Conferinţe, declaraţii, briefinguri

Declarații de presă susținute de ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu, și ministrul afacerilor externe și europene al Slovaciei, Miroslav Lajčák

Vorbitor: 
Lazăr Comănescu, Miroslav Lajčák
Data: 
30.08.2016
Eveniment: 
Reuniunea Anuală a Diplomației Române – ediția 2016
Locaţia: 
Bucureşti, Hotelul Marriott

Lazăr Comănescu: Bună ziua, doamnelor, domnișoarelor și domnilor. Dați-mi voie să încep prin a exprima deosebita satisfacție și, în același timp, mulțumirile noastre colegului și prietenului, foarte bunului prieten al României şi, cu voia dumneavoastră, al meu personal, domnul Miroslav Lajčák, ministrul de externe al Slovaciei şi înalt reprezentat, de data aceasta, al președinției în exercițiu a Consiliului Uniunii Europene, pentru faptul de a fi dat curs invitației noastre de a participa la Reuniunea Anuală a Diplomației Române şi de a ne prezenta opiniile, perspectiva domniei sale, a președinției în exercițiu cu privire la starea Uniunii Europene şi la perspectivele evoluției proiectului european. Încă o dată, Miroslav, din inimă mulțumiri şi vreau să asigur şi în acest context că ambasadorii noștri, după întâlnirea cu tine, cu siguranță au dobândit un instrumentar adițional deosebit de valoros în a-şi asigura o performanță de calitate a activităților. Evident că prezența, aici la București, a doua oară consecutiv, la reuniunea diplomaților români este încă o dovadă a ceea ce noi considerăm a fi relaţii excelente între România şi Slovacia, fie că vorbim de relații şi de cooperarea bilaterală sau de cooperarea noastră în interiorul structurilor din care facem parte şi am în vedere Uniunea Europeană, Alianța Nord-Atlantică, dar şi cadre multilaterale, alte instanțe în care cooperăm la fel de strâns. Daţi-mi voie să felicit autoritățile de la Bratislava pentru modul în care gestionează prima preşedinţie slovacă a Consiliului Uniunii Europene şi să reconfirm şi să reiterez şi cu această ocazie sprijinul nostru ferm pentru demersurile  președinției în exercițiu în desfășurarea acestui important mandat, sprijin care este asociat şi cu faptul că avem atât de multe zone de convergență în abordare şi în interese încât, evident, cooperarea nu poate să fie decât deosebit de intensă. România şi Slovacia sunt parteneri dedicați ai construcției europene. Prioritățile preşedinţiei slovace a Consiliului UE sunt în deplină consonanță cu domeniile pe care România le consideră importante în raport cu Uniunea Europeană, acestea fiind, fără a fi exhaustiv, o Europă puternică din punct de vedere economic, modernizarea pieţei unice, o politică de migrație şi azil sustenabilă a Uniunii Europene şi o Uniune angajată la scară globală. Am convenit, în discuţiile bilaterale care au urmat participării la întâlnirea cu ambasadorii, am convenit să menținem contact strâns şi să ne coordonăm cu privire la temele  de interes comun pe agenda europeană. Totodată, desigur, prezintă un interes deosebit, şi-i mulţumesc foarte mult ministrului Lajčák, pentru disponibilitatea de a ne împărtăşi din propria experienţă a exercitării preşedinţiei în perspectiva exercitării aceleiaşi funcţii şi de către România în primul semestru al anului 2019.  

Dincolo de valorile comune, împărtăşim aceeaşi viziune în ceea ce priveşte continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene şi consolidarea relaţiilor cu statele din vecinătatea estică a Uniunii Europene. Am fost de acord amândoi ca atunci când vorbim despre eforturi vizând păstrarea credibilității asupra proiectului european, în primul rând la nivelul cetăţenilor europeni, depinde şi de modul în care Uniunea Europeană reuşeşte să îşi construiască şi să îşi dezvolte relaţiile sale cu lumea din vecinătate şi, de-a lungul timpului, ştim foarte, foarte bine, că politica de extindere s-a constituit într-un instrument extraordinar de benefic în această privinţă; tocmai de aceea am căzut de acord amândoi că este nevoie să menţinem, să păstrăm conştientizarea importanţei continuării procesului de extindere. Nu pot să nu mă refer în acest cadru şi la sprijinul permanent, consistent şi puternic al Slovaciei, al preşedinţiei în exerciţiu a Slovaciei, pentru demersul românesc vizând aderarea la spaţiul Schengen. Cum  am spus-o şi ieri, o repet şi astăzi, sper ca în sfârşit partenerii noştri din Uniunea Europeană, toţi partenerii noştri din Uniunea Europeană, să înţeleagă că aderarea României la spaţiul Schengen ar fi o valoare adăugată pentru capacitatea Uniunii Europene de a face faţă provocărilor în materie de securitate, fie că vorbim de cea internă sau din afară. 

M-aş apropia de încheiere prin a reveni puţin la dimensiunea bilaterală a relaţiei noastre, pentru a reaminti că aceste relaţii se bazează pe o tradiţie îndelungată, că de-a lungul timpului între popoarele român şi slovac au fost situaţii de manifestare plenară, iar aceasta poate să fie exemplu şi pentru alţii, cu privire la ce înseamnă solidaritatea între două popoare animate de o vie prietenie, veche prietenie. Să mă refer, poate, doar la Al Doilea Război Mondial, la perioada imediat după 1918, dar sunt multe, multe alte exemple, de asemenea. Întrucât ieri colegul meu din guvern, ministrul Motoc, s-a aflat în vizită în Slovacia şi a fost inclusiv la  Banská Bystriţa, cred că, Miroslav, este numele unui oraş din Slovacia pe care foarte mulţi români, dacă nu toţi românii îl cunosc foarte, foarte bine. Încă odată, mulţumesc foarte, foarte mult Miroslav, pentru că eşti cu noi astăzi aici şi reiterez, fii sigur de faptul că România este un susţinător puternic al tuturor eforturilor pe care dumneavoastră le faceţi în asigurarea unei preşedinţii a Consiliului Uniunii Eueopene pe măsura aşteptărilor noastre, ale tuturor. Mulţumesc.

Miroslav Lajčák: Este plăcerea mea să fiu din nou în Bucureşti și vreau să-i mulțumesc colegului şi bunului meu prieten, domnul ministru Lazăr Comănescu, pentru invitație. Este o deosebită onoare pentru mine să am posibilitatea de a mă adresa reuniunii anuale a ambasadorilor români, într-adevăr o discuţie foarte interesantă. Continuăm această discuție și în cadrul întâlnirii bilaterale. Sunt fericit să pot spune că relațiile noastre bilaterale sunt excelente și de asemenea intense. Aţi menţionat deja vizita ministrului apărării, Motoc, în Slovacia, ieri, eu sunt aici astăzi, peste trei zile purtătorul de cuvânt al Parlamentului, domnul Danko, va sosi, pentru a îl întâlni pe omologul său şi pentru a întâlni reprezentaţii comunităţii slovace din România. În octombrie, preşedintele Andrej Kiska va efectua o vizită oficială. Aşadar, aceste elemente vorbesc de la sine, cu privire la intensitatea relaţiilor noastre. Sunt bazate pe trei piloni. Primul constituie istoria noastră comună puternică şi pozitivă. Şi aici doresc să menţionez rolul foarte important al soldaţilor, al Armatei Române şi al partizanilor români în spijinirea revoltei noastre sociale împotriva fascismului, în eliberarea teritoriului nostru; o mare parte dintre aceştia şi-au sacrificat viaţa şi şi-au găsit locul de veci în Slovacia. Aş dori, de asemenea, să menţionez anul 1968, când Pactul de la Varşovia a încheiat procesul de reformă, cunoscut drept Primăvara de la Praga, condus de slovacul Alexander Dubček; România a fost în perioada respectivă singura ţară care a refuzat să ia parte la acea invazie în Cehoslovacia. Acesta este unul dintre piloni. Al doilea pilon constituie faptul că suntem state membre ale Uniunii Europene şi NATO şi în aceste două instituţii împărtăşim aceleaşi valori şi promovăm aceleaşi ţeluri, precum susţinerea faţă de politica de extindere în Balcanii de Vest, activităţile noastre din Parteneriatul Estic și multe altele. Doresc să repet faptul că Slovacia susţine puternic statutul României de membru al Schengen, am fost primii care au ratificat tratatul vostru pentru aderarea la Uniunea Europeană şi am promovat accesul vostru la Schengen, pentru că aţi îndeplinit criteriile şi nu există nicio justificare pentru amânarea acestui proces. În plus, protejaţi graniţa europeană în aceste moment dificile şi faceţi acest lucru cu mult profesionalism. Cel de-al treilea pilon important este prezenţa minorităţii slovace aici în România; datorită politicii guvernului român, a reuşit să menţină şi să îşi conserve identitatea şi să aibă o contribuţie importantă la societatea românească. Sunt, de asemenea, mulţumit de creșterea comerţului bilateral şi am obţinut o cifră semnificativă anul trecut, peste 2.3 miliarde de euro, ceea ce este deja substanțial şi având în vedere că nu există probleme între cele două ţări, acest aspect ne oferă oportunitatea de a coopera îndeaproape în ceea ce priveşte o serie de probleme terţe, de a discuta împreună despre modul în care putem acţiona în statele terţe şi despre cum putem aborda împreună probleme cu care Uniunea Europeană se confruntă. Deţinem preşedinţia în momentul de faţă, şi împărtăşim întâi de toate experienţa cu pregătirea, din punct de vedere tehnic, logistic, pentru viitoarea preşedinţie română. De asemenea, viziunile voastre despre problemele cu care a trebuit să ne confruntăm în timpul preşedinţiei sunt foarte importante. Încă o dată, vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţie şi pentru ospitalitate şi sunt foarte încântat să mă aflu aici.

Lazăr Comănescu: Vă mulţumesc foarte mult, dar înainte de a începe întrebările, permiteţi-mi să reiau ceva ce a fost menționat aici de către ministrul Lajčák; se referea la 1968. În perioada respectivă, eu eram student şi ulterior lucrurile au evoluat astfel încât după aceea transformarea a început în '89, în toată Europa Centrală  de Est, iar ţările noastre, asemeni altora din regiune, au devenit membre ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice. Vă voi spune că am fost de atunci martor la ceea ce se numea Primăvara de la Praga şi m-am întrebat, după ce am devenit diplomat în România, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe după '89, m-am întrebat dacă, în cazul în care Primăvara de la Praga ar fi avut succes, acest lucru nu ar fi făcut posibil pentru ţările noastre să se alăture Europei mai devreme? Şi să îşi aducă contribuţia la o Europă mai puternică. Desigur, istoria nu este scrisă de 'dacă', dar cred că există astfel de momente, nu doar pentru a fi păstrate în memoria noastră, ci şi pentru a reflecta mai profund cu privire la ceea ce dorim în Europa şi la cum putem construi acea Europa şi consolida acea Europa care va constitui, de asemenea, dorinţa tuturor cetățenilor; deoarece Primăvara de la Praga a fost cu siguranță rezultatul şi expresia interesului cetăţenilor Cehoslovaciei de atunci. Este comentariul meu personal.

Reporter: Domnule Lajčák, vreau să vă întreb de ce credeţi că a fost necesar pentru premierul dumneavoastră, Robert Fico, să se deplaseze în Rusia săptămâna trecută, pentru a îl întâlni pe Vladimir Putin? Ce spune acest lucru despre unitatea europeană? Iar a doua parte a întrebării mele mai ample este 'de ce doriţi ca Uniunea Europeană să ridice sancţiunile aplicate Rusiei'. Adresez aceeași întrebare şi domnului Lazăr Comănescu, cu privire la poziţia României faţă de sancţiunile economice aplicate Rusiei. Vă mulţumesc.

Miroslav Lajčák: Nu ştiu dacă aveţi aceeaşi hartă a lumii pe care o am eu în biroul meu. Dacă puteţi găsi Rusia pe acea hartă, Rusia este o ţară importantă, este un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, este un furnizor strategic de energie şi bunuri pentru ţara mea şi pentru majoritatea statelor din Uniunea Europeană şi pot continua cu o serie de aspecte care vă oferă un răspuns la întrebarea 'De ce este important să vorbim cu Rusia'. Poziţia noastră comună europeană nu spune niciodată că nu trebuie să vorbim cu Rusia. Premierul Fico nu este primul, nici al doilea, nici al treilea, nici al zecelea politician european care s-a deplasat la Moscova, deoarece sunt multe aspecte de discutat cu Rusia. Nu poţi ignora Rusia, nu poţi izola Rusia, trebuie să respecţi poziţia noastră europeană, iar noi facem acest lucru, însă în acelaşi timp, dialogul critic este mai bun decât niciun fel de dialog. Premierul meu a spus de la bun început că el nu crede că sancţiunile sunt cel mai bun mod de a acţiona, în acelaşi timp el adaugă de fiecare dată că  Slovacia respectă şi susţine unitatea europeană şi nu va acţiona niciodată împotriva acesteia. A pretinde că avem o poziţie europeană comună şi apoi ignorarea acesteia, priviţi numărul de delegaţii europene care s-au dus la Forumul Economic din Sankt Petersburg, nimeni nu pune la îndoială loialitatea lor la sancţiunile europene. Cumva, acest lucru se întâmplă când ţările mai mici fac ceva de acest gen. Aşadar, avem numeroase aspecte, inclusiv proiectul North Stream 2, căruia ne opunem şi explicăm partenerilor noştri ruşi de ce considerăm că nu este un proiect viabil, iar cel mai bun mod în care putem schimba lucrurile este de a discuta despre aceste lucruri cu cei care sunt parteneri. În ceea ce priveşte sancţiunile în general, este poziţia noastră, am convenit asupra acestei poziţii, respectăm această poziţie, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să discutăm despre sancţiuni, nu înseamnă că este definitiv. Este absolut normal ca între noi să constatăm modul în care sancţiunile produc rezultatul pe care l-am dorit şi dacă trebuie să le menţinem aşa cum sunt sau eventual să le relaxăm sau să le înăsprim. Nu înțeleg de ce ar trebui să ne temem de discuţii pe marginea unor probleme importante. Sancţiunile constituie instrumente politice, nu politica însăşi. Cazul Bielorusiei arată că Uniunea Europeană a fost capabilă să evalueze situaţia, să evalueze progresul şi să retragă sancţiunile. Așadar, vom discuta situaţia sancţiunilor impuse Rusiei, care este poziţia noastră şi nu există nici un motiv pentru a ne teme de discuţii.

Lazăr Comănescu: Aşa cum ştiţi foarte bine, poziţia noastră în această privinţă a fost foarte clară şi a fost reiterată de mai multe ori. Evident, sancţiunile nu sunt un scop în sine dar ştim cu toţii foarte bine, raţiunile pentru care aceste sancţiuni au fost impuse. Şi ele au fost impuse ca o decizie a Uniunii Europene, a statelor membre. Iar noi considerăm că, atâta timp cât circumstanţele care au dus la aceste sancţiuni sau baza pe care s-a luat decizia de introducere a acestor sancţiuni nu s-a schimbat, aceste sancţiuni trebuie sa rămână. Este evident că, dacă motivele pentru care aceste sancţiuni au fost impuse vor dispărea, cu siguranţă, aşa cum am spus, nu au fost adoptate sancţiuni pentru că ne place să avem sancţiuni. Şi sunt convins că în momentul în care aceste motive vor dispărea, vor exista condiţiile pentru eliminarea lor. Este ceea ce pot să vă spun; noi considerăm că în momentul de faţă condiţiile pentru o eventuală asemenea decizie nu sunt întrunite. Nu aş vrea să intru în detalii. Mulţumesc.

Reporter: Aş vrea să vă rog să îmi răspundeți amândoi la această întrebare, domnilor miniștri. Cotele de migranţi - care trebuie să fie abordarea la Consiliul European de la Bratislava?

Miroslav Lajčák: Migraţia este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană în prezent; ea se confruntă cu numeroase provocări, însă, desigur, migraţia joacă un rol foarte important. Încă ne luptăm să formăm o politică sustenabilă a migraţiei, de aceea migraţia este una dintre cele patru priorităţi ale noii preşedinţii slovace. Este o problemă foarte complexă care implică ţările de origine, ţări de tranzit, funcţionarea zonei Schengen, protejarea zonei Schengen şi cum să facem față migranţilor care au sosit deja în Europa - unii dintre aceştia care au deja dreptul la azil, iar alţii nu îl au. Ceea ce propunem noi este această abordare comprehensivă care abordează toate aspectele acestei probleme majore. Comisia Europeană, faţă în faţă cu problema migraţiei, s-a concentrat în cea mai mare parte pe un aspect particular al acestei probleme majore - cum să facem faţă migranţilor care sunt deja în Europa. Iar ei au propus redistribuirea pe baza cotelor. Nu am susţinut această idee deoarece nu considerăm că este o idee bună şi nu credem că poate funcţiona. De ce nu credem că este o idee bună: pentru că încercaţi să forţaţi oamenii să ajungă în ţări fără să îi întrebaţi dacă doresc să meargă acolo. Nu aveţi un răspuns la întrebarea: ”Cum îi vom păstra în aceste ţări, atunci când aceste ţări fac parte din sistemul Schengen?”. Nu întrebaţi cu privire la condiţiile din aceste ţări, pentru a integra aceşti oameni şi a-i face parte a societăţii. Aşadar am spus că nu va funcţiona şi nu functionează. După cum, în prezent, din 160.000 de persoane care ar fi trebuit să fie redistribuite prin cote, aproximativ 3.000 au fost distribuite. Aproximativ 2%  dintre aceşti oameni au fost redistribuiţi. Nu este un model viabil. De ce? Pentru că este un model administrativ, un model mecanic, acela de a decide prin cote asupra distribuirii, a mecanismelor de distribuire, însă avem de-a face cu oameni, cu fiinţe umane. Nu poţi rezolva un subiect sensibil din punct de vedere politic, social, prin mijloace administrative. Dar refuzarea cotelor nu înseamnă deloc că nu dorim să facem parte sau nu facem parte din eforturile Europei de a face faţă crizei migraţiei. În locul unei abordări universal valabile, după cum a propus Comisia, noi sugerăm o abordare prin care fiecare dintre ţările noastre va face tot posibilul în funcţie de propriile posibilităţi, pentru a face parte din soluţie. Trimiterea mai multor oameni, oferirea mai multor sume de bani, furnizarea unor modele diferite de rezolvare. Suntem absolut siguri că o astfel de abordare ar funcţiona cu siguranţă mai bine decât cotele. Şi îmi pare foarte rău pentru faptul că, având o opinie diferită în ceea ce priveşte cotele, anumite segmente ale media şi anumiţi politicieni au fost forţaţi să ne portretizeze ca şi cum nu suntem suficient de europeni, nu suntem suficient de maturi şi nu acţionăm suficient în solidaritate, pentru că acest lucru nu este adevărat. Sugerăm să ne ascultăm mai mult unii pe alţii, să ne ascultăm sugestiile, pentru că au ca scop participarea la soluționarea problemei şi nu la problema însăşi, cu certitudine.

Lazar Comănescu: Împărtășesc pe deplin evaluarea colegului meu cu privire la faptul că migraţia este una dintre provocările cele mai mari cu care se confruntă Uniunea Europeană în momentul de faţă. În ceea ce priveşte întrebarea dumneavoastră, aş începe prin a spune că, înainte de a face un comentariu pe teme cotelor, acest fenomen al migraţiei este un fenomen care derivă din cauze profunde, diferite în funcţie de zona de unde provin migranţii, şi fiind vorba de cauze profunde, este nevoie să se acţioneze pentru eliminarea acestora. Or, ceea ce, după părerea mea, până acum a prevalat, a fost găsirea de soluţii rapide pe termen scurt fără a se avea în vedere, cum spuneam, cauzele rădăcinilor profunde ale acestui fenomen. De aceea s-a ajuns la aceste discuţii, dezbateri și decizii cu privire la cote. După cum ştiţi foarte bine, România din start a spus că o asemenea abordare nu este de natură să răspundă obiectivelor urmărite şi vedem ce s-a întâmplat până acum, când constatăm că preluările și relocările sunt mult, mult dedesubt a ceea ce fusese stabilit. Altfel spus, e simplu, soluţia aceasta nu a dat rezultate. Prin urmare, trebuie găsite soluţii care să răspundă, să ţină seama de capacităţile şi de posibilităţile fiecăruia dintre statele membre, pentru că aşa cum a spus şi Miroslav, eu nu cred că putem să vorbim despre lipsă de solidaritate din partea unor membri ai Uniunii Europene, ci este vorba de capacitatea fiecăruia de a răspunde în maniera cea mai adecvată unor cerințele ale solidarității; Iar România a făcut acest lucru, acesta fiind un aspect. Referitor la criticile cu privire la lipsa de solidaritate, dacă ne uităm la câţi dintre refugiaţi au fost relocați sau preluaţi, vom vedea că aceste ţări, inclusiv România, au demonstrat realmente solidaritate. Acum, revenind la cauze, aţi spus că o asemenea temă trebuie abordată şi din perspectiva pe termen lung, pentru că dacă ne oprim şi ne limităm la chestiunea aceasta cantitativă, aritmetică, procesul va continua, fenomenul va continua. Și atunci, de unde vine, care este sursa acestei migraţii? Pe de-o parte, evident, zonele de conflict, prin urmare trebuie să ne îndreptăm toate eforturile spre rezolvarea conflictelor din zonele din care aceşti oameni provin şi, pe de altă parte, trebuie să ne uităm că o bună parte a migraţiei continuă să fie migraţie economică, venind din zone cu mari probleme de dezvoltare. Un paradox este că vin din zone unde Uniunea Europeană, cel mai important furnizor de asistenţă pentru dezvoltare, care a furnizat miliarde, sute de miliarde, poate, de euro pentru ajutoare. Ne întrebăm în acest context ce se întâmplă dacă aceste fonduri au fost alocate pentru dezvoltare? Unde este dezvoltarea? Prin urmare, pe termen lung, trebuie să ne gândim la o reformă a politicii de cooperare pentru dezvoltare, astfel încât să generăm dezvoltare în ţările respective, cooperare cu ţările respective, pentru a crea condiţiile necesare pentru ca cetăţenii respectivelor ţări să prefere să rămână în ţările lor. În al doilea rând, este foarte important să acţionăm pentru consolidarea frontierelor externe ale Uniunii Europene şi aş vrea, referitor la acest aspect, să reamintesc mulţumirile noastre Slovaciei pentru suportul pe care l-a acordat tot timpul în demersurile noastre de aderare la Schengen. De ce spun acest lucru, pentru că am această convingere, am mai spus-o, și anume că intrarea României în spaţiul Schengen contribuie la consolidarea frontierelor externe ale Uniunii Europene. Las la o parte faptul că România, în momentul de faţă, tot în acest domeniu, este unul dintre cei mai mari contributori la asigurarea capacităţilor UE de a îşi consolida frontierele externe. Mă refer, de exemplu, la contribuţia României la Frontex, care este a doua după Germania. Deci, cred că sunt argumente şi date suficient de convingătoare cu privire la faptul că ţări precum România au dat şi dau dovadă de deplină solidaritate şi de angajament în a se găsi soluţii adecvate la asemenea provocări.

Reporter: Aş dori să vă întreb pe amândoi, cu privire la declarația liderilor europeni conform căreia Uniunea Europeană ar trebui să fie mai apropiată de cetăţenii europeni. Ce înseamnă acest lucru, într-un mod practic? Vă mulţumesc mult.

Miroslav Lajčák: În concepţia noastră, a fi mai apropiat de cetăţenii europeni înseamnă două lucruri: a aborda probleme pe care cetăţenii noştri le consideră importante pentru ei, precum şi a comunica cu ei în modul pe care ei îl înțeleg, în limbajul lor. Sună foarte simplu, însă nu este cazul acum. Cetățenii noştri nu au întotdeauna sentimentul că Uniunea Europeană se confruntă cu problemele cu care ar trebui şi au dificultăți în a înţelege ceea ce discutăm. Deci, dorim să avem o Uniune mai bună, care este mai apropiată de cetăţenii noştri, pentru a îi face pe cetăţenii noştri să fie mai mândri de beneficiile statutului de membru al Uniunii Europene. Sper cu adevărat că întrevederea liderilor noştri de la Bratislava, pe 16 septembrie, va trimite un semnal puternic pozitiv în această direcţie.

Lazăr Comănescu: Subscriu integral la ceea ce a spus domnul ministru Lajčák. Aş adăuga, referindu-mă la comunicare, că eu cred că este important ca politicienii, la nivel naţional, şi nu numai politicienii, că s-au întâmplat şi se întâmplă în continuare multe lucruri în acest sens, să renunţe pe cât posibil la tentaţia de a, ca atunci când se prezintă anumite realizări, toate să fie puse pe seama contribuţiei lor, iar întotdeauna, când apar dificultăţi, să se spună că ele derivă de la Uniunea Europeană. Pentru că - să fim oneşti cu noi înşine – ceea ce s-a realizat de-a lungul a celor aproape 60 de ani de la Tratatul de la Roma, nimeni nu poate nega că este rezultatul tocmai al acestui proces de integrare. Şi, în al doilea rând, referitor la o Europă pentru cetăţenii săi, aş dori să aduc în atenţie aici importanţa punerii, eu aş zice mai bune, mai eficiente, în aplicare, a unui principiu fundamental al construcţiei europene - acela al subsidiarităţii. Pentru că am sentimentul că, dincolo de faptul că în implementarea acestui principiu, există în continuare locuri de a face mult mai bine, mai este o problemă: nu ştiu dacă nu există interpretări diferite despre ce înseamnă subsidiaritate. Ori, este evident că acest lucru afectează însăşi aplicarea lui. Mulţumesc.