rețelelor de energie au o importanță critică și ne sporesc rezistența în fața presiunilor politice și economice. În acest sens, aliații s-au angajat, la Bruxelles, să rafineze rolul NATO în domeniul securității energetice în conformitate cu liniile directoare și principiile în vigoare și să continue să dezvolte capacitatea NATO de a susține autoritățile naționale în asigurarea protecției infrastructurii critice, inclusiv împotriva activităților maligne de tip hibrid și cibernetic.

 

Detalii suplimentare găsiți aici:  https://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_49208.htm

 

 Rolul NATO în combaterea amenințărilor hibride

Amplificarea recentă a amenințărilor și utilizării metodelor de război hibrid, de natură militară și non-militară, pe căi deschise sau acoperite, a impus măsuri de adaptare și răspuns și din partea Alianței Nord Atlantice. Acest subiect a fost menționat în declarațiile ultimelor trei summit-uri NATO, Wales (2014), Varșovia (2016) și Bruxelles (2018). NATO, statele aliate și cele partenere se confruntă cu acțiuni precum dezinformare, propagandă, atacuri cibernetice, presiuni de natură economică, forțe armate neregulate / disimulate etc. Aceste tendințe impun o stare crescută de pregătire pentru a preveni, contracara și răspunde amenințărilor și atacurilor hibride, indiferent de proveniența lor, actor statal sau nestatal.

Ca atare, NATO a dezvoltat o strategie care detaliază rolul organizației în contracararea amenințărilor hibride, ca parte din sarcina Alianței de apărare colectivă, inclusiv faptul că NATO este pregătit să asiste orice aliat în acest scop. Strategia aliată conține trei direcții de acțiune: pregătire, descurajare și apărare. Deși responsabilitatea primară de apărare / răspuns aparține statului vizat, Alianța poate interveni, printre altele, prin desfășurarea de echipe de sprijin anti-hibrid, care acordă asistență adaptată necesității imediate, în pregătirea și executarea răspunsului la amenințare.

Un rol fundamental în acest domeniu îl are cooperarea de specialitate cu alți parteneri, inclusiv Uniunea Europeană și state partenere. Centrul European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibdride, inaugurat la Helsinki în octombrie 2017, constituie un canal eficient de dialog și cooperare, ca și centrele NATO de excelență privind apărarea cibernetică (de la Tallinn), securitatea energetică (de la Vilnius) și comunicarea strategică (de la Riga).

 

Detalii suplimentare găsiți aici:  https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_156338.htm?selectedLocale=en

 

 

 

Actualizat iunie 2019