Interviuri

Interviul ministrului afacerilor externe, Teodor Meleşcanu, pentru publicația Q Magazine

Vorbitor: 
Teodor Meleșcanu, ministrul afacerilor externe
Data: 
10.03.2018
Locaţia: 
București
Autor: 
Floriana Jucan, Q Magazine


Teodor Meleșcanu pentru Q Magazine: Ne dorim relații pragmatice și predictibile cu Rusia

Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu a explicat într-un interviu pentru Q Magazine de ce ne-am păstrat ambasada de la Damasc și de ce nu am avut o nominalizare pentru conducerea ONU. Ce vrem de la China, cum putem recupera impolitețea față de premierul Japoniei și cum s-a schimbat conceptul suveranității naționale în lumea de azi? sunt câteva din întrebările la care Teodor Meleșcanu a răspuns…diplomatic.

 

PORTRETUL UNUI DIPLOMAT. DE LA KISSINGER LA MELEȘCANU

Într-un interviu cu Oriana Fallaci, Henry Kissinger, diplomatul prin excelență și omul care a inspirat cel puțin ultimele patru-cinci generații de diplomați, îi spunea acesteia că nu este nici personajul chinuit și misterios pe care îl consideră unii, nici acel om vesel care zâmbește mereu, cum îl descriu alții. Cum ar fi Kissinger descris de el însuși? „N-am să vă spun. N-am să spun nimănui!”

Experiența pe care am avut-o ca jurnalist în întâlnirea cu Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, este similară. Nu a vrut să spună cum e sau poate „infirmitatea” mea profesională a fost de vină că nu am reușit să aflu.

Diplomatul, în sine, este un univers ermetic. Studiază în școală și se perfecționează o viață întreagă nu doar să fie mereu circumspect, ci mai ales cum să codeze salvator orice ar putea fi folosit împotriva sa ulterior. Pentru că un diplomat trăiește mai toată viața lui profesională printre străini și având deasupra capului ghilotina că un singur cuvânt (de pildă, „adversar”), care pentru oricine altcineva poate reprezenta doar un termen oarecare sau chiar o metaforă, dacă e rostit de el în împrejurări publice, poate da naștere unui conflict diplomatic care transcende persoana lui și afectează interesele unei țări.

De aceea, așteptările mele de a obține acele adevăruri care ar putea deveni știri a doua zi pentru colegii de breaslă au fost minimale. Am evitat astfel dezamăgirea. Nu m-am resemnat însă în fața personajului sibilic din fața mea și am sondat în memoria unor oameni care l-au cunoscut, l-au secondat sau completat în diferite perioade ale celor 50 de ani de diplomație, căci atâția are la activ Teodor Meleșcanu.

 

LIVIU BOTA: NEGOCIATOR REDUTABIL

Liviu Bota a lucrat timp de aproape trei decenii pentru Organizaţia Naţiunilor Unite, fiind unul dintre românii care au atins cele mai înalte trepte în diplomația internațională. Consilier politic superior la Centrul ONU pentru Dezarmare din New York (1973-1980), Liviu Bota devine primul director al Institutului ONU pentru Studii de Dezarmare (UNIDIR) de la Geneva în 1980, rămânând aici timp de șapte ani.

În 1988 este numit consilier superior al Secretarului General adjunct al ONU pentru Drepturile Omului, până în 1992, iar ulterior conduce mai multe misiuni sub egida ONU în Somalia, Tadjikistan, Georgia. Actualmente rezident la Geneva, a răspuns întrebărilor mele în cursul unei convorbiri telefonice.

„La plecarea mea din MAE ca funcționar internațional în secretariatul ONU din New York, i-am predat eminentului meu coleg și prieten Teodor Meleșcanu dosarele de care răspundeam. Două dintre ele erau extrem de importante. Unul privea Comitetul ONU pentru folosirea în scopuri pașnice a spațiului extraatmosferic, cu două subcomitete – juridic și tehnico-științific. În acest cadru au fost elaborate mai multe instrumente juridice, printre care cel mai important este Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea și folosirea spatiului extraatmosferic. Al doilea privea Comitetul ONU privind fundul mărilor și oceanelor în afara jurisdicției naționale a statelor.

În acest cadru s-a elaborat, între altele, ceea ce a devenit ulterior Dreptul Mării. Nu știu cât timp a lucrat la aceste dosare, dar fără îndoială printre activitățile lui Teodor Meleșcanu ca diplomat este de menționat și participarea la Comitetul pentru dezarmare de la Geneva și la Comisia ONU de drept internațional, unde a fost membru cu titlu personal”, îmi spune ambasadorul Bota. Amândoi cădem de acord că Meleșcanu își poate aroga, fără să greșească, meritul de-a fi fost unul dintre artizanii principali ai obținerii clauzei națiunii celei mai favorizate.

„De altfel, tot ce a realizat ulterior ca diplomat și ca deținător al diverselor demnități a arătat că Meleșcanu era un factor de echilibru și un negociator redutabil. Istoria va consemna mai ales ce a făcut el ca om politic”, îmi mărturisește Liviu Bota.

 

ACAD. MIRCEA MALIȚA: ESTE, ÎNAINTE DE TOATE, UN OM CULT

Academicianul Mircea Malița a fost ambasadorul României la ONU și la Geneva în perioada 1981-1982. Suntem chiar în preajma aniversării sale de 91 de ani. Este tot mai discret în ultima vreme, dar exploatez relația bună pe care o avem pentru a-l ruga să accepte o întâlnire de dragul lui Teodor Meleșcanu. Îl simt de la telefon că se înseninează și exclamă cu bucurie: „Aaa, Teo! Sigur! Vă aștept!”.

Cu ani în urmă, academicianul Malița îmi spusese într-un interviu pentru revista Q Magazine că „România și-a cedat suveranitatea”. Declarația a făcut furori în mediile politice, dar mai ales în cele diplomatice. Rememorăm momentul și academicianul admite că „a avut curaj, spunând asta!”.

Dacă ar alege un singur atribut prin care să-l descrie pe Meleșcanu, academicianul spune că acesta ar fi „CULT”: „ Eu le-aș da un test de cultură generală tuturor celor care vor să ocupe o funcție de ministru sau de înaltă demnitate în stat. Eu cu Meleșcanu vorbeam ore întregi despre tablouri, despre ce am mai citit, despre cărți, despre clasici. Asta am apreciat întotdeauna cel mai mult la el. Știa totul, despre orice”.

„Teo a urmat cursurile Institutului de Înalte Studii Internaţionale de la Geneva (1967-1970 – n. red.). Era una dintre cele mai importante școli din lume. Chiar regele Arabiei Saudite, parcă (nu-mi mai amintesc exact), trebuise să îi trimită directorului o scrisoare prin care pleda să fie acceptați la cursuri câțiva diplomați saudiți. Erau foarte exclusiviști. Noi aveam o relație foarte bună cu directorul și reușiserăm să obținem pentru România acceptarea a zece diplomați care să urmeze cursurile Institutului. Meleșcanu a fost unul dintre aceștia. Intrase în MAE cu doar un an înainte”, spune interlocutorul meu.

Trei ani mai târziu, în 1973, Teodor Meleșcanu avea să obțină titlul științific de doctor în științe politice și drept internațional la Universitatea din Geneva.

Malița evocă momentul în care se reîntâlnește cu Meleșcanu, nu în centrala de la București, ci la Geneva: „El fusese detașat ca secretar II la Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale de la Geneva, încă din 1978. Eu am fost numit ambasador la ONU în februarie 1981 și, pentru că Elena Ceaușescu a venit cu ideea de a face economii, pentru a nu plăti doi ambasadori, practic eu acopeream atât reprezentanța de la Geneva, cât și pe cea de la Berna. Luni dimineața plecam la Berna, unde stăteam două zile, iar miercurea veneam la Geneva. Trebuie să mărturisesc însă că toate performanțele mele diplomatice, timp de un an cât am făcut această navetă și am coordonat practic două ambasade, se datorează echipei pe care am făcut-o cu Teodor Meleșcanu.

El îmi pregătea toate actele, toate documentele, toate protocoalele diplomatice, el îmi stabilea programul, punctajul, el îmi stabilea nu doar întâlnirile, ci și prioritizarea acestora. Nu schimbam nimic, pentru că totul era perfect. Nici măcar o virgulă. Pot spune că el era ambasador în locul meu și că eu aveam mai mult o funcție de reprezentare. Era de-o atenție la detalii, de-o rigoare profesională pe care aveam să le evoc toată viața mea. El eram eu.

În 1982 am fost numit ambasador al României în Statele Unite și numai pentru a obține clauza națiunii celei mai favorizate acordate de americani, care era  valabilă doar un an, dar care se putea acorda din nou, aveam de făcut un tur pe la cel puțin 50 de diplomați, congresmeni și senatori, care făceau parte din comitetul ce decidea cui se acordă clauza.

M-am întrebat de sute de ori, după anii de la Geneva: Unde o fi Teo, să rezolve asta? Unde o fi Teo, să pregătească întâlnirea aceasta? Unde o fi Teo, să redacteze Protocolul acesta? Mi-a lipsit enorm. N-am mai întâlnit ulterior o relație profesională diplomatică precum cea dintre mine și Teodor Meleșcanu”.

Mă despart de Mircea Malița, pe care-l las cu bucuria evocării acestei relații de siamezi diplomatici, și mă îndrept spre ambasadorul Sergiu Celac, un alt diplomat pe care îl rog să mi-l povestească pe Meleșcanu.

 

SERGIU CELAC: ESTE UN SUPRAVIEȚUITOR

Ministru de Externe în guvernul Petre Roman, Celac a intrat în Centrală cu cinci ani înainte de Meleșcanu și a fost ambasador în Marea Britanie, având diferite misiuni și în zona balcano-adriatică, în Asia Centrală și în Caucaz. Unul dintre momentele memorabile ale carierei sale de interpret oficial al președintelui României rămâne cel în care a urcat în caleașca regală, lângă regina Angliei și Nicolae Ceaușescu. Cei doi nu s-ar fi înțeles fără el.

Îl întreb cum s-a văzut revenirea lui Meleșcanu în fruntea MAE după alegerile din 2016. De trei ori Ministru de Externe al României, o dată Ministru al Apărării și o dată Director al Serviciului de Informații Externe, putem spune că Meleșcanu, cu cinci mandate și cu un arc de timp de peste un sfert de secol în fruntea diplomației române, marchează un record pe care îl mai întâlnim doar la Dimitrie A. Sturdza, tot cu cinci mandate, în perioada 1881-1908.

„În mod aproape paradoxal, dar nu surprinzător pentru specialiști, numirea și renumirea lui au fost primite cu un suspin de ușurare în cancelariile lumii, mari sau mici, aliate sau nu. În sfârșit, o entitate cunoscută, un om cu care se poate lucra, un negociator redutabil, dar mereu corect, bun cunoscător al dosarelor sensibile”, îmi spune Sergiu Celac.

Pentru diplomați, predictibilitatea însoțită de flexibilitate este o virtute prețuită în diplomație, poate mai mult chiar decât în politică. Totodată, gestionarea neprevăzutului reprezintă dintotdeauna o funcție de bază a politicii externe. Îmi spune că la ambele capitole – predictibilitate în opțiunile strategice și putere de anticipație în zona tactică – Teodor Meleșcanu și-a dovedit din plin calitățile ieșite din comun pe parcursul unei cariere strălucite.

„Pe lângă experiența dobândită la școala vieții în misiuni complicate de mare răspundere, Meleșcanu se distinge ca unul dintre cel mai bine școliți diplomați români, cu un doctorat luat pe bune la Institutul de Înalte Studii Internaţionale de la Geneva sub conducerea celebrului profesor Jacques Freymond. Solida fundamentare teoretică se îmbină în cazul său cu o cunoaștere aprofundată a dreptului internațional și a precedentelor istorice relevante, reflectându-se organic în tot ceea ce spune și face.

La aceasta se adaugă un fin simț al umorului de factură molcomă, ardelenească, cu frecvente accente de autoironie subtilă, care îl ajută să dezamorseze prin zâmbet până și situațiile cele mai tensionate. Ca lider de oameni, Meleșcanu exercită o autoritate blândă, dar fermă, impunându-se prin persuasiune, iar nu prin răcnet”, îmi spune ambasadorul Celac. Într-un fel, este ceea ce mi-a spus și Mircea Malița, care a debutat portretul lui Meleșcanu conturându-i calitatea intelectuală aproape înaintea celei diplomatice.

Malița a mers cu exercițiul până într-acolo încât ne-am imaginat amândoi o clasă politică în care liderii ar trebui să dea mai întâi un test de cultură generală. Am sucombat amândoi însă repede în fața întrebării : „Cine să fie evaluatorii aceia agreați de politicieni ca instanță supremă?”.

Celac vede în Meleșcanu un SUPRAVIEȚUITOR al bătăliilor cu miză mică care au decimat elita politică românească în ultimele aproape trei decenii. „În vremurile tulburi pe care le trăim și care încă ne așteaptă, el este o prezență tonică, inspiratoare de încredere și siguranță”, este concluzia ambasadorului Sergiu Celac, care are, la rându-i, aproape 60 de ani de activitate diplomatică.

 

ANDREEA PĂSTÂRNAC: ȘTIA TOT

Într-una din zilele lunii februarie mă întâlnesc pe holurile Guvernului cu Andreea Păstârnac, fost Ministru al Românilor de Pretutindeni, actualmente consilier pe politică externă al Prim-ministrului Viorica Dăncilă. Profit de această întâlnire accidentală să o întreb despre Meleșcanu. Deși a lucrat puțin cu el, își amintește una din întâlnirile cu acesta, chiar de la începuturile carierei sale:

„Abia intrasem în MAE, cred c-aveam 25-26 de ani. Eram cu Doris Mircea, și ea tot așa, abia intrată în Centrală. Și-ntr-o zi, trece Meleșcanu pe lângă noi. Am înlemnit. Era Ministru de Externe în primul lui mandat. Deși nu era un om de care să îți fie frică, personalitatea lui era copleșitoare. Când îl vedeai, pur și simplu te domina cu statura, chiar dacă nu scotea un cuvânt. Vă dați seama, noi, două tinere abia intrate în minister, abia am reușit să bâiguim un «Bună ziua, domnule ministru!».

Spre uimirea mea, domnul Meleșcanu ne-a răspuns «Bună ziua, Andreea! Bună, Doris!». Ministrul ne știa pe nume, deși nu cred că ne mai zărise până atunci sau, oricum, o făcuse în treacăt. Acesta era Meleșcanu. Omul care știa și cel mai neînsemnat detaliu pe care alții îl ignorau complet. Așa a rămas toată viața, diplomatul care știa totul în orice negociere, nu doar despre subiect, ci și despre partenerul de dialog!”.

 

SIMONA MICULESCU: A SCRIS ISTORIE

La rândul ei, Simona Miculescu, ani de zile ambasadorul României la ONU și actualmente reprezentant al Secretarului General al ONU, Antonio Guterres, la Belgrad – cea mai înaltă demnitate diplomatică internațională deținută de o româncă –, mi-l „povestește” pe Meleșcanu în detalii, mai ales din perspectiva fostului său purtător de cuvânt, calitate în care am și cunoscut-o. Au trecut de atunci mulți ani peste noi și am consolidat o prietenie sublimă, care n-a ținut cont de topografie.

A venit câteva zile la București. Este prima noastră întâlnire din 2018 și ne pregătim să mergem la o piesă la Teatrul Evreiesc. Ne-am păstrat bunul obicei să share-uim bucuria unui act artistic, fie că vedem o operă la Metropolitan, fie că mergem la un musical pe Broadway sau la o piesă de teatru în București.

Vorbim despre Belgrad, despre românii de excepție care ne reprezintă în străinătate și ne reîntoarcem la Meleșcanu. Simona vorbește cu multă recunoștință despre el: „A fost cel care, în anul de grație 1993, mi-a oferit șansa de a fi prima femeie purtător de cuvânt din istoria MAE! O experiență de neuitat, care m-a format de o manieră profundă, comprehensivă și durabilă! A fost o reală șansă, nu doar din punct de vedere profesional, ci și uman, pentru că aveam de a face cu un ministru carismatic, care înțelegea necesitatea transparenței instituției, căruia îi plăcea să comunice, o făcea cu generozitate și răbdare, deci totul era un exercițiu intens, epuizant câteodată, dar plin de tensiuni pozitive”.

Este unul dintre reperele memorabile, unul dintre mentorii cei mai respectati din cariera ei diplomatică. „Profesionalismul, volumul imens de cunoștințe acumulate, eleganța, farmecul, grația intelectuală, umorul subtil, ironia fină și constructivă care i-au caracterizat mereu prestația și prestanța diplomatică m-au contaminat pentru totdeauna. Fiind un adevărat diplomat de carieră, cu o uriașă experiență și expertiză – două noțiuni distincte, la care ținea mult și le enunța adesea –, a fost un model absolut pentru noi, tinerii diplomați pe care i-a sprijinit și format cu afecțiune, răbdare și sârguință.

Avea un fel foarte simpatic de a ne ține alerți, interesați și atenți: în fiecare întâlnire bilaterală pe care o avea, indiferent de interlocutor, găsea mereu o ocazie de a ne testa cunoștințele diplomatice, precum și calitatea și promptitudinea replicii. Se făcea mereu că uită un cuvânt, un nume sau o noțiune și se întorcea spre noi cu o licărire ușor amuzată în ochi, chemându-ne în ajutor. Era, de fapt, un antrenament diplomatic și intelectual pe care l-am apreciat mult peste ani”, îmi povestește Simona.

Simona Miculescu îmi spune nostalgică ce onorant a fost pentru ea să îl secondeze în planul comunicării publice – fie în calitate de purtător de cuvânt, fie de director al Direcției de Presă a MAE – într-un an care a inclus, printre altele, victorii și demersuri realmente istorice pentru noi, ca țară: un an în care România a semnat Acordul de asociere cu Comunitățile Europene și statele membre ale acestora; anul în care România a fost primită în Consiliul Europei; anul în care țara noastră a obținut statutul de membru al Francofoniei, la cel de-al V-lea Sommet; anul în care, aflându-se la NATO, în convorbiri cu Secretarul General al acelor vremuri, Manfred Wörner, Teodor Meleșcanu a afirmat prima oară că România se pronunță pentru integrarea în structurile euroatlantice și anul în care domnia sa a contribuit substanțial la negocierea Tratatului bilateral cu Ungaria – care a însemnat atât de mult pentru perspectiva integrării României în structurile europene.

Teodor Meleșcanu i-a învățat pe cei cu care a lucrat că diplomatul trebuie să construiască viitorul fără a uita trecutul, că trebuie să rămână mereu în limitele mandatului său, având, însă, creativitatea de a alege cele mai potrivite mijloace pentru a convinge. I-a învățat că un diplomat trebuie să știe să transforme un eșec în succes și să apere succesul de eșec.

„De la domnia sa am reținut că, de la redactarea unei poziții de țară, de la negocierea unui tratat până la organizarea unui summit, diplomatul scrie, într-o mai mică sau mai mare proporție, istoria țării noastre. Asa cum a făcut-o Teodor Meleșcanu de-a lungul atâtor decenii de carieră diplomatică și politică!”

Își amintește că actualul Ministru de Externe îl evoca des pe Nicolae Titulescu, diplomatul român care a fost ales de două ori, consecutiv, Secretar General al Națiunilor Unite (când instituția își avea încă sediul la Geneva). „Cred că lui Teodor Meleșcanu i se potrivește perfect ce spunea chiar Titulescu: «Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina».”

 

VICTORIILE DIPLOMATICE

Dacă ar fi să rezum în câteva rânduri superlativele profesionale ale lui Teodor Meleșcanu, aș aminti faptul că este artizanul Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate încheiat între România și Ungaria, pe care l-a semnat la Timișoara la 16 septembrie 1996, împreună cu omologul său László Kovács.

Bruxelles, Belgia, februarie 1993. Reuniunea specială a Consiliului Nord Atlantic. Teodor Meleșcanu alături de președintele României de atunci, Ion Iliescu și de  Manfred Vorner, Secretarul General al NATO

La 26 ianuarie 1994 a semnat, la cartierul general al NATO, Documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace, urgentarea acestei semnări fiind inițiativa sa personală. România a devenit astfel prima țară din Europa Centrală și de Est care a aderat la Parteneriatul pentru Pace. În același an au urmat Polonia (la 2 februarie 1994), Ungaria (la 8 februarie 1994) și Cehia (la 10 martie 1994).

Tot Meleșcanu a depus la 22 iunie 1995, la Paris (Ministerul de Externe al Franței deținea atunci președinția semestrială a UE), omologului său Hervé de Charette, cererea oficială de aderare a României la Uniunea Europeană.

Actualul Ministru de Externe își leagă astfel numele și contribuția personală de lansarea și implementarea celor mai importante obiective strategice pe care le-a avut România după 1989.

Am trecut în plan secundar mandatele sale de Ministru al Apărării sau de Director al Serviciului de Informații Externe, considerând că ele întregesc portretul complex al lui Teodor Meleșcanu, însă el rămâne în conștiința publică drept DIPLOMATUL.

 

SUA ȘI DONALD TRUMP

Cele mai importante alegeri au avut loc în urmă cu un an, în Statele Unite ale Americii, care au răsturnat o veche ordine politică. Îl vedeți pe președintele Donald Trump un factor de instabilitate politică pentru lume?

Statele Unite ale Americii sunt cea mai veche și mai mare democrație a lumii, un factor de stabilitate la nivel mondial. Așa au rămas și după ultimele alegeri. Președintele Trump a fost ales în mod democratic de poporul american și, în calitate de partener strategic al SUA și aliat în cadrul NATO, avem deplină încredere în această alegere.

Împreună cu secretarul de stat al SUA, Rex Tillerson la reuniunea miniştrilor de Externe din statele membre NATO, 6 decembrie 2017

 

EST VERSUS VEST ÎN EUROPA

Europa pare împărțită în două între Est și Vest. Bruxelles-ul nu privește cu prietenie țările din Est. De ce-s aprodus această schismă și cum o recuperăm?

Nu putem vorbi despre o lipsă de prietenie a Uniunii Europene, respectiv a țărilor din Vestul Europei, față de cele din Est.

Vă voi da un singur exemplu. În luna septembrie a anului trecut, Jean-Claude Juncker a prezentat raportul privind Starea Uniunii Europene. Discursul lui a conținut o serie de referiri pozitive la România, care demonstrează, încă o dată, că țara noastră are un rol important în planurile Comisiei de reformare a Uniunii Europene. România are o șansă unică de a se număra printre statele membre care vor face următorul pas către o mai profundă integrare europeană.

Dincolo de sprijinul tehnic pentru aderarea la zona euro, președintele Jean-Claude Juncker le-a cerut politicienilor europeni să ia o decizie pozitivă, astfel încât România și Bulgaria să adere la spațiul Schengen.

Mesajul său a fost clar: dacă dorim ca UE să aibă frontiere externe mai puternice, România și Bulgaria trebuie să se alăture imediat spațiului Schengen.

Discursul președintelui Comisiei Europene ne arată clar intenția de a avea o singură Europă unită, contrar unor păreri care vorbesc de o Uniune cu două viteze.

Țara noastră are șansa reală de a participa activ la toate etapele reformei și integrării europene. Uniunea Europeană este un proiect de succes, care a depășit și rezolvat multe probleme în decursul timpului și a adus pace și prosperitate pe continentul european. Prin structura sa instituțională și ordinea sa de drept, oferă suficiente mijloace pentru rezolvarea disensiunilor prin dialog și negociere. Acest lucru a avut loc de multe ori în istoria acestei organizații.

Este important să ne concentrăm eforturile pe acțiuni și obiective care ne unesc și să evităm crearea unor noi diviziuni la nivel european. Euroscepticismul, divizarea, fragmentarea sunt tendințe contrare spiritului proiectului european. Pentru România este o ocazie de a se repoziționa în Uniune ca un actor pro-activ, un actor care vine cu soluții la proiectul european și la regiunea din care face parte.

 

SITUAȚIA ROMÂNILOR DIN MAREA BRITANIE DUPĂ BREXIT

Știu că ați negociat cu ministrul de Externe britanic pentru situția românilor care lucrează în Marea Britanie. Care este situația astăzi când vorbim?

Pe tot parcursul negocierilor dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie privind Brexit, autoritățile române au avut drept prioritate zero garantarea drepturilor românilor care trăiesc, lucrează și studiază în acest stat. Au fost create o serie de mecanisme interinstituționale care au monitorizat permanent mersul negocierilor și am menținut un rol activ în dialogul cu Marea Britanie, având consultări constante cu echipa de negociere condusă de negociatorul-șef al Uniunii Europene, Michel Barnier.

La finalul acestui efort, obiectivul României a fost atins, rezultatul primei faze a negocierilor cu Marea Britanie confirmând faptul că cetățenii europeni, inclusiv cei români, au garantate toate drepturile câștigate sau în curs de dobândire. În plus, obținerea unui acord în cea de-a doua fază a negocierilor se poate realiza doar în condițiile în care Marea Britanie își va respecta angajamentele legate de drepturile cetățenilor.

 

DESPRE RUSIA

Îngrijorările lui Putin față de NATO „care este la granița Rusiei” ca fiind o „provocare”, seamănă cu prezența rachetelor sovietice în Cuba din 1962 care avea să genereze o criză în raport cu Statele Unite, la fel de îngrijorate și ele atunci. E un soi de paranoia din partea ambelor țări? Și continui…de ce nu considerăm Rusia un partener?

Meleșcanu si omologul său rus, Serghei Lavrov, la conferinţa Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa

România dorește relații pragmatice și predictibile cu Federația Rusă, care să țină seama de interesele ambelor state, să fie fundamentate pe normele și principiile generale ale dreptului internațional și pe reciprocitate. Această dorință nu poate fi însă materializată făcând abstracție de anexarea ilegală a Crimeii sau de situația din estul Ucrainei.

Suntem preocupați de acumularea foarte serioasă de forțe armate și armamente rusești la frontiera noastră de est și în Marea Neagră. UE a răspuns acestor evoluții prin adoptarea de sancțiuni, la care țara noastră s-a asociat și pe care le sprijină.

Pe linie NATO, continuăm să sprijinim abordarea duală promovată la nivel aliat în ceea ce privește Rusia, bazată, pe de-o parte, pe o apărare și descurajare puternice, iar pe de altă parte, pe disponibilitate la dialog pragmatic, pe baze de reciprocitate. Este o abordare principială, adoptată la nivel aliat în 2014 și reconfirmată la Summit-ul de la Varșovia din 2016, ce reflectă parametrii generali ai poziționării Alianței în contextul în care climatul de securitate pe flancul de est s-a deteriorat în mod îngrijorător în ultimii ani.

Ne dorim să dialogăm cu partea rusă pe acele paliere care nu intră sub incidența regimului sancționator. În principal, urmărim ca dialogul cu Rusia să respecte interesele noastre și să faciliteze un climat predictibil.

 

RELAȚIA CU CHINA

De ce nu exploatăm relația cu China-care avea un istoric de excepție-care face investiții tot mai mari în regiunea noastră?

Urmărim aprofundarea relațiilor cu R.P. China pe baze pragmatice și în spiritul valorilor prieteniei și înțelegerii reciproce care au definit în mod constant legăturile româno-chineze. Capitalul acumulat în relațiile bilaterale este valorificat și în participarea României la dialogul intern din UE destinat concretizării Agendei 2020 a cooperării strategice UE-China.

Avem un interes special pentru dezvoltarea relațiilor economice. China a devenit a doua putere economică a lumii, cu deschidere către cooperarea economică internațională și un potențial deosebit nu numai în plan comercial, ci și investițional. România este interesată de valorificarea oportunităților multiple oferite de extinderea prezenței economice chineze în plan global, cu respectarea principiilor transparenței, concurenței deschise și beneficiilor reciproce.

Împreună cu Toma Petcu, ministrul Energiei și Nur Bekri, directorul Administrației Naționale pentru Energie din Republica Populară Chineză

Există potențial relevant de colaborare româno-chineză în domeniile energiei și infrastructurii de transport. De asemenea, turismul are o capacitate de extindere semnificativă, prin creșterea numărului de turiști chinezi în România, facilitată de perspectiva redeschiderii zborurilor directe între România și China, vizată de ambele părți.

Contactele din ultima perioadă confirmă angajamentul României pentru unul dintre obiectivele politicii noastre externe –  substanțializarea Parteneriatului Amplu de Prietenie și Cooperare cu China. La sfârșitul anului trecut, România a fost gazda Conferinței Ministeriale privind Cooperarea în Domeniul Energiei în formatul China –  statele Europei Centrale și de Est („16+1”) și a Târgului de Energie 16+1.

Complementar formatului 16+1, suntem interesați și de valorificarea potențialului prezentat de poziția geografică la Marea Neagră și Dunăre, prin participarea la proiecte în cadrul inițiativei Noilor Drumuri ale Mătăsii promovate de China.

 

JAPONIA

Cum vom recupera impolitețea impardonabilă față de Japonia?

Vizita în România a prim-ministrului Japoniei a coincis cu un moment de schimbare la nivelul executivului român. Pe de altă parte, reuniunea de la guvern, deși nedesfășurată la nivel de prim-ministru, și-a atins scopul, facilitând un dialog consistent privind dezvoltarea relațiilor economice bilaterale, apreciat de partea japoneză.

A fost o întrevedere orientată spre rezultat, în care reprezentanții marilor companii japoneze care l-au însoțit pe premierul Abe în România au evidențiat interesul real față de dezvoltarea de afaceri în România. În același timp, miniștri români cu portofolii economice au prezentat principalele oportunități economice oferite în prezent de țara noastră, precum și angajamentul autorităților de la București de a consolida un mediu economic atractiv.

Au fost stabilite și proiecte concrete, cum este cel al Magistralei 6 de Metrou, de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” la Gara de Nord.

În urma vizitei premierului Abe, lucrăm în prezent pentru noi acțiuni pe relația cu Japonia, acordând o atenție specială extinderii cooperării economice, prin organizarea de misiuni economice în ambele sensuri. Mai mult, ne gândim și la o vizită a premierului României în Japonia, pentru a continua dialogul început la București cu autoritățile române.

 

TURCIA ESTE PRIMUL NOSTRU PARTENER DIN AFARA UE

Cum este relația noastră cu Turcia, aliatul nostru NATO, care joacă un rol extrem de important în criza migrației?

Este primul nostru partener comercial din afara UE și al cincilea partener la nivel global.

Turcia rămâne un partener-cheie pentru Uniunea Europeană și un important stat membru NATO, a cărui stabilitate este esențială pentru gestionarea eficientă a provocărilor regionale, inclusiv combaterea terorismului, migrație, energie, mobilitate sau aspecte economice.

România va continua să sprijine parcursul european al Turciei, care apreciem că este atât în avantajul său, cât și al UE. Obiectivul nostru comun este de a consolida securitatea euro-atlantică prin întărirea capacității NATO de descurajare și apărare, într-o abordare unitară și coerentă, care să permită gestionarea tuturor amenințărilor de securitate, indiferent de unde ar proveni.

De asemenea, evaluăm în mod constant evoluțiile de securitate în plan regional și internațional, acordând o atenție specială acțiunilor aliate de proiectare a stabilității în Balcanii de Vest și în statele partenere din regiunea Mării Negre.

Din păcate, situația de securitate în regiunea Mării Negre rămâne foarte complicată, fiind marcată nu doar de lipsa unor progrese notabile în soluționarea crizelor existente, ci și de o escaladare a violențelor în estul Ucrainei. Conflictul din Ucraina are un impact negativ asupra întregii regiuni a Mării Negre și dincolo de aceasta.

 

RĂZBOIUL DIN SIRIA

Ministrul Teodor Meleșcanu la Reuniunea la nivel înalt pe tema crizei din Siria, 24 septembrie 2017, New York

România și-a păstrat ambasada la Damasc și totuși nu joacă niciun rol în criza siriană. De ce?

România susține unitatea, suveranitatea, integritatea teritorială și independența statului sirian, precum și faptul că singura variantă care nu este susceptibilă să genereze un vid de putere în Siria este soluția politică și incluzivă, care permite accesul tuturor grupurilor și forțelor moderate siriene la negocieri și la guvernarea țării în perioada de tranziție.

De-a lungul timpului, țara noastră s-a pronunțat pentru soluționarea crizei siriene în baza Comunicatului de la Geneva (2012) și a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, a exprimat susținere pentru planul umanitar de urgență UE–ONU, pentru eforturile Grupului Internațional de Sprijin pentru Siria (GISS) și ale Reprezentantului Special al SG ONU, Staffan de Mistura, precum și pentru continuarea reuniunilor de tip Geneva și Viena, pe baza rezoluției CS ONU 2254 din 18 decembrie 2015.

De asemenea, materializarea sprijinului românesc se reflectă prin contribuțiile acordate pentru refugiații sirieni, inclusiv țărilor vecine Siriei, care adăpostesc un număr semnificativ de refugiați (Turcia, Liban, Iordania).

Având în vedere dimensiunea comunității românești din Siria, România a decis în anul 2011 ca Ambasada României la Damasc să rămână operațională, asigurând astfel asistența și protecția consulară în beneficiul cetățenilor români aflați încă pe teritoriul sirian.  Misiunea diplomatică română este singura reprezentanță UE la Damasc care prestează întreaga gamă de servicii consulare.

Ca o recunoaștere a capacității MAE român în domeniul gestionării situaților de criză consulară, o serie de state (Franța, Portugalia, Canada, Australia, Republica Moldova) au încredințat României protecția și asistența consulară a propriilor cetățeni aflați în Siria.

România a fost desemnată, la nivel UE, să coordoneze implementarea planurilor comune de gestionare a crizelor pe spațiul sirian, consolidându-și profilul de stat furnizor de asistență consulară în beneficiul cetățenilor UE. Așadar, rolul țării noastre în această privință este unul relevant.

 

DE CE NU AM AVUT CANDIDAT PENTRU CONDUCEREA ONU

De ce România nu a folosit șansa de a nominaliza un secretar general al ONU? Nici măcar n-a avut o propunere?

La momentul respectiv, evaluarea noastră a luat în calcul toate variantele disponibile pentru a promova imaginea României și considerăm că alegerea de a ne concentra asupra construirii unei campanii puternice pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU a reprezentat cea mai bună oportunitate pentru România.

Candidatura pentru un nou mandat de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU (CS ONU) în perioada 2020-2021 reprezintă, alături de președinția rotativă a Consiliului UE, unul dintre cele mai ambițioase obiective de politică externă ale României, pe termen mediu.

Calitatea de membru al CS ONU reprezintă cea mai înaltă confirmare a statutului României de actor responsabil al comunității globale, pe deplin conectat la dinamica relațiilor internaționale, capabil să promoveze soluții la provocările lumii contemporane.

Mai mult, România a preluat la finele lunii ianuarie președinția Comisiei pentru Consolidarea Păcii din cadrul ONU (PBC – Peacebuilding Commission), pentru o perioadă de un an.

Participarea României în cadrul Comisiei pentru Consolidarea Păcii, decizia de a candida, precum și obținerea funcției de președinte reflectă obiectivul național de diversificare a contribuției țării noastre la demersurile ONU în domeniul păcii și securității internaționale, fiind pentru prima dată de la constituirea Comisiei (în 2005) când țării noastre îi revine această importantă sarcină.

 

SĂRACI VERSUS BOGAȚI ÎN LUME

La Davos, de curând, a părut că profitul companiilor este tema principală de preocupare. Și totuși…cum reducem diferențele majore dintre bogați și săraci? Cine sunt responsabilii: guvernele, companiile?

În termeni de responsabilitate, este important să remarcăm faptul că într-o lume a interdependențelor multiple avem de-a face cu un sistem complex de interacțiuni și legături atât între state, cât și între state și actori non-statali, precum corporații/companii multinaționale sau transnaționale, organizații non-guvernamentale etc., legături menite să contribuie la creșterea economică, la prosperitate și la bunăstarea cetățenilor.

În context, aș exemplifica chiar cu Uniunea Europeană, care a fost creată pentru a aduce prosperitate și a făcut deja acest lucru în ultimele aproape șapte decenii. Există o preocupare politică reală pentru a rezolva problema sărăciei și a decalajelor economice în interiorul UE.

În Tratatul de la Lisabona această dimensiune socială, această dorință de a asigura o protecție socială adecvată cetățenilor Uniunii este stipulată foarte clar.

Așa cum la nivelul societății sunt decalaje economice și la nivelul Uniunii sunt decalaje între regiunile de dezvoltare, iar Fondurile Structurale sunt un instrument destinat reducerii acestora. Unul dintre obiectivele Agendei 2020 a Uniunii este tocmai reducerea sărăciei și a excluziunii sociale.

La nivel ONU, România a adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, care își propune, printre altele, eradicarea sărăciei și combaterea inegalităților.

Din punctul meu de vedere, sărăcia nu poate fi redusă decât prin creștere economică, asigurarea accesului la o educație de calitate și prin încurajarea antreprenoriatului. Aceasta din urmă este esențială pentru a asigura o economie sănătoasă, bazată pe întreprinderi mici și mijlocii, care să oprească acumularea extremă a capitalului în posesia unei mici părți a populației și să consolideze clasa de mijloc.

În orice economie de piață, sectorul privat trebuie să fie motorul creșterii economice, al repartizării capitalului și al reducerii în mod natural a sărăciei, dar statul poate interveni prin politici de sprijinire și încurajare și prin măsuri sociale, atunci când acest lucru este absolut necesar. Este nevoie, așadar, de o acțiune colectivă a pieței și a statelor.

În România, ne-am asumat prin Programul de Guvernare creșterea salariilor tocmai pentru că acestea erau la un nivel foarte redus pentru majoritatea forței de muncă. Creșterea economică trebuie să se reflecte în creșterea nivelului de trai. România a fost pe primul loc la creștere economică în interiorul Uniunii Europene în anul 2017, prin urmare putem spune că suntem pe un drum ascendent și, personal, am încrederea că vom reuși să reducem decalajele economice din societatea românească.

În ceea ce privește diplomația, ea poate, desigur, să sprijine firmele românești să se dezvolte prin susținerea extinderii prezenței și a adaptării afacerilor lor în sectoare și arii geografice cu oportunități. Ne dorim să stimulăm firmele românești să dezvolte operațiuni în străinătate, mai ales că numărul companiilor cu astfel de activități este redus în țara noastră comparativ cu alte țări europene.

Doresc să subliniez și măsurile decise de guvern pentru sprijinirea mediului de afaceri – de exemplu, programele de susținere a exporturilor și de start-up-uri. Dezvoltarea capitalului românesc este esențială pentru ridicarea nivelului de trai, reducerea decalajelor economice din societate și continuarea creșterii economice în mod sustenabil.

 

BALCANII

Sunt aproape inexistente relațiile concrete-vorbesc de investiții, de proiecte economice, culturale, de construcții diplomatice—cu țările balcanice? De ce?

În luna februarie, Președinția bulgară a Consiliului UE a organizat o reuniune în formatul Gymnich, unde au participat miniștrii afacerilor externe din statele membre ale UE. Au fost abordate teme de actualitate de pe agenda europeană, însă un spațiu de discuție mai amplu a fost acordat problematicii Balcanilor de Vest.

Am folosit și acest prilej pentru a reitera interesul țării noastre față de continuarea politicii de extindere, un obiectiv ce va fi urmărit cu perseverență în perioada următoare, având în vedere că figurează printre prioritățile ce vor fi promovate de România în primul semestru al anului 2019, când preluăm președinția rotativă a Consiliului UE.

Atenția noastră pentru dezvoltarea relațiilor cu statele din Balcanii de Vest este evidentă și din prisma contactelor bilaterale din ultima perioadă, voi aminti aici vizita pe care am efectuat-o în Muntenegru anul trecut, în noiembrie, unde am avut întâlniri cu președintele, premierul și ministrul afacerilor externe.

De asemenea, în perioada următoare voi face vizite în Croația și Serbia. Am în vedere o vizită tripartită cu omologii grec și bulgar în Bosnia-Herțegovina. Pe de altă parte, este importantă de menționat și participarea frecventă a României în formate multilaterale unde este discutată perspectiva europeană a statelor din Balcanii de Vest.

Toate aceste discuții abordează și teme economice, perspective de dezvoltare a cooperării economice, culturale, investiționale dintre România și statele amintite. Concret, cu Serbia avem un program de cooperare transfrontalieră  – Programul IPA de cooperare transfrontalieră România–  Republica Serbia 2014-2020, coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de Autoritate de Management.

Este un program finanțat de Uniunea Europeană, cu un buget de 88 de milioane de euro. În ceea ce privește cooperarea cu Muntenegru, am pus la dispoziție partenerilor de la Podgorica asistență tehnică pentru eforturile de reformă, prin intermediul Fondului de mobilitate român pentru experții guvernamentali. Cooperăm cu Bosnia-Herţegovina, Muntenegru și Serbia și în vederea aplicării Strategiei UE pentru Regiunea Dunării.

Desigur, în relația cu statele din Balcanii de Vest, este necesar să menționăm și preocuparea țării noastre pentru securitatea regională, având în vedere provocările diverse la care sunt supuse statele din regiune în contextul unei lumi în schimbare, afectată de riscuri și provocări cu origini diverse, de la efectele migrației la cele ale fenomenului radicalizării sau terorismului, la revitalizarea retoricii naționaliste.

 

SUVERANITATEA ROMÂNIEI

Academicianul Mircea Malița, la rândul său diplomat de anvergură, îmi declara într-un interviu că „România și-a cedat suveranitatea”. Așa este?

Sistemul internațional contemporan format din actori statali păstrează în continuare conceptul de suveranitate ca element definitoriu al statului, însă ceea ce trebuie remarcat este modul în care această suveranitate se manifestă în contextul interdependențelor globale tot mai accentuate.

Evoluția statelor, și, bineînțeles, evoluția României pe scena internațională a primit o serie de particularități date fiind schimbările tot mai complexe ale mediului internațional. Mă refer aici inclusiv la susținerea interesului național într-un context marcat de tot mai multe provocări și, mai mult, la cazul Uniunii Europene, un grup de state care au recurs la punerea în comun a suveranităților, pentru a gestiona cât mai adecvat problemele comune cu care se confruntă.

Așadar, nu vorbim despre o pierdere a suveranității, ci despre punerea ei în comun. Cu toții putem observa că, în contextul unei lumi globalizate, acționând individual, statele nu sunt în măsură să-și atingă obiectivele guvernării, de aceea este necesar un proces de cooperare și coordonare.

Iar pentru a crea acest cadru de cooperare statele UE au ales aderarea, integrarea în UE, opțiune reflectată în conștientizarea de către statele membre că, într-o panoramă globalizantă provocatoare, nu se poate supraviețui decât prin punerea în comun a resurselor și a ideilor.

 

CENTENARUL

Ce face Ministerul de Externe, notabil, în străinătate pentru Centenarul României?

Marcarea Centenarului Primului Război Mondial este o acțiune foarte complexă, pe care Ministerul Afacerilor Externe și-a asumat-o ca prioritate de diplomație publică și culturală.

Centenarul Marii Unii va fi marcat în străinătate prin acțiuni cu profil istoric și cultural dedicate unor categorii foarte variate de public și cu un accent pus pe interacțiunea cu tinerii.

Printre cele mai importante acțiuni pe care ni le propunem, cu accent pe implicarea tinerilor, este participarea diplomaților români, în calitate de invitați, la lecțiile de istorie ale unor școli sau licee din străinătate. Astfel de vizite le vor oferi diplomaților noștri prilejul să le explice istoria României tinerilor din statele în care își desfășoară activitatea. Tot pentru tineri, ne propunem să organizăm concursuri de proiecte, eseuri și fotografie, având ca temă istoria României, Marea Unire sau mărturii ale istoriei comune în timpul Primului Război Mondial.

Ministerul de Externe își dorește să organizeze în străinătate expoziții, conferințe cu participarea unor istorici români și străini, ceremonii comemorative la monumentele eroilor români din străinătate. Vom avea o abordare adaptată modului de exprimare modern, care să demonstreze potențialul creativ al României.

În acest sens, ne propunem să desfășurăm în mediul online o campanie de promovare a proiectelor românești de succes din toate domeniile, inclusiv educație, cercetare, societate civilă și cultură, precum și a oportunităților turistice și de investiții pe care țara noastră le oferă.

 

ÎN FRAZE SCURTE V-AȘ RUGA SĂ VĂ REFERIȚI LA:

POLITICĂ

Sunt vicepeședintele ALDE, fost vicepreședinte al PNL și creatorul împreună cu alți colegi al partidului Alianța pentru România, care într-un an de zile a avut un scor de 4,7% în alegerile din 2000. Nu cred că am de ce să privesc în politică decât cu speranța pentru și mai bine.

 

MARINA MELEȘCANU

Marina Meleșcanu este cel mai fericit eveniment din viața mea, mai ales că nu am avut decât prilejuri de bucurie din partea ei, până acum.

 

PROTESTE

Libertatea de asociere și de exprimare a opiniilor face parte din baza democrației românești și occidentale.

 

AUTONOMIA ȚINUTULUI SECUIESC

Descentralizarea și debirocratizarea administrației românești este una din direcțiile principale ale Guvernului României, iar implementarea sa răspunde aspirațiilor tuturor cetățenilor români, indiferent de etnie sau religie.

 

LIPSA DIALOGULUI

Este o tristețe amplificată în timp și care conduce la incapacitatea de a avea obiective naționale larg sprijinite.

 

Interviul se regăsește AICI.