Interviuri

INTERVIU

Vorbitor: 
Lazăr Comănescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
20.10.2016
Autor: 
RFI, Ovidiu Nahoi

Realizator: Ovidiu Nahoi - Bună seara. Astăzi seară o ediţie specială, care îl are ca invitat pe ministrul afacerilor externe, domnul Lazăr Comănescu. Bună seara, domnule ministru, bun venit la "Decriptaj".

Lazăr Comănescu: Bună seara, domnule Nahoi şi bună seara tuturor ascultătorilor RFI.

Realizator: Vă mulţumim că sunteţi împreună cu noi la "Decriptaj". Iată ştirea zilei şi nu putem să începem cu altceva, este aceasta o poziţie formulată de România, alături de Bulgaria, putem pune aici şi Belgia, deşi în cazul Belgiei, mă rog, motivele sunt altele, la acordul comercial Uniunea Europeană-Canada. Dacă privim spre comunicarea MAE, rezultă că România a reiterat poziţia sa cum că nu poate susţine în acest moment semnarea şi aplicarea provizorie a acordului câtă vreme chestiunea vizelor nu este reglementată. Preşedintele a spus ieri seară că o înţelegere rezonabilă este încă posibilă, dacă ridicarea vizelor pentru Canada se face undeva în 2017. Este doar chestiunea vizelor sau mai sunt şi altele?

Lazăr Comănescu: Daţi-mi voie mai întâi să spun un lucru: România a fost şi este în interiorul Uniunii Europene unul dintre susţinătorii puternici ai creării unui cadru privind relaţiile economice, comerciale şi de investiţii transatlantice cât mai solid, de natură să permită nu doar sporirea schimburilor economice între cele două maluri ale Atlanticului, ca să spun aşa, dar şi pentru că este extrem de important ca un asemenea aranjament, fie că vorbim de CETA sau acordul cu Canada sau de TTIP, acordul cu SUA, să fim în măsură să ne asigurăm că în continuare comerţul internaţional se desfăşoară pe baza unor principii şi relaţii specifice lumii democratice, lumii în care principiile economiei de piaţă sunt pe deplin respectate, deci acesta este un lucru foarte important.

În al doilea rând, România a susţinut puternic încheierea unor asemenea acorduri şi va susţine în continuare pentru că este foarte clar că asemenea acorduri sunt de natură să sporească schimburile între Europa şi SUA implicit sau Canada şi România, ceea ce înseamnă că se deschid oportunităţi noi pentru inclusiv economia românească. Deci acesta este cadrul general.

Unul dintre elementele esenţiale, revenind la întrebarea dumneavoastră punctuală, este acela al faptului că un comerţ înfloritor, să spunem aşa, o dezvoltare în continuare puternică a comerţului, a schimburilor, nu poate avea loc fără un cadru în care comunitatea de afaceri, oamenii, persoanele să se mişte în libertatea lor, cum s-ar spune, să beneficieze... Nu putem gândi o formulă de acord între Uniunea Europeană, pe de o parte, deci şi România  şi Canada pe de altă parte în care de acest principiu al circulaţiei libere să beneficieze doar o parte dintre cetăţenii UE. Ar însemna să fie o discriminare, ar însemna că în cazul cetăţenilor români, respectiv bulgari, să acceptăm intrarea în vigoare a unui acord care discriminează din start între cetăţenii europeni, ori acest lucru nu este deloc fair şi acesta este elementul esenţial pentru care noi am discutat şi discutăm în continuare cu partenerii noştri canadieni şi, aşa cum v-aţi referit şi la cele spuse de domnul preşedinte, eu cred că avem motive să fim optimişti, că se va găsi o formulă prin care acest element de maximă importanţă până la urmă pentru ca România să-şi poată găsi reflectarea într-o manieră adecvată în ceea ce va constitui compromisul care să ducă, să ne permită să semnăm şi după aceea să ratificăm acordul cu Canada, pentru că, încă o dată vă spun, un asemenea acord cu siguranţă este în beneficiul economiei româneşti.

Realizator: Dar, domnule ministru, partenerii noştri europeni, şi aţi fost la Luxemburg, alături de ei, de ei toţi, ce au spus atunci când au văzut că, iată, două ţări din Est blochează un acord de care toată lumea are nevoie?

Lazăr Comănescu: Deci, nu este vorba de un blocaj, ci este vorba de un efort de a găsi o soluţie care să permită ca acordul să fie semnat şi, respectiv, după aceea să intre în toate procedurile necesare, ratificarea, pentru că aici este vorba, fiind un acord mixt, cum se spune, care presupune şi aprobarea parlamentelor naţionale, să poată să fie ratificat de către toate parlamentele naţionale.

V-aţi referit la România şi Bulgaria. Despre acest lucru este vorba. Mai sunt şi alte ţări. Aţi nominalizat Belgia. Acolo sunt alte motive pentru care încă comunitatea valonă din Belgia încă nu este în măsură să-şi dea acordul şi aici nu o să intru acum în detalii cu privire la procedura de ratificare a unui tratat internaţional în cadrul Belgiei în care este vorba de vreo şapte componente, dacă vreţi, instituţionale, care au responsabilităţi şi, în acelaşi timp, drepturi să se pronunţe asupra acestui aspect. În cazul de faţă vorbim despre comunitatea valonă, francofonă de fapt. Dar, revin. Nu este vorba de blocaj, este vorba de un efort de ambele părţi pentru a se găsi - şi vreau să vă spun că suntem în consultare strânsă cu Comisia Europeană, cu celelalte state partenere şi, în ceea ce mă priveşte...

Realizator: Adică, partenerii noştri europeni susţin demersul nostru?

Lazăr Comănescu: Da, pot să vă spun foarte clar că, de exemplu, dincolo de contactele şi discuţiile noastre bilaterale, inclusiv la nivelul cel mai înalt - vă amintesc că tocmai acum trei săptămâni sau aproape o lună de zile, când eram la New York, la sfârşitul lui septembrie, la Adunarea Generală, împreună cu domnul prim-ministru, ne-am întâlnit cu prim-ministrul Canadei şi tocmai, vedeţi, aceste întâlniri..., după aceea colegul meu de guvern, Dragoş Tudorache, a avut şi are contacte strânse cu omologul său, ministrul McCallum, care se ocupă de problematica migraţiei, sunt în legături strânse, dar, în acelaşi timp, pe această temă - subliniez acest lucru - pe această temă şi cu mesajul acesta al importanţei ca toţi cetăţenii europeni să se bucure de acelaşi tratament într-un asemenea acord, au făcut şi fac demersuri şi preşedintele Comisiei Europene şi comisarii europeni cu responsabilităţi în materie, inclusiv, şi foarte important de spus, înaltul reprezentant, vicepreşedintele Comisiei Europene, doamna Federica Mogherini, cu care, de altfel, chiar săptămâna trecută am discutat… să nu mă înşel, ceva mai devreme, pe 7 octombrie, aici la Bucureşti am discutat.

Realizator: Da, cu ocazia vizitei dumneaei la Bucureşti. Deci ei susţin demersul nostru pe lângă autorităţile canadiene chiar.

Lazăr Comănescu: Absolut. Da, exact şi au... nu numai că au vorbit, dar au discutat şi domniile lor bilateral cu partea canadiană, dar au fost, dacă vreţi, într-un schimb reciproc de opinii şi de păreri şi pentru a vedea împreună cum putem acţiona, astfel încât, rezolvându-se această problemă foarte importantă nu doar economic, cum am spus, dar şi, dacă vreţi, din perspectiva etică, să o luăm aşa, pentru că, repet, nu este normal ca între cetăţenii europeni să existe abordări diferite din partea unui partener terţ, chiar şi un partener foarte important şi cu atât mai mult un partener foarte important precum este Canada.

Realizator: Poate fi acesta un model şi în perspectiva acordului cu SUA?

Lazăr Comănescu: Va fi cu siguranţă o experienţă de care nu se va putea să nu se ţină seamă.

Realizator: Se vorbeşte mult despre felul in care va arăta Brexitul. Că va fi unul mai dur, că va fi unul mai soft, negocierile încă nu au început. În orice caz, poziţia României pentru Europa ce va veni după plecarea Marii Britanii, Europa post Brexit, începe să se contureze foarte clar, alături de nucleul dur al UE. Spuneţi-mi, este o decizie politică deja luată sau ea mai comportă anumite dezbateri?

Lazăr Comănescu: Iertaţi-mă, când vorbiţi despre o decizie politică deja luată la ce vă referiţi? Că n-am înţeles foarte bine...

Realizator: La prezenţa alături de nucleul dur al UE şi să spună "nu" alături de Europa Centrală cu renaţionalizarea unor politici.

Lazăr Comănescu: Am înţeles. Foarte clar şi concis: sigur, România... ne apropiem de momentul în care vom marca şi, sper eu, că acest lucru se va face în manieră adecvată, aşa cum merită momentul sau aniversarea a zece ani de la aderarea României la UE, şi cred că este un moment care, repet, se cuvine a fi marcat la înălţimea importanţei acestuia. Spunând acest lucru, inclusiv din perspectiva unuia dintre cei care a fost direct implicat în tot ce a însemnat demersul european al României şi euroatlantic, dar, în cazul de faţă, ne referim la UE, o spun în manieră foarte categorică: dacă eu însumi compar ceea ce am făcut în interiorul UE de la momentul 1 ianuarie 2007 cu ceea ce eu atunci, la acel moment, credeam, eram aproape convins că se va face, sigur că concluzia nu este decât una singură: puteam şi poate ar fi trebuit, subliniez acest aspect, ar fi trebuit, mai ales că puteam să facem mult mai multe lucruri. Nu înseamnă însă că cei aproape zece ani de când suntem membri în UE nu au contribuit la schimbări esenţiale, spre bine vreau să spun, în societatea românească. Nu avem timp acum să detaliem asupra acestui aspect. Dar, revin, cu siguranţă că puteam fi mai eficienţi, mai asertivi şi mă apropii, dacă am înţeles eu bine, şi de observaţia sau întrebarea dumneavoastră, puteam să fim mai contributori, să avem o contribuţie mai de substanţă în tot ce a însemnat procesul decizional la nivelul UE.

Acesta este obiectivul în momentul de faţă. Ne bazăm şi pe experienţa de până acum, de ce să nu vă spun, ne bazăm şi pe constatarea, de ce nu, a unor erori sau a unor aspecte care puteau să fie mai bine gestionate, lecţiile învăţate din propria experienţă şi constatăm că, pe de o parte, e nevoie şi cu atât mai mult în context Brexit, e nevoie de asertivitate mai puternică a României, pe de o parte că avem capacitatea de a face acest lucru şi când mă refer la capacitate, inclusiv la ceea ce aş numi eu capacitatea de conceptualizare a proiectului, continuarea demersului european şi avem şi interese foarte puternice, pentru că, iată, vă dau un exemplu: noi, prin Tratatul de Aderare, ne-am asumat această obligație, să aderăm la zona euro. Și evident că dincolo de criteriile Maastricht, restructurarea economică ş.a.m.d., este extraordinar de important şi e foarte important să fim în procesul decizional, legat de modul cum va evolua în continuare zona euro.

Realizator: Deci să ţinem aproape de Franţa şi Germania, ca piloni ai zonei euro.

Lazăr Comănescu: Şi de aceea noi am insistat de la început şi cred că avem motive de mulţumire în această privinţă, am insistat de la început, dinainte de Brexit, de când a izbucnit şi criza economico-financiară asupra necesităţii ca orice demers legat de consolidarea în continuare a zonei euro şi procesul de decizie să fie un proces inclusiv, să fim acolo pentru că ar fi nefiresc ca o ţară care va urma să devină inclusiv, dacă vreţi, din punctul de vedere al asumării angajamentelor juridice, va urma să devină membră a zonei euro, ar fi nepotrivit ca deciziile să se ia numai de cei care… sau deciziile să se contureze, să se formeze numai de cei care sunt în momentul de faţă.

Cel puţin trebuie să fim participanţi la procesul de conturare a deciziilor, astfel încât, pe de-o parte, să putem să ne spunem anumite opinii cu privire la acest proces, pe de altă parte, să putem deja să preluăm în procesul de pregătire a aderării elementele care vor rezulta din aceste procese care vizează consolidarea zonei euro. V-am dat un exemplu, dar nu vreau să mă limitez doar la zona euro. Acum vorbim despre Uniunea Europeană în ansamblul său.

Şi pentru că tot v-aţi referit la Luxemburg şi unul dintre punctele esenţiale pe care le-am discutat la nivelul miniştrilor de externe a fost planul de implementare, de punere în operă a strategiei globale de securitate şi apărare, de politică externă şi de securitate a UE, ce se întâmplă? Unul dintre elementele esenţiale ale acestei strategii este aceea de... pe lângă ceea ce se face la Bruxelles, instituţiile ca atare, Serviciul de Acţiune Externă, este foarte important ca acest proces să se facă împreună cu statele membre şi vreau să vă spun că acest lucru... Noi am insistat asupra acestui lucru...

Realizator: Cum am decripta acest lucru, că tot suntem la decriptaj?

Lazăr Comănescu: Păi în ce sens? Uitaţi, o componentă importantă a acestei strategii priveşte rezilienţa ca atare a politicii şi a UE, dar şi foarte important, rezilienţa şi care în spatele ei trebuie să aibă consolidarea statală, funcţională ş.a.m.d. a partenerilor noştri şi parteneri esenţiali pentru Uniunea Europeană sunt ţările din vecinătatea estică. Şi este extrem de importantă maniera în care statele membre şi Uniunea, în ansamblul său, va gestiona în viitor relaţia cu aceste state şi credeţi-mă, şi se recunoaşte acest lucru, chiar la această reuniune la care m-am referit, de lunea trecută, se recunoaşte aportul României la configurarea politicii europene de vecinătate în zona estică şi nu numai.

Este normal să ne propunem, atâta timp cât suntem în Uniunea Europeană, să lucrăm îndeaproape cu cei care au capacitatea şi au dovedit capacitatea şi interesul şi disponibilitatea de a se angaja într-un proces de reflecţie, după aceea de decizie, cu privire la modul în care trebuie în continuare pusă în aplicare o politică solidă de vecinătate cu statele din estul Europei. E o chestiune esenţială, pentru că în măsura în care Uniunea Europeană reuşeşte in această politică, îşi consolidează şi prin aceasta caracterul de actor global, care contează.

Realizator: Personal, nu sunteţi îngrijorat de aceste viziuni diferite cu privire la viitorul Europei? Una dinspre Franţa, Germania, şi o cu totul alta dinspre Europa Centrală?

Lazăr Comănescu: Eu aş distinge puţin între ceea ce aş numi, poate, abordări individuale şi când zic 'individuale' mă refer la ţări, dar poate şi la grupuri mai mici de ţări şi care ţin de situaţii circumstanţiale - vezi migraţia - şi ceea ce înseamnă proiectul european în ansamblul său. Evident că găsesc firesc ca în anumite momente, în anumite situaţii, pe anumite teme, să existe abordări diferite şi ele să fie discutate, să existe reuniuni în număr mai mic sau mai mare de state membre ale UE, dar noi am spus-o de la început şi suntem foarte clari în această privinţă, este foarte important ca orice asemenea dezbateri, discuţii, cercuri mai restrânse, ele sunt ok, atâta timp cât pe asta se contribuie la o clarificare cât mai bună a stării de fapt în Uniunea Europeană şi la ceea ce numim mai departe consolidarea premisei pentru o abordare unitară, pentru a se ajunge la soluţii care să privească întreaga Uniune Europeană, şi aici intervine şi elementul esenţial care se cheamă 'solidaritate europeană'.

Lazăr Comănescu: Deci, eu sper ca aceste diferenţe care se constată pe o temă sau alta, într-un moment sau altul, să nu fie de natură să împiedice avansul procesului european, pentru că nu există alternativă, o spun asta - dacă vreţi - nu e doar o expresie a poziţiei ţării noastre, dar o spun - iertaţi-mi că revin la ceea ce am spus şi n-o luaţi ca lipsă de modestie, dar atât cât... în ultimele două decenii şi jumătate, am fost direct implicat în acest proces, am pretenţia că măcar parţial l-am înţeles, şi asta mă face să afirm fără niciun fel de ezitare: nu există alternativă pentru toţi, pentru noi toţi europenii, dacă vrem să putem să facem faţă în continuare la fenomenul globalizării, la competitivitatea asta la scară globală, care este tot mai puternică şi am să revin, apropo de vizita mea în Asia, nu există alternativă la o UE în continuare... nu doar la continuarea procesului de integrare europeană, ci la o Uniune Europeană tot mai puternică. Şi eu sper ca şi acei opinenţi de nivel mai mare, sau mai înalt sau mai puţin înalt, vor ajunge la această concluzie, pentru că inclusiv istoria devenirii UE arată că, în cele din urmă, a prevalat găsirea unui numitor comun, care să facă să avanseze procesul.

Realizator: Spuneţi-mi, apropo de Brexit, va negocia România direct cu Londra, chestiunea românilor din Marea Britanie?

Lazăr Comănescu: Deci, una dintre problemele care într-adevăr ne preocupă şi pe noi, da, şi pe noi - e important de spus acest lucru - este cea legată de drepturile şi tratamentul cetăţenilor români şi în general, a cetăţenilor europeni, care sunt, se află, în prezent în Marea Britanie şi atenţie, nu este vorba doar de cetăţenii români - încă o dată o spun - este vorba de cetăţenii europeni şi aici nu există, cum să vă spun, cale de compromis la nevoia unui tratament similar pentru toţi cetăţenii europeni care lucrează în Marea Britanie - punctul unu.

Punctul doi: negocierile şi summitul celor 27 de la Bratislava, de la jumătatea lunii trecute, a fost foarte clar în privinţa mesajului pe această temă, deci negocierile pe tema Brexit-ului, se vor desfăşura între UE, între cei 27, pe de-o parte, Londra pe cealaltă parte. Că vor exista schimburi de discuţii şi aşa mai departe, asta este de domeniul firescului, inclusiv cu partenerii britanici, dar negocierile ca atare vor fi negocieri între UE 27, respectiv Regatul Unit.

Realizator: Suntem siguri, aşadar, că nu va exista o ţară care să spună: "noi avem o înţelegere separată şi nu ne mai interesează ce negociază ceilalţi".

Lazăr Comănescu: Dacă citim atent declaraţia de la Bratislava, eu cred că putem să afirmăm că avem suficiente, să spunem aşa, centuri de siguranţă în această direcţie.

Realizator: Ovidiu Nahoi - Sunteţi la "Decriptaj", invitatul special al ediţiei noastre din această seară, domnul Lazăr Comănescu, ministrul afacerilor externe. Domnule ministru, cum aţi privit referendumul din Ungaria şi, după ce rezultatul a fost cunoscut de toată lumea, anume că nu a putut fi validat, credeţi că, totuşi, această consultare va putea să schimbe ceva în privința politicii europene, mai ales în domeniul refugiaţilor?

Lazăr Comănescu: Eu cred că reacţiile media sau care au fost înregistrate de media pe această temă, fie că vorbim de reacţiile din Ungaria, din partea opiniei publice din Ungaria, a reprezentanţilor guvernului actual, a reprezentanţilor opoziţiei, dar şi reacţiile şi comentariile apărute sau formulate în alte capitale europene, în media europeană, vorbesc de la sine şi eu cred că aceste reacţii se vor constitui într-un barometru de care Budapesta cu siguranţă va ţine seama, va trebui să ţină seama.

Realizator: Aşadar, în acest context, cât de obligatorii mai sunt cotele obligatorii.

Lazăr Comănescu: Aici vreau să vă spun un lucru și mă bucură că aţi adus în discuţie acest aspect: foarte bine ştiţi că la începutul dezbaterii pe tema migraţiei s-a insistat în termeni uneori foarte tranşanţi, ca să fiu foarte elegant sau eufemistic, pe ideea că solidaritatea înseamnă... ok, am găsit, este nevoie de a relocaliza 160.000 sau câţi erau atunci, în iunie 2015. S-au făcut nişte operaţii pur aritmetice  şi s-a zis: ţara "x" ia "n" refugiaţi, ţara "y" ia "z" ş.a.m.d. Am spus-o de la început şi, evident, pe baza unor idei de obligativitate, acele faimoase cote, am spus-o de la început că aşa ceva nu reprezintă soluţia viabilă şi că este nevoie - unu: să ţinem seama, pe de-o parte, de capabilităţile Uniunii Europene în ansamblul său de a prelua refugiaţi, dar mai ales de capacitatea fiecărei ţări de a face acest lucru. În al doilea rând, am spus-o, este extrem de important să ţinem seama de unul dintre drepturile fundamentale care se află la baza construcţiei europene - libera circulaţie a persoanelor şi a opţiunii. Dacă un refugiat vrea să se ducă în Uniunea Europeană, într-un anumit loc, din raţiuni pe care nu le discut acum, nu poţi să-l forţezi să se ducă în altă parte, este împotriva unei chestiuni care ţine de drepturile fundamentale ale omului. Asta, din perspectiva acestei abordări cantitativo-artimetice, dar, dincolo de asta, şi de-aia noi am spus, solidaritatea este clar că trebuie să se manifeste. Dar solidaritatea se manifestă în funcţie de puterile fiecăruia, de capacitatea fiecăruia. Nu pot să fiu... să mi se ceară... vă dau un exemplu: să iau nu ştiu... 1000, 2000 de refugiaţi să-i aduc dacă eu nu am unde să-i pun, unde să-i cazez, unde să le acord familiilor, copiilor ş.a.m.d. toate facilităţile necesare pentru o viaţă la standardele minim necesare. Nu poţi peste noapte... cum se preconiza atunci.

Realizator: Dar noi am luat refugiaţi între timp cam câţi?

Lazăr Comănescu: Deocamdată, din câte ştiu eu... vedeţi, noi am făcut o ofertă... dacă nu mă înşel, era de vreo mie cinci sute, în sfârşit, suntem undeva la peste 4000, din care, pe baza... dar nu e numai cazul nostru... opţiunile celor care s-a pus problema să fie relocaţi la noi, nu ştiu, sunt vreo sută şaizeci ş.a.m.d. Dar această cifră este, mutatis mutandis, valabilă cu excepţia Germaniei sau Suediei şi în multe alte ţări. Ce spune asta? Este o abordare greşită.

Realizator: Că nu vor să vină în alte ţări.

Lazăr Comănescu: Da, deci fiecare, dacă are opţiunea să se ducă este ca şi când... Vreau să vă spun ceva... ca şi când... dar, sigur, în situaţii... e cu totul altceva. Adică dumneavoastră vreţi să vă duceţi la Cluj şi eu vă spun: Domnul Nahoi, nu, dumneavoastră nu vă duceţi la Cluj, dumneavoastră vă duceţi la Cucuieţii din Deal sau dumneavoastră vă duceţi la Alexandria sau dumneavoastră vă duceţi la Timişoara. Nu. Deci dumneavoastră aveţi motive întemeiate pentru care vreţi să vă duceţi la Cluj. Eu nu pot să vă spun dumneavoastră, că nu suntem într-o perioadă vetustă, în care dacă nu executai, erai terminat.

Realizator: Spuneţi-mi, vă temeţi cumva că ofensivele de la Alep şi de la Mosul vor genera un nou val de refugiaţi?

Lazăr Comănescu: Riscul există, dar eu sper ca în ciuda atmosferei deosebit de tensionate pe tema asta, preocupante şi s-a discutat, am discutat despre acest lucru lunea trecută, la Luxemburg, sper că, totuşi, raţiunea va prevala, pentru că una dintre concluziile esenţiale la care am ajuns cu toţii luni, la Luxemburg, a fost că: unu - soluţia militară nu poate să existe. Nu poate să existe decât soluţie politică şi atâta timp cât... şi sperăm să se ajungă într-un timp cât mai scurt la gestionarea conflictului armat ca atare, la oprirea violenţelor, pe măsură ce acest lucru se va putea realiza şi aici, Uniunea Europeană şi-a manifestat întreaga determinare de a fi contributor la eforturile în materie, atunci este evident că şi percepţia şi atmosfera ca atare va duce la diminuarea percepţiei unor pericole deosebite pentru cei care sunt acolo şi care vor putea să constate că întrevăd o luminiţă la capătul tunelului care să permită să rămână acolo unde sunt. Pentru că asta e realitatea. Până la urmă, sigur că da, migraţia, mişcarea persoanelor este o chestiune care ţine de istoria omenirii de la apariţia fiinţei umane pe Pământ, dar tot istoria ne arată că majoritatea oamenilor se despart destul de greu de locurile lor.

Realizator: Dacă nu sunt forţaţi.

Lazăr Comănescu: Dacă nu sunt forţaţi, evident. Şi aici, uitaţi, vreau să vă spun ceva: îmi aduc aminte tot timpul şi cred că merită să fie menţionat acest lucru, apropo de preocupările din interiorul Uniunii Europene, nu e vorba de migraţie, dar preocupările care s-au generat de fiecare dată şi în mod deosebit cu momentul extinderii Uniunii Europene spre Europa Centrală şi de Est, cu privire la riscul invadării de către români, polonezi, unguri ş.a.m.d., bulgari a pieţei muncii în Europa Occidentală, în Uniunea Europeană restrânsă de atunci. Rezultatul: evoluţiile arată foarte clar că nu e deloc aşa. Ba dimpotrivă, este evident că prezenţa românilor, fie că vorbim de români în Germania, în Franţa, în Marea Britanie, toată lumea este de acord... mă rog, pot să mai existe şi... că ştiţi dumneavoastră, nimeni nu e perfect... să existe şi lucruri care sunt cel puţin criticabile, dar în marea lor majoritate, şi polonezii, şi românii care sunt în diverse alte state aşa-zis vechi ale Uniunii Europene sunt o valoare adăugată a acelor societăţi şi se recunoaşte acest lucru foarte mult. Ce am vrut să spun este că, în tot acest context, îmi aduc aminte de o statistică: la un moment dat, acum câţiva ani, dar nu pot să-mi aduc aminte exact când, se constata că doar 2% din cetăţenii europeni se află în altă parte decât în ţara lor. Foarte interesant.

Realizator: Cu liberă circulaţie cu tot.

Lazăr Comănescu: Da, exact. Asta spune foarte mult, pentru că e normal Eu dacă ştiu că am liberă circulaţie şi pot oricând, dacă mă trezesc dimineaţa şi vreau să spun: domnule... păi, sigur, trebuie să ai şi mijloace... astăzi vreau să mă duc până la Viena, poimâine vreau să mă duc până la Geneva şi ştiu că o fac, n-am niciun fel de restricţie, e o chestiune care intră în domeniul firescului. Nu e privită mişcarea mea sau a altora ca mine ca un pericol; dimpotrivă, v-am spus, în fond şi la urma urmei...

Realizator: Da, dar asta se întâmplă în societăţi normale, însă ce se întâmplă în Orientul Mijlociu sau în Africa nu ţine de normalitate.

Lazăr Comănescu: De asta am şi spus că m-am referit la Uniunea Europeană. Nu e normalitate şi aici e un alt aspect pe care vreau să-l spun foarte clar şi corelăm din nou cu migraţia, pentru că şi aici, apropo de România, dorim să fim cât mai aproape de nucleul construcţiei europene. Noi am spus-o răspicat de la început: o soluţie a acestei probleme a migraţiei, că vorbim de refugiaţi, că vorbim de migraţia economică, care, de altfel, ştim foarte bine cu toţii că aceasta continuă să fie marea majoritate a migranţilor. Am să revin asupra acestui lucru. Dar noi am spus un aspect, am studiat aspectul. Aspectele astea, hai să ne socotim, că, cote, câţi ducem colo, câţi ducem colo, eventual pot să rezolve sau să dea răspunsuri unor preocupări din astea circumstanţiale, emoţionale, temporare, politicianiste, dacă vreţi populiste, de ce nu?, trebuie să acceptăm şi acest lucru, dar dacă nu se atacă cauzele de fond, această problemă va continua sine die, la nesfârşit. Şi de aceea am spus că acest lucru trebuie... pe această chestiune trebuie să ne concentrăm. Şi spre satisfacţia mea, o spun acum, şi a noastră în general cred că este, constatăm... când am fost la New York a fost un summit dedicat emigraţiei, altul dedicat, însă, refugiaţilor. Este declaraţia de la New York din 21..., acum în septembrie adoptată. Se vorbeşte mult, acum se vorbeşte cu adevărat despre atacarea cauzelor de fond. Mai departe, la nivelul UE, și şi astăzi şi mâine la Consiliul European acest lucru se va discuta, s-a venit cu iniţiativa aceasta aşa-ziselor compacte pe migraţie. Adică ce? Care înseamnă ce, de fapt? Construirea unui cadru, unor aranjamente între UE şi ţări de origine, în care să se conlucreze foarte strâns cu acele ţări şi care această conclucrare include ce? Sigur, componenta aceasta de gestionare a migraţiei în Siria, dar mai ales a dezvoltării economice în zonele respective, astfel încât să se ofere perspective pe termen lung cetăţenilor de acolo. Acum acest lucru este, cum se cheamă...

Realizator: A fost înţeles.

Lazăr Comănescu: Nu înţeles, dar deja pus pe hârtie, este deja în documente. Şi avem aşa, din câte îmi amintesc, acum sunt deja compacte, hai să le spunem compacte, aşa se numesc, acorduri  integratoare, unde atacăm şi chestiuni legate de gestionarea fluxurilor de migraţie, dar mai ales chestiuni de dezvoltare, infrastructură, educaţie, ocuparea forţei de muncă, ş.a.m.d. Toate acestea, acum, s-au încheiat cu ţări precum Senegal, Niger, Mali, sunt vreo cinci sau şase şi acest proces va continua. Este un fel, dacă vreţi, de confirmare a valorii unei ziceri româneşti "Dă Doamne mintea omului de pe urmă" sau cam aşa ceva.

Realizator: Sunteţi la "Decriptaj". Sunt Ovidiu Nahoi, invitatul special al ediţiei noastre din această seară, domnul Lazăr Comănescu, ministrul afacerilor externe. Pentru ultima parte a ediţiei din această seară la care sunteţi invitat special, domnule ministru, să privim un pic şi în vecinătatea apropiată. Au fost undeva spre sfârşitul verii nişte mici discuţii, oarecum tensionate, generate de anumite atitudini ale Ambasadei Federaţiei Ruse. Şi vreau să vă mărturisesc, atunci când, de exemplu, s-au donat 100 de dolari, parcă, pentru "Cuminţenia pământului", sau euro, sau când României i s-a servit, mă rog, "o lecţie de istorie", eu, ca şi cetăţean român, m-am simţit foarte prost, în sensul că am văzut că România este cumva desconsiderată. M-aş simţi mai bine în cazul unei ameninţări de mai mare amploare. Mi s-a părut o desconsiderare a României. Dumneavoastră aşa aţi văzut-o?

Lazăr Comănescu: Domnule Nahoi, înainte de a încerca să vă dau un răspuns la această întrebare, revin puţin la România şi apropierea de nucleul construcţiei europene, l-aş numi eu. De ce? Pentru că am simţit nevoia să aduc acest aspect în atenţie, pentru că au fost şi pe tema asta, dacă vă amintiţi bine, înainte de summitul de la Bratislava şi chiar mai înainte, comentarii de genul că România nu-i băgată în seamă, că România nu se întâlneşte cu nu ştiu cine, ş.a.m.d. Nu vreau decât să reamintesc un lucru, că în acel proces de pregătire a întâlnirii de la Bratislava au fost diverse consultări la nivelul cel mai înalt între diverse grupuri de ţări şi România, preşedintele nostru a participat, cred eu, într-o companie foarte selectă, la asemenea consultări, dacă vă amintiţi, la Berlin, cu alte ţări care fac parte cu adevărat din nucleul Europei şi poate că asta spune ceva. De asemenea, înainte de Bratislava, şi nu-i deloc întâmplător, a fost vizita şefului statului uneia din ţările esenţiale pentru construcţia europeană aici la Bucureşti, mă refer la vizita preşedintelui Franţei, François Hollande. După aceea, am amintit, am vorbit despre Strategia Globală a UE. Credeţi-mă că am fost..., am jucat un rol destul de activ în această privinţă. Suntem în consultări permanente despre rolul României în elaborarea Strategiei şi a vorbit, inclusiv public, în termeni foarte clari Federica Mogherini, nu doar aici când a fost la Bucureşti, asta, aşa şi ca să mă apropii de întrebarea dumneavoastră, inclusiv în ceea ce priveşte politica europeană de vecinătate estică, în mod deosebit dacă mă refer la Republica Moldova, aici rolul României de actor de primă importanţă este recunoscut ca atare. Deci, în acest context trebuie văzute lucrurile şi sigur că pe un fond în care UE şi state membre ale UE încearcă să se manifeste, să fie cât mai asertive, în sensul pozitiv al cuvântului, pot să apară contrareacţii sau reacţii şi din alte părţi. Trebuie să admitem că sunt situaţii în care dimensiunea emoţională are şi ea un rol.

Realizator: Au dreptul diplomaţii să aibă şi emoţii?

Lazăr Comănescu: Acum, până la urmă, în fond şi la urma urmei, diplomaţii sunt şi ei tot oameni şi nu cred că sunt nişte, cum să zic, piese din oţel care să nu... Sigur, diplomatul nu poate să nu ţină seama de cadrul în care se mişcă, contextul în care se mişcă. Apropo, pentru un diplomat este esenţial când se află în exterior..., nu este diplomat suficient dacă îşi reduce capacitatea sa de a avea contacte şi dialog doar la oficialităţi. Dacă nu cunoşti oamenii, oamenii de rând, oamenii ca atare, cetăţenii nu intri în interacţiune cu ei nu-i vei înţelege niciodată.

Realizator: Deci aţi luat-o drept o reacţie emoţională şi povestea s-a închis?

Lazăr Comănescu: Nu, eu cred că lucrurile au fost destul de bine înţelese. Când eşti ambasador sau diplomat, dacă te mişti printre cetăţenii ţării în care te afli şi veţi că sunt anumite lucruri care comportă unele dimensiuni emoţionale, comportă anumite sensibilităţi, care pot să vină adânc din istorie sau din alte motive, nu poţi să nu ţii seama de ele şi atunci, ca diplomat, manifestându-ţi plenar dreptul tău de cetăţean în avea opinii, din perspectiva interesului tău ca diplomat, pentru că eşti acolo ca promotor al relaţiilor cu ţara care te-a trimis, trebuie să ai în vedere ca eventuale reacţii şi manifestări care pot să genereze stări emoţionale trebuie să fii atent să nu faci..., să reacţionezi de aşa manieră încât să duci la afectarea acelor relaţii şi dacă ţii seama de acel lucru, să ştiţi că poţi să spui - iertaţi-mă, eu am principiul acesta şi cu colaboratorii mei întotdeauna au vorbit - domnule, poţi să spui unuia anumite lucruri, şi critice, şi foarte critice, dar o faci de o manieră încât ăluia căruia îi adresezi asemenea formulări critice să le aprecieze şi nu să genereze contra reacţii ş.a.m.d. În cazul în speţă la care v-aţi referit eu am spus-o foarte clar, dacă atâta timp cât cunoaştem foarte bine realităţile dintr-o ţară, inclusiv realităţile istorice sau percepţia istorică sau tradiţiile ş.a.m.d., şi geografice, şi istorice, nu poţi să nu ţii seama de ele. Trebuie, în primul rând, să le cunoşti şi în momentul când le cunoşti ştii foarte bine sau dobândeşti mult mai bine instrumentele necesare pentru ca să ai o abordare bine calibrată.

Realizator: Mai avem foarte puţin timp, dar nu vreau să trec peste un lucru pe care l-aţi făcut astăzi, un parteneriat de susţinere a Teatrului Evreiesc de Stat. Despre ce este vorba? Este oarecum neuzual în relaţia unui minister de externe.

Lazăr Comănescu: Este simplu, domnule Nahoi, promovarea valorilor culturale româneşti prin diversitatea lor şi trebuie să recunoaştem că aportul comunităţii evreieşti din România de-a lungul timpului şi actualmente, chiar dacă numericeşte comunitatea evreiască este mult mai mică în momentul de faţă, nu putem să nu recunoaştem aportul ei la dezvoltarea societăţii româneşti, inclusiv în domeniul cultural. Şi de asemenea, prin asta, la cunoaşterea în plan exterior a valorilor culturii româneşti. Anul acesta România deţine preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului şi semnarea acestui acord între noi şi teatrul evreiesc este circumscrisă şi acestui cadru. Şi vreau să vă mai spun ceva şi tocmai de aceea m-am bucurat foarte mult că a fost o încercare din partea MAE, a semnat acest acord cu doamna Maia Morgenstern. Acest lucru îl facem tocmai pentru a contribui împreună la şi mai buna vizibilizare a tot ceea ce înseamnă valorile culturii româneşti, inclusiv dimensiunea la a cărei soliditate a contribuit comunitatea evreiască din România.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult domnule ministru pentru prezenţa în această seară la "Decriptaj"! Atât pentru această seară. Ne auzim joia viitoare. La revedere!

 

Centrul de presă