DISCURS

Vorbitor: 
Teodor Baconschi, ministrul Afacerilor Externe
Data: 
01.09.2010
Eveniment: 
Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române
Locaţia: 
MAE, Sala Gafencu

Nu aş putea începe mai banal decât informându-vă că trăim vremuri de criză. S-a tot spus acest lucru şi continui imediat prin a vă spune că nu putem înţelege o situaţie de criză ca pe o fatalitate care ne loveşte din senin, nevinovaţi şi dezarmaţi, ci mai degrabă ca pe un prilej de despărţire a apelor, o ocazie de înnoire şi o şansă pentru un alt început.

Nu susţin, evident, că situaţia de criză reprezintă o binefacere în sine, şi ne-am fi lipsit bucuroşi de ea. Nu e uşor să guvernezi în astfel de vremuri şi nu e o plăcere să fii şef de misiune diplomatică sau culturală în împrejurări atât de stricte. Dar cred că putem privi această criză ca pe o şansă de revenire la un spirit sănătos în economie, la o austeritate pe care o socotesc virtuoasă şi la extrem de multă responsabilitate.

Pe lângă alte calităţi, diplomaţia implică şi capacitatea de a distinge esenţialul într-o realitate caleidoscopică. Ori criza tocmai la aceasta ne obligă — la ascuţirea percepţiei asupra lucrurilor esenţiale, la sporirea discernământului, la mai fina sensibilitate faţă de aspectele critice. Criza readuce în prim-plan adevăratele priorităţi şi ne obligă să fim infinit mai rapizi în prinderea oricărei oportunităţi şi captarea oricărei informaţii utile. Asta aştept de la dumneavoastră: fler, discernământ, viteză de reacţie şi acţiune. Prin poziţiile pe care le ocupaţi sunteţi primii care pot deţine informaţii vitale pentru România, primii care să creeze contacte şi relaţii politice, economice sau culturale utile ţării noastre. Folosiţi-vă aşadar de împrejurări aşa cum sunt ele, pentru a vă concentra atenţia asupra aspectelor esenţiale ale relaţiei cu ţările în care vă desfăşuraţi misiunea şi pentru a utiliza orice oportunitate valabilă pentru ţara noastră.

Mă adresez dumneavoastră astăzi nu pentru a vă da reţete şi indicaţii, ci pentru a deschide un dialog asupra priorităţilor diplomaţiei române în perioada următoare. Sunt deci câteva planuri asupra cărora vreau să insist în primă instanţă: situaţia economică, chestiunile de securitate şi, bineînţeles, securitatea energetică.

Situaţia economică

Subiectul fierbinte al zilei: criza economică şi modalităţile de depăşire a ei. După cum ştiţi, economia noastră este dependentă într-o copleşitoare măsură de mediul extern, mai ales de partenerii economici şi comerciali din Uniunea Europeană. Contăm cu toţii deci pe sprijinul punctual al misiunilor diplomatice pentru a ne semnala la timp evoluţii de interes pe spaţiile respective. În primul rând, ne interesează oportunităţile de colaborare economică nou apărute, care pot contribui la relansarea creşterii economice din ţară. De asemenea, ne interesează informaţiile şi evaluările care pot ajuta la procesul decizional intern consacrat contracarării efectelor crizei.

În intervalul următor, pe lângă susţinerea legăturilor economice cu partenerii din interiorul UE, va fi important să întărim colaborarea cu statele din Orientul Mijlociu ( vom avea foarte curând la Bucureşti un forum economic România - Statele Consiliului de Cooperare al Golfului), dar şi cu statele din nordul Africii, Orientul Îndepărtat, Asia de Sud-Est sau America de Sud, zone afectate mai puţin de criza economico-financiară şi care pot oferi companiilor româneşti nişe de dezvoltare a unor noi afaceri şi nouă, tuturor, surse de inspiraţie pentru ieşirea din criză.

Pe scurt, vă rog să puneţi accentul pe proiecte cuantificabile, parteneriate public-privat şi atragerea de fonduri.

Securitatea

În ceea ce priveşte securitatea, la 19-20 noiembrie anul acesta se va desfăşura, după cum ştiţi, Summit-ul NATO de la Lisabona, care va deschide o dezbatere decisivă privitoare la întărirea şi revigorarea Alianţei, va permite adoptarea Noului Concept Strategic al NATO, precum şi o reflecţie politică faţă de evoluţia din teatrul de operaţiuni afgan. Sunt de aşteptat, totodată, decizii referitoare la dezvoltarea unor capacităţi aliate antirachetă şi cu privare la reforma NATO, care va avea şi ea pe viitor resurse financiare un pic diminuate.

Legat de acest eveniment, principalul nostru obiectiv este acela de reflectare corespunzătoare, în documentele şi deciziile ce vor fi adoptate, a priorităţilor României care vizează, după cum ştiţi, controlul armamentelor, apărarea antirachetă, continuarea procesului de extindere Alianţei, situaţia din Balcanii de Vest şi ţările din vecinătatea estică, parteneriatele Alianţei, securitatea energetică, regiunea Mării Negre şi conflictele regionale. Summit-ul NATO de anul acesta va oferi Alianţei direcţia strategică pentru următorul deceniu. În acest sens, diplomaţia noastră are, bineînţeles, obligaţia de a fi în prima linie a procesului de implementare a deciziilor ce vor fi adoptate la Lisabona.

Aş vrea să subliniez că pe parcursul anului curent, România şi-a sporit prezenţa în cadrul structurilor NATO, prin ocuparea unor posturi importante în Secretariatul Internaţional, şi ţin să apreciez contribuţia substanţială a delegaţiei permanente a României la NATO în această privinţă. Suntem interesaţi să menţinem şi să consolidăm respectiva prezenţă, prin susţinerea altor candidaturi valoroase — şi aici nu e vorba doar de NATO, ci şi de celelalte organisme şi organizaţii din care facem parte.

De la Summitul OSCE din 1-2 decembrie la Astana, pentru organizarea căruia ne-am pronunţat cu consecvenţă, aşteptăm dezbateri relevante şi asumarea unor linii directoare pe toate cele trei dimensiuni ale organizaţiei: politico-militară, economică şi de mediu, şi umană. Ne dorim, de asemenea, evoluţii conceptuale şi decizionale de natură să faciliteze soluţionarea conflictelor prelungite şi contracararea ameninţărilor transnaţionale. În funcţie de deciziile de la Astana, vom continua să valorificăm cele două propuneri lansate de ţara noastră în cadrul Procesului Corfu, privind activităţile post-criză şi post-conflict şi de follow-up la recomandările electorale.

Prezenţa noastră în teatrele de operaţiuni va fi menţinută conform angajamentelor asumate, în virtutea interesului de a contribui la pacea şi stabilitatea internaţională. Avem, aşa cum ştiţi, o implicare consecventă şi recent crescută în Afganistan, lucru remarcat în repetate rânduri şi foarte clar de către principalii noştri aliaţi, începând cu Statele Unite. Cu prilejul Conferinţei internaţionale pe tema Afganistanului de la Kabul din iulie 2010, ne-am reiterat angajamentul de a susţine eforturile comunităţii internaţionale pentru stabilizarea şi dezvoltarea acestei ţări, indicând clar că trupele noastre vor rămâne acolo cât va fi necesar.

În perioada următoare se impune o analiză mai aplicată a posibilităţilor întăririi dimensiunii militare a participării româneşti cu una diplomatică. Ulterior, în funcţie de evoluţii, vom urmări, împreună cu partenerii noştri, diversificarea prezenţei diplomatice în teatru – un back-up politic pentru trupele noastre din teatru; nu e vorba numai de asistenţă consulară, ci şi de un semnal că ne interesează un Afganistan controlat de guvernul Karzai, într-un proces de reformă şi capabil să se autogestioneze.

Ţara noastră este prezentă, deopotrivă, în numeroase misiuni PSAC (Politica de Securitate şi Apărare Comună) situându-se pe locul al patrulea în UE din punct de vedere al experţilor detaşaţi şi al echipamentelor furnizate. Prezenţa sporită a ţării noastre în cadrul diverselor misiuni desfăşurate de UE ne îndreptăţeşte să urmărim cu mai multă determinare o balanţă justă între nivelul de participare şi reprezentarea noastră la nivelul structurilor decizionale.

Tot pe palierul securitate, un eveniment semnificativ al anului 2010 în domeniul securităţii a fost acceptarea invitaţiei părţii americane privind participarea României la dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă din Europa. Sperăm ca negocierile să se încheie rapid şi, până la urmă, să avem acest sistem paneuropean, asumat şi de NATO, în stadiu operaţional – în ceea ce ne priveşte in 2015. Acesta este orizontul pe care îl vizăm, iar în zona mediteraneană lucrurile se vor mişca şi mai repede.

Securitate energetică

Şi în 2011 ne vom asuma o abordare pragmatică în domeniul securităţii energetice, în deplină concordanţă cu eforturile la nivelul UE. În contactelor diplomatice la nivel european, dar şi în cele purtate cu partenerii noştri americani sau cu cei din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, problematica energetică va reprezenta un punct central pe agenda de discuţii.

Domnul ministru Videanu şi alţi vorbitori au amintit deja fezabilitatea şi, totodată, interesul nostru prioritar pentru realizarea acestui proiect de interconectare. Pe de altă parte, ne bucură foarte mult că, în urma întâlnirii preşedintelui României Traian Băsescu cu premierul maghiar Viktor Orban a fost exprimat interesul Ungariei de a intra în acest proiect şi de a-i da un plus de a da un plus de profil regional şi de rentabilitate economică.

De asemenea sunt şi celelalte proiecte amintite aici - oleoductul PEOP şi interconectările reţelei energetice româneşti cu cele ale ţărilor vecine. O dată în plus aici, proiectul interconectării româno-ungare.

Nu mai puţin importantă, însă, este promovarea unei politici de dezvoltare a surselor regenerabile de energie. Nu este doar o modă, ci este, probabil, ceea ce va face conţinutul economiei globale în a doua parte a secolului XXI. Fără să exagerăm cu avangardismul sau să luăm măsuri politice nesustenabile economico-financiar, trebuie să ne pregătim cu acest salt către “tehnologiile verzi” şi aş vrea să culegem din toate ambasadele şi contactele noastre cu oficiali ai statelor care deja au decis politic relansarea ca o ieşire din economia bazată pe hidrocarburi, să observăm ce mişcări fac şi să vedem, mai departe, dacă o nouă reuniune de tip Copenhaga va aduce ceva mai mult.

Agenda europeană

În ce priveşte agenda europeană, anul 2011 va fi marcat de exercitarea succesivă a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către două noi state membre (Ungaria şi Polonia), ceea ce este o mare şansă pentru noi, avem ocazia de a ne concerta mai bine vocea regională, de a pune la punct o agendă comună şi de apăsa împreună cu vecinii noştri, noile state membre, în balanţa dezbaterilor fundamentale despre viitorul României, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. 

Încă o dată îi spun stimatului meu coleg şi prieten, domnul ministru Martonyi, că ne aşteptăm la o susţinere masivă din partea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene cu privire la implementarea Strategiei UE pentru Regiunea Dunării şi la obiectivul nostru de a intra în spaţiul Schengen în martie 2011.

Aşa cum s-a menţionat, în contextul negocierilor viitoarei perspective financiare a UE, menţinerea unei finanţări corespunzătoare pentru Politica Agricolă Comună şi Politica de Coeziune este vitală pentru dezvoltarea României în următorul deceniu. Şi va trebui să ne ţinem de aceste obiective ca de nişte surse de care această societate se poate apropia mai rapid de media europeană.

Un dosar cu o semnificaţie specială pentru România vizează ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare în domeniul justiţiei. El a fost declanşat pentru că ne-am asumat această promisiune, este un bun stimulent pentru reforma complicată a sistemului judiciar, dar în acelaşi timp permanentizarea lui este inacceptabilă. Am vrea ca el să înceteze anul viitor, cu atât mai mult cu cât suntem într-un bun calendar de reformă, şi revotarea legii ANI promulgată recent de preşedinte este un argument important pentru ca MCV-ul să fie finalizat.

Începând cel mai probabil cu 1 decembrie 2010 Serviciul European de Acţiune Externă/SEAE va intra oarecum în rodaj. Aşa cum am mai spus-o, cei mari şi-au luat partea leului, noile state membre, în pofida prevederilor tratatului, care implică popularea acestui nou instrument puterile noastre de diplomaţi provenind din serviciile naţionale este departe de a fi finalizat în acest moment. Ne vom consulta o dată în plus cu toţi vecinii noştri, noile state membre; situaţia trebuie să se corecteze foarte rapid şi sperăm ca toate candidaturile pe care le-am plasat în sistemul pentru Centrala de la Bruxelles şi pentru şefii de Delegaţii UE să fie luate în considerare aşa cum se cuvine, în această toamnă. Vrem un SEAE puternic şi legitim – pentru asta în cadrul lui trebuie să lucreze şi diplomaţi români, maghiari, italieni, estonieni, bulgari etc. Toată lumea trebuie să îşi aducă contribuţia, pentru că altfel un vom putea decupa acele teme cu adevărat consensuale, paneuropene, care să facă obiectul unui mandat pentru acest serviciu. Trebuie să opereze global la care toate statele membre participă interguvernamental în cadrul unor dezbateri care să ducă la decizii bune pentru toţi.

Cum v-a îndemnat domnul prim-ministru, vă îndemn şi eu – lucraţi cu toţi europarlamentarii români, în toate formele: informaţi-i, informaţi-vă, sugeraţi-le teme de interpelare în intervenţie care să permită profilarea mai generoasă a acestui mare grup de europarlamentari din România, pe tot felul de subiecte, de pildă problematica romă, inflamată mediatic de două-trei luni. Îl felicit pe domnul secretar de stat Bogdan Aurescu, care a făcut o treabă excelentă ieri la întâlnirea de la Bruxelles cu doamna comisar Viviane Reding. Sperăm ca, inclusiv prin Parlamentul European, când avem probleme de tipul acesta să putem să le aducem la tribună de acolo, să avem reacţie care să nu ne dea sentimentul unei singurătăţi prea accentuate. 

Vecinătate

Cunoaşteţi deja priorităţile noastre. Am vrea să credem încă, fără să fim neo-conservatori, dogmatici sau inerţiali, că putem proiecta, alături de UE şi SUA, valorile de bază ale unei societăţi democratice în afara spaţiului tradiţional în care s-au afirmat acestea pentru a genera prosperitate şi pace.

Privind vecinătatea răsăriteană a Europei, regiunea Mării Negre, Caucazul de Sud sau chiar în Asia Centrală, continuăm să transmitem mesajele necesare pentru ca reformele să se continue şi pentru ca parteneriatul dintre ele şi UE să se maturizeze.

Suntem în continuare interesaţi de credibilitatea UE în zona Balcanilor Occidentali. Dacă oboseala privind extinderea va escamota un calendar pentru aceste state, există riscul destabilizării regiunii din nou. Deci nu cu orice preţ, ci cu îndeplinirea criteriilor de aderare, trebuie să stimulăm dialogul între Uniune şi Belgrad, dar şi între Belgrad şi Priştina pentru că socotim a fi o chestiune de bun simţ. Cea mai potrivită formulă pe termen mediu şi lung pentru aceste state este aceea de a deveni membre UE. Aceasta este vocaţia lor şi România va sprijini orice măsura în acest sens.

Fiindcă am vorbit de cooperarea regională, şi la Marea Neagră avem, de la 1 ianuarie 2011, Preşedinţia în exerciţiu (PiE) a Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN) pentru 6 luni. Este vorba de un mandat semestrial. Sunt convins că nu vom face acest lucru formal, ci că România va încerca să impulsioneze cât va putea transformarea de care OCEMN are nevoie. Aici sigur că experienţa multora dintre dumneavoastră, începând cu domnul ambasador Sergiu Celac, va fi utilă pentru a scoate din irelevanţă şi letargie, s-ar putea spune, această organizaţie importantă.

Multilateralism

Pe palierul multilateral interesele noastre se pot exprima foarte bine prin negocierea unor susţineri mutuale pentru diverse candidaturi şi pentru că, aşa cum se observă, devine un loc comun al culturii geo-politice pentru că trecem de la o lume hegemonic-monopolară, cea de după prăbuşirea URSS, la o lume mult mai clar multipolară, să sperăm că nu şi multipolarizată Din acest punct de vedere rolul organizaţiilor internaţionale va creşte. De aceea am elaborat o Carte Verde a Diplomaţiei Multilaterale Române, în urma unui brief pe care l-am făcut la Geneva cu toţi şefii de misiune, reprezentanţi ai României pe lângă organizaţiile internaţionale, iar aceasta va fi distribuită şi supusă adnotărilor dumneavoastră.

Mi se pare o frază care s-a uzat pentru că nu am reuşit, cel puţin până acum, să creştem nivelul de reprezentare a României în forurile internaţionale, mai ales în sistemul onusian.

Suntem numeroşi la niveluri secundare. Dar, nu am reuşit să obţinem posturi de management pătrundem, decât cu rare excepţii, la nivelurile unu şi doi. Trebuie să găsim o metodologie nouă pentru a promova aceste candidaturi şi cred că această Carte Verde a diplomaţiei multilaterale conţine deja câteva sugestii practice în acest sens.

Plecând de la succesele înregistrate prin găzduirea Centrului de tranzit de urgenţă pentru refugiaţi din Timişoara, a Centrului de pregătire a personalului de protecţie pentru misiuni de pace din Bucureşti sau a Centrului NATO HUMINT de la Oradea, România urmăreşte să îşi accentueze profilul extern prin găzduirea unui număr suplimentar de sedii pentru organisme specializate ale forurilor internaţionale, precum şi prin organizarea unor evenimente internaţionale la nivel înalt.

Vă informez, stimaţi colegi, că în centrala MAE se lucrează la o strategie mai adaptată unor obiective practice în ceea ce priveşte relaţia România – statele emergente - BRIC, incluzând Federaţia Rusă, India, China, Brazilia. Am încercat să activăm aceste relaţii, a avut loc pentru prima dată vizita ministrului brazilian de externe în România. Trebuie să repoziţionăm nu numai relaţia cu China, unde avem un avans, sau poate un retard politic, în sensul unui capital de simpatie acumulat în context istoric şi care se va pierde dacă nu vom şti să-l susţinem cu noi argumente.

Servicii consulare, comunităţi, cultură, diplomaţie publică

Desigur că modernizarea reţelei de standarde Schengen e un pas bun şi pentru cetăţeni, pentru că vor primi servicii mai prompte pe infrastructură evoluată şi în ceea ce priveşte trainingul permanent al personalului consular. Cred că românii din toate ţările europene şi nu numai vor aprecia acest progres. Ne interesează şi votul prin corespondenţă. Deocamdată Direcţia Generală Afaceri Consulare a finalizat proiectul de lege, dar trebuie aprobat de Parlament.

Pe partea de ICR şi exportul de produse culturale, banii sunt mai puţini, dar vom deschide institute culturale la Chişinău, în toamna aceasta, la Moscova şi Beijing în 2011.

Am lansat deja noua identitate vizuală a MAE, avem un nou site care va fi deja accesibil zilele acestea. Veţi observa că şi Sala Gafencu, interfaţa noastră cu lumea academică, culturală a fost modernizată şi renovată. 

Reorganizare instituţională

Pe partea de reorganizare instituţională, în contextul necesităţii de adaptare a MAE la constrângerile actuale, un prim pas a fost făcut prin elaborarea unei noi organigrame, care va fi operaţionalizată printr-un proces de reorganizare internă, cu reducerea a 476 de posturi, 105 în centrală, 371 în serviciul exterior. Am început toate demersurile pentru accesare unor fonduri europene nerambursabile în vederea acoperirii activităţilor de formare profesională, dar şi pentru ameliorarea şi perfecţionarea funcţionării interne, pe plan informaţional şi comunicaţional în perioada 2010-2011.

Ştiu că nu vă este uşor, înţeleg şi din precedenta mea postură, consecinţele măsurilor de austeritate şi diminuarea bugetelor alocate misiunilor. Trebuie să privim acest lucru cu responsabilitate, nu cu indignare. Este greu, dar poate mai puţin greu ca în 2000, 1995, 1992. Am intrat într-o sincopă, dar există premise pentru a reveni la realitate, nu la risipa pe care totuşi am identificat-o, uitându-mă mai atent la felul în care se consumă bugetul nostru şi pe care am stopat-o. Dar fiţi optimişti pe termen mediu. Avem responsabilităţi clare şi de bun-simţ pentru ţară, pe care încercăm să o reprezentăm profesionist. Încercaţi să găsiţi colaborări, sponsorizări, parteneriate public-privat şi argumente pentru ca banii de care dispunem să fie alocaţi pe proiecte şi în funcţie de importanţa politică a misiunii pe care o conduceţi. Activitatea ambasadorilor, ceea ce reuşesc aceştia să pună în agenda bilaterală este direct proporţional cu vizibilitatea, cu importanţa acelei misiuni în sistemul de acasă. Ambasadele care nu reuşesc să aducă argumente pentru o nouă dinamică şi pentru alocarea de resurse aferente, vor pierde şi fonduri.

Vă doresc sănătate, un drum profesional cât mai bun şi subliniez că modernizarea ţine de voinţa politică, dar şi de fiecare dintre noi. Dacă vrem să ieşim din rutină şi provincialism, atunci trebuie să ne plângem mai puţin şi să ducem rezultate cuantificabile, aşa cum fiecare dintre dumneavoastră e capabil să o facă. Vă doresc un 2011 cât mai bun, pe toate planurile, profesional şi personal, şi îmi cer scuze pentru lungimea acestei intervenţii.

Centrul de presă