Interviuri

Participarea ministrului Lazăr Comănescu la emisiunea „Jocuri de Putere”

Vorbitor: 
Lazăr Comănescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
17.02.2016
Autor: 
Realitatea TV

Realizator: Bună seara, doamnelor şi domnilor! Din nou, împreună. "Jocuri de putere". Atentat în Turcia. Atentat la Ankara. Alături de noi, în platou, ministrul afacerilor externe, domnul Lazăr Comănescu. Bună seara, Excelenţă!

Lazăr Comănescu: Bună seara, domnule Rareş Bogdan! Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţie şi nu pentru a vă face plăcere, dar pentru că aşa simt, vreau să vă spun că, atunci când am timp, timpul este limitat, urmăresc cu atenţie emisiunile dvs. şi mai ales că, de câte ori am urmărit aceste emisiuni, constat că vă preocupă chestiunile care preocupă societatea în ansamblul său. Şi aş mai adăuga ceva - constat ardoarea, poate chiar patima, dar în sens pozitiv, cu care abordaţi aceste teme. Aşa că, încă o dată, vă mulţumesc pentru invitaţie.


Realizator: Şi eu vă mulţumesc. Mai ales cele patriotice, mai ales cele ce ţin de România, că aşa am fost educat. Domnule ministru, astăzi după-amiază, spre seară, o veste care din nou a şocat opinia publică la nivel european: Turcia din nou în doliu, 18 morţi şi 45 de răniţi la Ankara.

Lazăr Comănescu: Întrucât nu am avut timp să am o reacţie, dat fiind faptul că atacul terorist, actul terorist respectiv, cel puţin aşa se configurează a fi,  folosesc acest prilej să îmi exprim regretul pentru faptul că, din nou, un atac mârşav terorist se soldează cu atâtea victime, este din nou un act care trebuie condamnat cu toată puterea şi care demonstrează o dată în plus cât este de important ca eforturile comunităţii internaţionale, ale noastre, ale tuturor, să se intensifice astfel încât acest flagel al începutului de secol să poată fi eliminat pe cât posibil.


Realizator: România este într-un moment, poate unul dintre cele mai interesante momente din punct de vedere al geopoliticii zonei, într-o zonă în care Ungaria iată că dă noi semne de apropiere de Rusia, de data asta chiar de la Kremlin, Polonia, care rămâne un aliat şi pentru noi, şi pentru NATO, indiscutabil, are încă incoerenţă din punct de vedere al politicilor interne şi al unei despărţiri, pe alocuri, de Bruxelles, o Bulgarie care este extrem de aproape din toate punctele de vedere şi ne consideră o colonie a Rusiei, o Moldovă la care o să facem o referire în această seară şi o Serbie care este departe de NATO şi nici dorinţa nu este foarte mare de apropiere. Spuneţi-mi, din punctul acesta de vedere, cum joacă România şi dacă România conştientizează rolul pe care îl are şi care este şansa României în acest moment, pentru dvs.?

Lazăr Comănescu: Domnule Rareş Bogdan, înainte de a încerca să dau unele răspunsuri la întrebările dvs., aş dori să fac câteva remarci introductive, dacă timpul ne permite, legate de politica externă a României, de direcţiile politicii externe româneşti şi, în acest context, să fac câteva referiri la ceea ce face actualul guvern, cu voia dvs., Ministerul de Externe, care are atribuţii specifice în materie, să vorbesc şi să menţionez şi câte ceva despre priorităţile concrete pe care noi le avem ca minister de externe. Cât priveşte politica externă, aş vrea să spun un lucru care este foarte important, după părerea mea, şi care, în mod fericit, mai mult decât în alte domenii, a înregistrat o continuitate reală în cei peste 25-26 de ani de la schimbările din ‘89, care, la rândul ei, a derivat din existenţa cu adevărat a unui consens naţional şi aş vrea, şi eu sper să se împlinească premisele, condiţiile pentru ca cel puţin în alte câteva domenii să avem de-a face cu un consens naţional - mă gândesc, de exemplu, că în 2018 se împlinesc 100 de ani, vom celebra 100 de ani de la formarea României moderne, de la Marea Unire, şi, apropo de consens naţional şi de acţiune în acest spirit, mă gândesc că în 2018 ar fi foarte frumos ca Munţii Carpaţi să fie traversaţi de autostrăzi. Este vorba despre infrastructura din România.

Acum, revenind la - şi o spun pentru că asta ţine inclusiv de domeniul securităţii naţionale -, revenind la arealul mă ocup de care de mai mult timp, acum din poziţia de ministru de externe, cu responsabilitate şi mai pronunţată,  acest consens naţional s-a realizat în jurul a două obiective mari: aderarea României la Uniunea Europeană, aderarea României la NATO şi, sigur, ca unul care, de la începutul acestui proces, am avut onoarea şi şansa unică de a fi implicat, nu pot să spun decât că, privind un pic în spate, nu pot să nu am un sentiment de satisfacţie deosebită. În acelaşi timp, pot s-o spun şi fără niciun fel de ezitare că poate că, în anii aceştia care au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană, şi în mod deosebit mă refer la acest aspect, pentru că este vorba de un impact asupra întregii societăţi, s-au făcut extraordinar de multe progrese, dar cred că puteam să facem mai mult. Am să revin pe parcurs asupra acestui lucru. Şi în acest context general priorităţile noastre de politică externă au fost enunţate clar de către preşedintele ţării, la preluarea mandatului, şi reiterate în mai multe rânduri. Actualul guvern şi întregul nostru demers de politică externă este circumscris în jurul a trei piloni. Este vorba, şi mai ales în condiţiile actuale, de Parteneriatul Strategic cu SUA, apartenenţa noastră la Uniunea Europeană şi apartenenţa noastră la NATO. Şi aş mai adăuga ceva, cu atât mai mult în circumstanţele actuale, toate acestea circumscrise, la rândul lor, unei alte dimensiuni extraordinar de importante şi în plan bilateral, şi în planul nostru naţional, dar şi la nivel european, euroatlantic, este vorba de faptul că este nevoie, poate mai mult decât în anii anteriori, de o puternică relaţie transatlantică. Ce se întâmplă în jurul nostru, în lume, arată foarte clar că această relaţie, absolut indispensabilă, trebuie să se intensifice şi să devină mai puternică. Este existenţial acest lucru.


Realizator: Spuneţi-mi, marea acuzaţie care începe să prindă contur în spaţiul public din România cu privire la politica externă a României, mai ales după ultimele patru, cinci luni, România are un joc strategic, un parteneriat strategic important cu Berlinul, cu Germania. Şi aici, sigur, faptul că dumneavoastră aţi fost, practic, în avanpostul nostru de la Berlin, ca ambasador, că domnul Klaus Iohannis are o relaţie specială cu Berlinul, fiind şi etnic german din România cetăţean român, probabil a contribuit foarte mult, dar există această acuzaţie, dacă vreţi, care a fost făcută ultima dată aici în acest platou, joi seara, de doamna Monica Macovei: România este extrem de aproape de Germania, are un parteneriat special cu Germania, dar nu a afirmat foarte clar, spunea dânsa, dar, repet, spusele domniei sale, unul la fel de special cu Statele Unite, cu Washingtonul. Aş vrea să analizaţi, pentru că am văzut în spaţiul public mai multe voci care vin cu această nuanţă în ultimele trei-patru luni.

Lazăr Comănescu: Domnule Rareş Bogdan, evident că exprimarea unor opinii ţine de esenţa libertăţii noastre câştigată după 1989 şi este dreptul oricărei persoane să exprime puncte de vedere şi, evident, dacă respectivele puncte de vedere sunt confirmate sau nu, ele corespund sau nu realităţii, lucrurile se vor vedea. V-aţi referit la faptul că am fost ambasadorul României la Berlin şi, într-adevăr, am fost aproape şase ani. Ei bine, un prim comentariu legat de aceste insinuări despre care dumneavoastră vorbeaţi ar fi că în aceşti şase ani cât am stat la Berlin am putut să constat cât de puternică este legătura americano-germană şi cât de mult cântăreşte în abordarea multor teme cu impact global, cu impact european, cu impact transatlantic. Între Washington şi Berlin a existat şi există un proces de consultare deosebit de puternic. Este un parteneriat foarte solid şi aş da doar câteva exemple, care poate că semnifică ceva. Vedeţi dumneavoastră, că tot vorbim numai de lucruri care cu adevărat ne preocupă, crize, şi aşa mai departe, în această perioadă de criză au fost şi apar şi evoluţii care dau motive de cel puţin un anumit optimism. Vă dau exemplul acordului cu Iranul. În acest acord cu Iranul, Germania - cei 3+3 sau cum vreţi să îi luăm - a avut un rol foarte important, şi pe această temă între Germania şi Statele Unite ale Americii a existat şi există o consultare şi o cooperare extrem de strânsă. Sigur, în orice relaţie atât de complexă şi de bogată este evident, este normal să apară anumite discuţii şi pe baza lor să se facă tot felul de speculaţii - şi vă amintiţi, de acum câţiva ani, doi-trei ani, povestea cu, mă rog, nu îmi place să folosesc cuvântul "spionaj", dar povestea cu ascultări şi aşa mai departe, şi în acest domeniu vreau să vă spun că între Germania şi Statele Unite ale Americii lucrurile acestea au fost rezolvate ca între doi autentici parteneri. Şi acum, revenind la ideea aceasta că suntem, am devenit mai pro-germani decât mai pro-americani, din nou, sigur, este bine că avem teme de discuţie, dar este bine să pătrundem şi în profunzimea lucrurilor. Şi dacă ne uităm la conţinutul Parteneriatului Strategic româno-american, la cum a evoluat acest parteneriat, la cât de intense sunt contactele între oficialii americani, oficialii români, dar nu numai, între reprezentanţi ai societăţii americane, companii, în lumea academică, credeţi-mă că eu înţeleg anumite afirmaţii, dar vă asigur, şi o spun ca unul care pretinde că încă are câte ceva cunoştinţe despre ce înseamnă Berlinul, ce înseamnă Germania, ce înseamnă istoricul relaţiilor româno-germane, ce înseamnă istoricul relaţiilor americano-române, asemenea aserţiuni aparţin celor care le fac. Realităţile cred eu că sunt cam diferite. Cred că putem să discutăm foarte mult pe această temă. Dar, pe de altă parte, vorbind despre Germania, nu putem să nu ţinem seama, dincolo de istorie, de nişte realităţi, este ţara cu care avem peste 20% din comerţul nostru exterior. Şi mai este ceva, relevant după părerea mea, Germania ştim foarte bine ce înseamnă din punct de vedere tehnologic, performanţă economică,nivel de dezvoltare, nivelul industriei şi aşa mai departe, cu această ţară România are un comerţ exterior destul de echilibrat, la peste 20 de miliarde de euro schimburi anuale, anul trecut. Diferenţa este deficit pentru noi, dar este undeva sub un miliard de euro. Asta spune ceva despre faptul că există o întrepătrundere între cele două piese, care arată că şi economia românească are capacitatea de a fi performantă. Las la o parte că peste trei sute de mii de locuri de muncă în România sunt create de firme cu capital german.


Realizator: Dar o altă relaţie despre care s-a discutat foarte mult a fost relaţia cu Rusia. Ce relaţie are astăzi România? Cum priviţi Rusia, care, pe de o parte, din punct de vedere politic sau din punct de vedere geopolitic, ameninţă securitatea României şi a NATO, a Europei, iar, pe de altă parte, mă interesează dacă România mai are sau nu în momentul acesta relaţii economice cu Rusia? Cum este privită de către Ministerul Afacerilor Externe din România relaţia cu Kremlinul?

Lazăr Comănescu: Domnule Rareş Bogdan, aici trebuie să ţinem seama de realităţi şi, în evaluarea şi, în acelaşi timp, în conceperea demersurilor sau al cadrului de relaţii cu o ţară ca Rusia, nu putem să facem abstracţie de aceste realităţi. Rusia este un actor important în această lume şi în Europa. Federaţia Rusă, însă, referindu-ne la ultimele evoluţii în plan european, dar nu numai, şi aici aş face o legătură cu ceea ce discutam înainte de a intra în emisiune despre situaţia actuală, actualmente noi suntem martorii unei schimbări de paradigmă în lume, care derivă din trecerea de la ceea ce a fost bipolarism, după o perioadă pe care unii au considerat-o unilateralism, suntem în perioada această a multilateralismului, în care avem de-a face cu apariţia multor actori noi pe scenă. Apoi sunt dezvoltările tehnologice şi multe alte lucruri. În acest context, unii dintre aceşti actori încearcă să acţioneze adaptându-se la noile evoluţii, alţii…se pot explica multe lucruri, din păcate, recurg la metode care aparţin trecutului. A face faţă sfidărilor actuale recurgându-se la forţă militară, cum s-a întâmplat în estul continentului nostru, în Ucraina, sigur că iese în afara reglementărilor dreptului internaţional şi, de aici, ştiţi foarte bine atitudinea pe care au adoptat-o Alianţa Nord-Atlantică, UE, pe acest fundal, evident că relaţiile cu o ţară, pe fondul a ceea ce s-a întâmplat, relaţiile cu Federaţia Rusă nu pot să fie în momentul de faţă ceea ce se numeşte „business as usual”. Ştiţi, noi suntem parte a NATO, parte a UE şi există poziţii foarte clare, sancţiuni ş.a.m.d. Pe de altă parte, repet, este un actor a cărui acţiune, a cărui existenţă nu poate să fie ignorată şi trebuie să fim pragmatici şi sigur că, în contextul actual, contactele pe care le putem avea, dialogul pe care îl putem avea are limitele sale, dar inclusiv - şi asta este o realitate istorică - în perioadele cel mai tensionate între ţări sau grupuri de ţări dialogul nu trebuie eliminat, este absolut necesar. Măcar pentru a vedea unde este loc de a găsi posibilităţi de a avansa sau cel puţin de a şti foarte bine ceea ce se cheamă „to agree, to disagree”. Cam acesta este contextul în care evoluează relaţiile cu Rusia. Nu putem să ignorăm - încă o dată - acest actor şi formule de dialog prin care să revenim la o situaţie normală, bazată pe revenirea la respectarea unor reguli şi principii ale dreptului internaţional. Trebuie să continuăm, să facem eforturi în această privinţă. Şi aici, fie că este vorba de cadru bilateral, şi aş vrea să vă spun că pe chestiuni punctuale au loc discuţii, recent a fost o reuniune a comisiei pe teme de transport, pentru că sunt chestiuni care ţin de transport, şi cu impact asupra economiei, pe care la nivelul respectiv trebuie să le abordăm, sunt chestiuni care ţin şi de evoluţia istorică a relaţiilor noastre; există această comisie, dacă ştiţi foarte bine, legată de Tezaur şi ea urmează să se reunească, din informaţiile pe care le am, după o întrerupere destul de lungă, undeva prin luna martie. Dialogul trebuie continuat. De asemenea, în cadrul multilateral...


Realizator: Dar în cadrul acestui dialog, îmi cer scuze că vă întrerup, domnule ministru, în cadrul acestui dialog România practic negociază o repatriere a Tezaurului sau care este exact mandatul pe care /.../?

Lazăr Comănescu: Aş vrea să lăsăm pe seama acestei comisii să vedem la ce concluzii se ajunge. Ea a fost înfiinţată tocmai, în primul rând, pentru a avea o înţelegere adecvată asupra a ceea ce înseamnă doleanţele noastre şi cum li se poate da un răspuns acestor doleanţe. Mai departe, există şi ceea ce se cheamă cadre multilaterale, în care se pot explora căi pentru un dialog care, repet, să poată să ajute să se revină la o situaţie normală pe continentul european, în condiţiile în care se respectă aceste reguli de drept internaţional. Mă refer, de exemplu, la Organizaţia  de Cooperare Economică la Marea Neagră. Ştiţi că preşedinţia acestei organizaţii a aparţinut României până la sfârşitul anului trecut, acum aparţine Rusiei. Dacă vrem ca această cooperare la Marea Neagră să avanseze cât de cât în continuare şi să nu se blocheze, nu putem să nu ţinem seamă de faptul că la Preşedinţia-în-exerciţiu a acestei organizaţii în acest an se află Rusia. Sunt doar câteva exemple. Dar, revin, atâta timp cât nu se respectă, nu se implementează acordurile de la Minsk legate de Ucraina, de estul Ucrainei, nu se poate ajunge la o relaţie „business as usual”.


Realizator: Reprezintă Rusia un pericol pentru securitatea României?

Lazăr Comănescu: Orice situaţie conflictuală, fie că avem de-a face cu conflicte mai mult sau mai puţin îngheţate, cum spun unii, sau "protracted conflicts", şi cu atât mai mult când sunt în vecinătate, ele nu pot să fie ignorate şi ele reprezintă un risc şi de aceea nevoia de efort deosebit pentru a găsi soluţii la aceste situaţii de conflicte îngheţate. Din păcate, ceea ce constăm este că, mai degrabă, ele se înmulţesc în continuare în vecinătatea estică. De aici importanţa deosebită, şi acum mi-aş permite să revin puţin la România şi ce face România. Sigur, am spus, suntem membri ai NATO, suntem membri ai Uniunii Europene şi unul dintre obiectivele actualului guvern este tocmai de a ne consolida rolul în interiorul acestor structuri. Să ajungem la ceea ce vorbea preşedintele nostru, domnul Klaus Iohannis, despre nevoia României de a ajunge în nucleul Europei şi vreau să vă spun, şi nu o luaţi ca lipsă de modestie, eu cred că sunt câteva lucruri care s-au făcut, în ciuda a ceea ce se spune despre faptul că România nu a jucat un rol deosebit, faţă de cum joacă alţii. Chestiunea aceasta cu comparaţia că altul face nu ştiu ce şi noi nu facem sau ar trebui să facem şi noi la fel, este o chestiune care în primul rând  ţine de specificul fiecărei ţări, de ,capacităţile ei şi profilul ei. Este naiv să vorbim despre a face şi noi la fel ca alţii sau ca alţii să facă la fel ca noi, pentru că, în primul rând, interesele sunt specifice fiecăruia. Pe acest fond, noi ne-am propus şi acţionăm în această privinţă, de a deveni sau de a ne apropia cât mai mult de nucleul decizional şi, în acest sens, o direcţie prioritară de acţiune, şi ea se reflectă şi în programul de guvernare, este ca România să joace un rol cât mai important pe plan subregional, în regiunea de care aparţinem. Şi aici vreau să vă dau câteva exemple şi  cred eu că oricine doreşte să aibă o judecată obiectivă recunoaşte că România înseamnă ceva.

Aş începe cu reuniunea Flancului estic, summitul de anul trecut de la Bucureşti. Nu vreau să elaborez prea mult asupra lui, pentru că s-a vorbit despre el, dar care a fost apreciat la nivel de NATO, şi nu numai, ca o contribuţie de primă importanţă în perspectiva Summitului NATO de la Varşovia. Recent, şi o spun acum ca unul ca a fost direct implicat în jocul acesta, a avut loc la începutul acestei săptămâni, la Bruxelles, Consiliul Miniştrilor de Externe, unde una dintre temele principale a fost Republica Moldova. Vreau să vă spun că - şi concluziile reuniunii, ca atare, dovedesc fără niciun fel de putinţă de tăgadă că se confirmă că, la nivel de Uniunea Europeană, la nivelul conducerii instituţiilor europene, se apreciază contribuţia pe care a avut-o România în conceperea cadrului de dezvoltare în continuare a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova şi care are ca finalitate principală continuarea reformelor în această ţară, astfel încât apropierea ei tot mai puternică de Uniunea Europeană să devină cât mai vizibilă. Am dat acest exemplu. Mai departe, ştiţi foarte bine că în iunie anul acesta are loc reuniunea Consiliului European, în cadrul căreia Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene va prezenta o nouă Strategie globală de politică externă şi securitate a Uniunii Europene. România contribuie semnificativ la acest obiectiv şi, pentru informarea opiniei publice şi apropo de ceea ce spunem noi referitor la importanţa crescută dată Mării Negre, vreau să vă spun că acest proces constă inclusiv în realizarea a ceea ce se cheamă unele "Outreach-uri", a unor reuniuni de reflecţie pe diferite teme, care să se constituie în contribuţie la documentul acesta final, care va fi prezentat în iunie. În 5 aprilie anul acesta va avea loc la Bucureşti această reuniune cu participarea unor înalţi reprezentanţi şi experţi europeni, şi nu numai europeni, consacrată zonei Mării Negre. Deci, este un exerciţiu ca parte a elaborării noii Strategii globale de politică externă şi de securitate a Uniunii Europene.

Pot să mai dau exemple. Anterior m-am referit la lunea trecută, dar peste weekendul trecut a avut loc Conferința de Securitate de la München şi nu cred că este deloc întâmplător, dimpotrivă, faptul că unul dintre cele mai importante paneluri din această conferinţă a fost cel dedicat viitorului NATO, şi unde cel chemat să prezinte ceea ce se cheamă background-ul pentru dezbatere, intervenţia introductivă, care să fixeze jaloanele dezbaterii pe tema aceasta, în perspectiva Summitului de la Varşovia din iulie, a fost preşedintele României. Nu cred că este întâmplător.

Pot să merg mai departe şi cu exemple de natură economică. Recent, una dintre temele de dezbatere, de mare atenţie la nivelul Uniunii Europene, şi la nivel european, şi la nivel transatlantic, este cea legată de securitatea energetică, de asigurare a independenţei energetice, a surselor de aprovizionare. Ei bine, cu contribuţia directă şi primordială a României, am obţinut o decizie la nivelul Uniunii Europene, la nivelul Comisiei Europene, ca, în efortul acesta de consolidare a căilor de transport de gaze în Europa, am obţinut pentru România peste 180 de milioane de euro pentru construirea acestei conducte, care se va chema BRUA, adică Bulgaria-România-Ungaria-Austria. Este o chestiune care cu siguranţă va contribui la ceea ce preşedintele Iohannis spunea la o reuniune de la New York, din toamna anului trecut - atâta timp cât vorbim despre autonomie şi despre consolidarea securităţii energetice, acest lucru nu se poate face fără o infrastructură energetică adecvată, pentru că nu îţi poţi asigura sursele de aprovizionare, căile de transport ş.a.m.d. Iată, acest lucru devine realitate. V-am dat câteva exemple legate de rolul României în această zonă a noastră, rol pe care îl jucăm în ideea de a contribui la consolidarea spaţiului de securitate şi stabilitate în zona noastră, şi prin implicaţie, evident, în spaţiul european şi euroatlantic.


Realizator: Mai putem spera la Spaţiul Schengen, atât cât mai există el, într-o perioadă critică?

Lazăr Comanescu: Admiterea României în Schengen rămâne pentru noi un obiectiv important, este foarte clar. Sigur că unii oameni ar putea să zâmbească, mai mult sau mai puţin ironic, că noi vorbim despre extinderea Spaţiului Schengen în condiţiile în care asistăm, din păcate, şi pe bună dreptate este preocupant acest lucru, nu doar la reintroducerea de controale la frontiere, dar şi la garduri şi, şi mai preocupant, garduri între ţări membre Schengen. Dar eu am convingerea fermă că aici este vorba despre acţiuni, dacă vreţi, măsuri temporare, şi că tot mai mult lumea realizează că ceea ce este important nu este să construim noi bariere între statele membre ale Uniunii Europene, ci să securizăm, să consolidăm frontiera externă a Uniunii Europene. Şi vreau să vă spun că, din această perspectivă, asta ţine şi de migraţie, dar o să revin asupra acestui aspect, eu personal văd o oportunitate adiţională în faptul că, pe fondul dezbaterilor asupra fenomenului migraţiei, dacă la început s-a vorbit predominant, ca să nu spun exclusiv sau cvasi-exclusiv, despre aritmetici, cote, unde, cui să dăm, acum tot mai mult lumea acceptă, şi aici România a spus acest lucru de la început, tot mai multă lume conştientizează nevoia de efort prioritar pe consolidarea frontierelor externe, pe atacarea rădăcinilor acestui fenomen al migraţiei. Dar, revenind la consolidarea frontierelor, România este apreciată pentru modul în care şi-a consolidat propria frontieră şi eu sunt convins că aderarea României la Schengen se va constitui şi într-o contribuţie la consolidarea Spaţiului Schengen. Pentru că, dincolo de ceea ce spuneam, nu putem să ignorăm că Schengen-ul ca atare ţine de unul dintre elementele fundamentale ale construcţiei europene, care înseamnă libertatea de mişcare - şi asta ţine de libertatea de mişcare, de piaţa internă, de mişcarea de produs, de bunuri, şi mişcarea oamenilor. Or, sunt absolut convins că, dincolo de sau în ciuda acestor manifestări populiste, revirimente, emergenţa naţionalismelor, a populismelor, cum spuneam, lumea va constata că, dacă vrem o construcţie europeană consolidată, nu se poate să renunţăm la această reuşită extraordinară care înseamnă Spaţiul Schengen.


Realizator: Ne întoarcem puţin la Siria. România este unul dintre foarte puţinele state care şi-a păstrat misiunea diplomatică la Damasc. De asemenea, România reprezintă interesele inclusiv ale Franţei şi Turciei, prin reprezentantul nostru diplomatic de acolo. Ce rol, dacă jucăm vreun rol în acest moment, prin misiunea diplomatică rămasă deschisă, una dintre foarte puţinele misiuni diplomatice deschise? Avem vreun rol special în ceea ce se întâmplă astăzi în Siria?

Lazăr Comănescu: Vreau să vă spun că evaluările noastre, care se bazează pe date, şi pe analize, şi constatări la faţa locului, sunt receptate cu mare interes. Şi acest lucru trebuie spus. Dincolo, însă, de asta, cum ştiţi foarte bine, decizia noastră de a menţine misiunea noastră la Damasc ţine şi de un alt obiectiv extraordinar de important al nostru, care, şi acesta, este reflectat în programul de guvernare, grija statului român faţă de cetăţenii săi, indiferent unde s-ar afla. Or, să nu uităm că în Siria se află undeva între 8 - 10.000 de oameni care sunt cetăţeni români. Însă, daţi-mi voie, dacă ne referim la Siria, să fac câteva remarci mai largi, mai cuprinzătoare. Când am fost acum la München, am avut întâlniri bilaterale cu omologi de-ai mei sau cu înalţi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale. Unul dintre cei cu care m-am întâlnit a fost secretarul general al Consiliului de Cooperare al Golfului şi am discutat acolo inclusiv despre situaţia din jurul Siriei şi este foarte important să avem în vedere acest lucru atunci când ne gândim la eforturile de rezolvare a crizei din Siria. Evident, cauzele crizei siriene sunt, în primul rând, de natură internă din societatea siriană, nu este cazul să intrăm în detalii asupra acestui lucru, dar aici este vorba şi de rolul unor actori importanţi, globali, dar şi al unor actori din regiune, rol, dacă vreţi, competiţii, dacă vreţi, rivalităţi. Şi dacă se doreşte rezolvarea acestui conflict, şi mi-am permis să spun acest lucru şi la reuniunea miniştrilor de externe - şi acolo a fost un punct legat de Siria - dacă vrem ca Uniunea Europeană să joace un rol mai important, mai vizibil în acest proces, în primul rând este vorba despre nevoia unei unităţi de acţiune a Uniunii Europene, aşa cum este şi în cazul crizei ucrainene. Fără o singură voce a Uniunii Europene, există riscul foarte mare să devenim nu mai puţin eficienţi, dar ca Uniunea Europeană sau la Uniunea Europeană să nu se facă apel, chit că Uniunea Europeană este, dacă luăm ansamblul ei, peste 500 de milioane de locuitori şi, în ansamblu, este cea mai mare forţă economică şi comercială a lumii. Fără această unitate de acţiune, şi este valabil acest lucru şi pentru Orientul Mijlociu, şi în cazul crizei siriene, nu se va putea ajunge la o soluţie. Şi aici Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult, pentru a ajuta, să spunem aşa, actorii din regiune să găsească soluţii şi nu să acutizeze disputele între ei sau rivalităţile.


Realizator: Credeţi într-o rezolvare a conflictului de acolo şi păstrarea Siriei în vechile graniţe sau într-o sfârtecare a Siriei? Analiştii vorbesc tot mai mult despre apariţia unui stat kurd, inclusiv ultimele evenimente par să ne ducă într-acolo. De asemenea, fiecare rupând câte o bucată din vechea Sirie. Adică credeţi că la ceea ce se întâmplă în ultimele săptămâni, cu precădere în Siria, patru sute de mii de noi refugiaţi care forţează granițele Turciei, şi asta înseamnă că de acolo vor veni spre Europa, mai credeţi că în Siria vom putea vedea rezolvarea conflictului, într-un mod paşnic?

Lazăr Comănescu: Nu există alternativă. Dacă dorim ca nu numai zona, nu numai regiunea, dar, la scară mult mai largă, lucrurile să nu evolueze înspre, nu doar prelungirea unor conflicte, dar spre evoluţii cu efecte, pot să spun, catastrofale.


Realizator: Cine credeţi că a lăsat Rusia? Rusia a devenit un jucător important în Siria, dintr-o ţară pusă la colţ de Uniunea Europeană, de Alianţa Nord-Atlantică, într-o cădere clară de parteneriate şi de imagine, după asaltul asupra Crimeii şi dezordinea creată în Ucraina, Rusia a reintrat în joc prin Siria. Cineva a permis acest lucru sau este pur şi simplu o strategie?

Lazăr Comănescu: Eu v-am spus dumneavoastră că în privinţa crizei din Siria avem de-a face, dincolo de generatorii crizei interne de acolo, de un concurs de factori, cu implicarea unei multitudini de actori, care au interese şi care de multe ori sau nu de puţine ori sunt divergente. Dar ceea ce pe mine, personal, mă preocupă, şi am spus acest lucru şi în discuţii pe care le-am avut cu omologi de-ai mei, şi în intervenţii, şi în reuniuni, pentru că aţi făcut referire când aţi vorbit despre Federaţia Rusă şi Siria şi la estul Europei, la Ucraina, este foarte important, şi trebuie să subliniez acest lucru, ca, pe fondul eforturilor vizând găsirea unei soluţii în Siria sau pe fondul preocupărilor legate de ceea ce se întâmplă în Siria, există un risc anume ca ceea ce este cu potenţial efect direct asupra noastră, respectiv criza ucraineană, să fie pusă undeva pe planul doi. Dacă vă uitaţi, mediatic vorbind, mă limitez numai la componenta aceasta, în mod justificat, dat fiind acest fenomen al refugiaţilor, al unor oameni care fug de o soartă oribilă, ce le-a hărăzit soarta acolo, dar în acelaşi timp constatăm că în Ucraina lucrurile nu evoluează într-un sens deosebit de încurajator. Revin la ceea ce spuneam despre rolul României şi al ţărilor din flancul estic, este absolut necesar să atragem tot timpul atenţia că rezolvarea crizei ucrainene este esenţială, nu doar pentru noi, ci pentru întreaga Europă. Acest lucru, evident, nu înseamnă câtuşi de puţin să diminuăm din atenţia şi eforturile care trebuie îndreptate spre găsirea unei soluţii în cazul Siriei, trebuie câtuşi de puţin, dintr-un motiv sau altul, să, hai să spunem aşa, lăsăm ca lucrurile să evolueze fără a întreprinde măsuri de prevenire în cazul Ucrainei, pentru că altfel există riscul ca lumea să perceapă că, dacă despre Ucraina vorbim mai puţin, că o intervenţie militară împotriva regulilor dreptului internaţional până la urmă devine un fel de recompensă pentru cel care a făcut această intervenţie şi acest lucru cred că trebuie să ne dea de gândit.


Realizator: Aş vrea să ne spuneţi dacă, sigur dacă există deja un mandat clar, probabil el va ţine de CSAT, în cele din urmă, dar în primul rând este nevoie de poziţia Ministerului de Externe privind o implicare a României într-o coaliţie anti-Stat Islamic, o implicare militară. Vom avea o implicare militară? Aveţi o poziţie a Ministerului de Externe pe acest fapt? Polonia a cerut ca, în cazul în care se întâmplă asta, să ştie poziţia coaliţiei faţă de Rusia.

Lazăr Comănescu: Noi suntem parte a coaliţiei internaţionale de luptă împotriva Statului Islamic. Sigur, fiecare ţară participă pe măsura posibilităţilor şi...


Realizator: Este o contribuţie voluntară, practic, a fiecăruia.

Lazăr Comănescu: Evident. Ceea ce pot să vă spun este că toate aceste, să spunem aşa, „hotspots”, deşi să nu înţeleagă lumea că ne gândim la componenta din nou a migraţiei, aceste lucruri sunt în foarte marea atenţie a CSAT, a celor care au responsabilităţi în domeniu.


Realizator: Credeţi că ar trebui să avem o propunere pentru Secretariatul General NATO? România ar trebui să aibă o astfel de propunere?

Lazăr Comănescu: N-am înţeles. Pentru?


Realizator: Pentru Secretariatul General NATO.

Lazăr Comănescu: Cred că eforturile trebuie concentrate spre găsirea unei soluţii politice în Siria, pentru că există opinia,  cvasiunanim împărtăşită, că în Siria o soluţie militară sau criza din Siria nu se va putea rezolva militar.


Realizator: Iar pentru Secretariatul General ONU avem o propunere? Bulgaria are o propunere, Polonia are o propunere. Noi avem o propunere pentru asta, o propunere concretă sau vom avea una?

Lazăr Comănescu: O să vă răspund un pic altfel, dacă îmi permiteţi. În mod normal sau în mod firesc, ştiţi că la ONU ţările sunt împărţite pe mai multe grupuri şi noi facem parte din ceea ce se numeşte Grupul Estic - tot ce înseamnă ţările foste comuniste plus ţările balcanice. Nu a existat în istoria ONU un Secretar general din această zonă, deci primul lucru pe care noi îl considerăm îndreptăţit este ca viitorul secretar general al ONU să fie din această zonă - punctul unu. Punctul doi: în momentul de faţă - şi este normal lumea să ţină pasul cu evoluţiile, da? - se pune foarte mare accent inclusiv la nivelul ONU pe ceea ce se cheamă "gender policy" şi deocamdată avem un candidat oficial, se pare, din partea Bulgariei este actualul director general al UNESCO, şi din câte ştiu, mai sunt şi alte sau cel puţin nu neanunţate, dar există, vă spun, vă asigur, şi alte candidaturi. Ca să ai o candidatură pentru o asemenea poziţie asta înseamnă pregătiri cu mult timp înainte, nu cu un an de zile înainte sau poate niciun an de zile. Asta nu înseamnă că în România n-ar exista, dar pentru asta, repet, asta înseamnă o pregătire cu mult timp înainte, mai întâi informal; este vorba despre demersurile persoanei sau persoanelor respective de a se face ele însele cunoscute, de a avea dialog cu reprezentanţi ai celor care sunt factori esenţiali de decizie ş.a.m.d. Timpul cred că este foarte scurt pentru aşa ceva, ca să găsim acum o candidatură românească, dar asta nu înseamnă că nu ne preocupă o reprezentare mult mai puternică a noastră în instituţiile internaţionale - şi nu mă refer numai la ONU - ci şi la instituţiile comunitare de exemplu şi vreau să vă spun că, ştiţi foarte bine că la începutul acestei săptămâni s-a aflat la Bruxelles şi premierul nostru, domnul Dacian Cioloş, am participat cu domnia sa la întâlnirea cu mai mulţi dintre înalţii demnitari de la Bruxelles, cu preşedintele Comisiei Europene, cu Comisarul pentru extindere şi politica de vecinătate, cu Vicepreşedintele pentru buget şi dânsul a continuat şi altele, eu v-am spus că am fost la întâlnirea miniştrilor de externe. Una dintre teme este şi cea de reprezentare mai vizibilă a României şi în poziţii cât mai importante în structurile, în instituţiile europene, fie că vorbim despre Comisia Europeană sau de Secretariatul General al Consiliului sau de Serviciul de Acţiune Externă.


Realizator: Ne vom reîntoarce cu ultimele 15 minute ale emisiunii după o scurtă pauză publicitară. Ce se întâmplă cu vizele, marea întrebare care există pe buzele tuturor, ce se întâmplă cu măsurile sociale, mai ales după cererile premierului Cameron şi întâlnirea pe care Donald Tusk a avut-o cu preşedintele României şi, de asemenea o altă temă importantă, preşedinţia UE din 2019. Toate acestea după pauza publicitară.


Realizator: Am revenit la "Jocuri de putere". Invitatul meu şi al dumneavoastră este domnul ministru al afacerilor externe al României, Lazăr Comănescu. Domnule ministru, preşedinţia UE în 2019. Suntem pregătiţi? Avem o echipă de candidaţi?

Lazăr Comănescu: Daţi-mi voie să încep prin a spune că timpul trece extrem de repede şi dacă nu ne mişcăm tot foarte repede sau sper să ne mişcăm suficient de repede ca timpul acesta care a început să devină scurt să poată să ne permită să performăm ca preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene la un nivel pe de o parte respectabil, cel puţin, şi pe de altă parte de aşa manieră încât preşedinţia românească a Consiliului Uniunii Europene să rămână, să fie remarcată prin ceea ce se va decide atunci. Şi aş începe cu acest ultim aspect, dincolo de pregătirile asupra cărora am să revin, hai să spunem aşa, logistice, resurse financiare, umane, pentru este nevoie că de toate. Aţi observat cu siguranţă că fiecare ţară când a venit la preşedinţie şi-a propus anumite obiective cu rezonanţă, care să rămână în istoria şi în devenirea Uniunii Europene ca decizii importante luate în respectiva perioadă. Acest lucru este, v-am spus-o foarte sincer, foarte important cel puţin pe mine, ca ministru de externe, dar am discutat aceste aspecte cu premierul Cioloş, cu miniştrii care au responsabilități deosebite în legătură cu Uniunea Europeană, este vorba despre ministerele economice, dar nu numai, să ne gândim că timpul, repet, trece. Ce teme considerăm noi că sunt importante pentru a le aduce în atenţia Uniunii Europene în perioada noastră de preşedinţie, asupra cărora să se ia decizii şi care să fie percepute şi acceptate ca teme de interes pentru întreaga Uniune Europeană, dar şi cu efecte directe, pozitive asupra mea - şi aici nu este vorba despre multe teme, ci despre câteva, două-trei teme. Suntem încă într-un proces de reflecţie, dar eu sper ca până la sfârşitul lunii martie să avem un tablou bine conturat în această privinţă. Aşa, la o primă vedere, de exemplu, eu aş vedea, revenind la rolul României  din regiunea noastră, ca o chestiune legată de consolidarea construcţiei europene şi consolidarea dezvoltării în spaţiul dunărean al Uniunii Europene, poate să fie o temă de relevanţă, cu extensie spre Marea Neagră, dar nu aş vrea să mă pronunţ, însă insist asupra acestui lucru. Doi, este nevoie, am spus, de un efort deosebit în planul resurselor şi umane şi financiare. Sigur că da, ca fiecare preşedinţie, vom beneficia şi de fonduri de la Uniunea Europeană, dar trebuie, la rândul nostru, să alocăm importante resurse în această privinţă. De asemenea, este extrem de important - şi aici cred că avem iar, poate timpul s-a scurs şi mai repede decât în alte privinţe - este legat de capacitatea sau resursa umană care să asigure exercitarea preşedinţiei. Să nu uităm că, exceptând Consiliul Miniştrilor de Externe, unde reuniunile sunt prezidate de Înaltul Reprezentant, toate celelalte consilii sectoriale, că este agricultură, că este economie, finanţe, justiţia, afaceri interne ş.a.m.d., vor fi prezidate de miniștri români. Mai departe, grupuri de lucru, de la COREPER I, COREPER II, diverse grupuri sectoriale, Consiliul special agricol, dar sunt multe, că sunt sute, ele vor trebui prezidate, gestionate de români. A prezida asemenea formate, a ajuta la realizarea compromisurilor şi consensului în asemenea formate este un exerciţiu care presupune experienţă şi îndemânare cu totul deosebită. Mai departe, multe dintre reuniunile consiliilor se organizează la Bruxelles, dar foarte multe, şi în mod deosebit cele informale, se organizează în ţara care deţine preşedinţia. Deci, va trebui să vedem dacă avem capacitatea, inclusiv logistică, administrativă, săli de reuniuni, cu tot ce înseamnă dotările lor. Mai mult, ţările folosesc această preşedinţie şi pentru a promova, sigur, capitala care, ca şi în alte părţi, dispune de mai multe mijloace, dar este o extrem de bună oportunitate pentru ca ţara să fie cunoscută şi în profunzimea ei, şi atunci trebuie să vedem dacă avem suficiente capacităţi pentru ca unele dintre reuniuni sau multe dintre ele să le organizăm nu doar la Bucureşti. Nu vreau să încep cu Transilvania, pentru că eu sunt din zona Mărginimii Sibiului. De ce nu la Iaşi, de ce nu la Galaţi, de ce nu la Constanţa? Sigur, şi la Sibiu, la Cluj, la Timişoara. Asta înseamnă foarte multe lucruri, pentru că nu se poate desfăşura oricum, şi, sigur, resurse financiare. De aceea, împreună cu colegii mei, cu adjuncţii mei, cu domnul premier Cioloş, cu Reprezentanţa noastră permanentă, suntem acum într-un proces; sigur, anumiţi paşi s-au făcut, şi aici trebuie să spun că apreciez ce a făcut în această privinţă predecesorul meu Bogdan Aurescu, dar, repet, timpul fuge foarte tare şi mi-e teamă că trebuie să alergăm puternic în aceşti mai puţini de patru ani cât mai avem până acolo.


Realizator: Ştiu că sunteţi preocupat, ceea ce şi pe mine m-a bucurat, de diplomaţia economică. Sunt state care au investit enorm şi au înţeles exact ce înseamnă pentru un stat în contextul actual diplomaţia economică. Vreau să îmi spuneţi cum vedeţi dumneavoastră acest lucru.

Lazăr Comănescu: Vă spun sincer că dimensiunea economică m-a preocupat nu de acum, ci şi dinainte, fie ca ambasador în Germania sau înainte la Uniunea Europeană. Poate că este şi o chestiune subiectivă, formaţia mea de bază fiind cea de economist. Dar, dincolo de asta, ne uităm ce fac alţii şi vedem că la nivelele cele mai înalte, când se fac vizite în exterior, de exemplu, când a fost cancelarul Merkel în China, şi cu respectiva ocazie fiind prezenţi acolo zeci, poate şi mai mult, de CEO-uri, de companii germane, nu cancelarul, nu preşedintele, nu ministrul încheie contracte. Aici este vorba despre deschidere de drumuri, şi când te întorci dintr-o asemenea vizită şi te întorci cu contracte de zeci de miliarde de euro, asta spune multe. Doi, acelaşi lucru ar trebui să îl facem şi noi. Trei, sigur, în mod justificat, în aceşti 26 de ani ne-am concentrat eforturile puternic pentru realizarea acestor obiective fundamentale care în momentul de faţă ne asigură securitate şi stabilitate, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, la est sau la sud. Trebuie să revigorăm relaţiile noastre cu ţări unde am avut tradiţii şi avantaje economice deosebite. Eu am început acest lucru, şi împreună cu vicepremierul Borc lucrăm acum, şi suntem aproape de finalizare, la o nouă gândire, la un nou eşafodaj a tot ceea ce înseamnă arhitectura internă instituţională, care să gestioneze problematica noastră, relaţiile noastre economice externe, iar pe de altă parte problematica reprezentării noastre economice externe. Şi veţi vedea, sper că într-un viitor foarte apropiat, că eu ca ministru voi face de aşa manieră încât să fiu însoţit, atunci când mă voi duce în vizite oficiale, de reprezentanţi ai comunităţii de afaceri româneşti. Şi în această privinţă am iniţiat de mult un dialog intens cu preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României.


Realizator: Domnul Daraban.

Lazăr Comănescu: Domnul Daraban, căruia îi mulţumesc pentru faptul că s-a angajat în această privinţă. Ca în orice alte ţări, Camerele de Comerţ sunt alături şi de autorităţi, dar în acelaşi timp alături de comunitatea de afaceri. Şi cu dânşii putem să stabilim cel mai bine; şi l-am rugat - domnule, mă voi duce în ţara cutare, te rog foarte mult, vezi care dintre oamenii de afaceri din România sunt interesaţi în piaţa respectivă şi să le solicităm părerea. Şi, vă spun, săptămâna viitoare vom avea o asemenea întâlnire, în perspectiva unei vizite apropiate într-o zonă care este de mare interes, inclusiv economic.


Realizator: Care tocmai s-a deschis.

Lazăr Comănescu: Care, da, s-a deschis şi este un lucru pe care nu trebuie să îl pierdem, mai ales că alţii au făcut-o şi s-au dus mult mai repede.


Realizator: Şi nu au istoria noastră.

Lazăr Comănescu: Tocmai. Şi vreau să vă spun că acolo sunt oportunităţi deosebite, dar m-am întâlnit recent, i-am chemat să am o întâlnire de lucru cu ambasadorii, toţi ambasadorii arabi acreditaţi la Bucureşti, şi am discutat tot despre aceste lucruri.

M-am întâlnit la München cu omologul meu egiptean să discutăm tot despre aceste chestiuni. Şi voi continua în această privinţă. În săptămâna următoare cred că mă întâlnesc cu ambasadorii africani, pentru că sunt lucruri care trebuie reluate. Mi-a spus cineva vedeţi, de-a lungul timpului, în perioade mai mult sau mai puţin faste pentru noi, înainte de '89, evident, la asta mă refer, foarte mulţi africani, tineri arabi, s-au format în România şi, când cineva mi-a spus că într-o ţară africană sunt vreo şapte membri ai guvernului respectiv care vorbesc limba română, asta spune ceva şi nu putem, nu trebuie să ignorăm acest lucru. Trebuie să  folosim aceste oportunităţi, pentru că sunt în beneficiul economiei noastre şi, în fond, schimburile internaţionale sunt cei mai importanţi factori de progres economic pentru o ţară.


Realizator: Mă bucur să aud asta, pentru că oamenii de afaceri români, comunitatea de afaceri din România a fost pusă la colţ şi a fost izolată în ultimii ani, ceea ce îmi arată o nouă evaluare. Foarte bine. Pentru că un stat nu poate exista fără o comunitate de afaceri.

Lazăr Comănescu: Şi aş mai adăuga, asta o spun aşa colegilor mei din minister şi în mod deosebit şefilor de misiuni, aportul lor la relaţiile economice dintre România şi ţara în care sunt acreditaţi va fi un element esenţial al evaluării performanţelor lor profesionale.


Realizator: Mai ales că astăzi, vorbind cu un şef de instituţie din România, îmi spunea că este asaltat, pur şi simplu, şi este al treilea care îmi spune acelaşi lucru, de ambasadori care vin pur şi simplu cu proiecte, cu companii pe care le susţin pe faţă pentru diverse proiecte în România, companii, bineînţeles, din ţările lor - şi aici vorbim de ambasadori extrem de importanţi ai Uniunii Europene, de la cel al Franţei, la cel al Germaniei, al cel al Italiei sau al Marii Britanii.

Lazăr Comănescu: Va trebui să facem şi noi la fel.


Realizator: Să sperăm că vom face asta.

Lazăr Comănescu: Şi aici daţi-mi voie să mai adaug ceva. Evident, şi acest lucru a fost urmărit şi va trebui să fie urmărit şi în viitor, să avem cât mai multe investiţii străine în România, şi mai ales în zone de înaltă productivitate, dar trebuie să ne preocupe, şi eu visez la acest lucru, să putem să vedem români, antreprenori români care investesc în alte ţări şi care devin prin ceea ce fac factori de influenţare în sensul pozitiv a raporturilor noastre cu o ţară sau alta. Şi oportunităţi sunt şi vedem că, chiar dacă scara este mai degrabă mică în momentul de faţă, am cunoscut oameni de afaceri români care au deja capacitatea să facă acest lucru şi ei trebuie încurajaţi.


Realizator: România nu are o instituţie de relaţii internaţionale. Este singura ţară din Uniunea Europeană care nu are. De ce?

Lazăr Comănescu: Ştiţi, zâmbesc, dar nu zâmbesc pentru că mă bucură ce îmi spuneţi dumneavoastră, ci zâmbesc mai degrabă a tristeţe, nu ştiu dacă este compatibil acest lucru. Da, avem un deficit în această privinţă. Sigur că văd că în ultimul timp se manifestă mai activ mai multe think tank-uri şi tocmai de aceea  una dintre ideile, dintre direcţiile de acţiune pe care le am în vedere, şi deja am iniţiat un proces în acest sens, de instituire a unei relaţii structurate a Ministerului de Externe cu think tank-urile,  iar câteva dintre ele au început să performeze destul de bine în România. Şi în acelaşi timp mă gândesc, ne gândim cum am putea să refacem, am avut la un moment dat un institut de relaţii internaţionale care începuse destul de bine, dar, din motive asupra cărora, nu-i nici timpul în momentul de faţă, poate cu altă ocazie putem să vorbim, nu ştiu ce s-a întâmplat. Într-adevăr am şi aici revin, din nou, la Berlin,dar nu mi-a părut extraordinar de bine când am văzut că la diverse din aceste reuniuni, din acestea unde sunt reprezentanţi ai unor institute, think tank-uri, participarea românească este mai puţin vizibilă sau a fost mai puţin vizibilă. Repet, sunt câteva persoane pe care le cunosc şi care sunt deosebit de active şi cu contribuţii deosebite, dar aş vrea să se depăşească dimensiunea individuală a unor asemenea performanţe şi să avem în România nişte think tank-uri solide, care nu doar să invite pe alţii, dar să fie tot mai mult invitaţi să participe la dezbateri, pentru că acolo se formează în fond şi la urma urmei schimbul de idei, de acolo se naşte. Şi vă dau un exemplu, în 2014, Ministerul de Externe german a realizat o evaluare, şi-a propus să facă o evaluare despre rolul Germaniei în lume, dar asta s-a făcut cu o contribuţie în primul rând a think tank-urilor germane, care sunt câteva dintre ele de înaltă ţinută, şi acest lucru trebuie să îl facem şi noi.


Realizator: Brexit şi măsuri sociale care ar urma să fie anulate, cel puţin pentru o perioadă de trei ani, pentru copiii românilor care muncesc în Marea Britanie.

Lazăr Comănescu: Aici daţi-mi voie nu să vă corectez, dar să spun că nu este vorba... pentru că am văzut şi în mass-media...


Realizator: M-aş bucura să mă corectaţi şi să îmi spuneţi că nu se întâmplă asta, că se uită românii de acolo la noi.

Lazăr Comănescu: Înainte de a vă spune că eu sper şi chiar sunt încrezător că lucrurile vor evolua în primul rând de o manieră încât Marea Britanie, Regatul Unit, să rămână în UE, pentru că, am spus-o inclusiv la nivelul cel mai înalt, şi asta este convingerea noastră, şi nu numai a noastră, a majorităţii, în afara populiştilor, sau a euroscepticilor, sau a celor cărora le place să se „joace” cu anumite lucruri, UE fără Marea Britanie ar avea mult de pierdut, dar şi invers, şi Marea Britanie. De altfel, mâine şi poimâine este Consiliul European în care se va discuta acest lucru, unele dintre solicitările britanice sunt justificate şi de înţeles, cum sunt de exemplu chestiunile legate de competitivitate, de ceea ce se cheamă „better regulation”, de simplificare ş.a.m.d. sau chestiuni legate de un rol mai important al parlamentelor naţionale, Zona Euro, de asemenea, raportul dintre ţările euro şi non-euro. Aici, preocuparea noastră este - şi eu cred că lucrurile au evoluat înspre o soluţie care corespunde cu ceea ce noi urmărim, este ca ceea ce se va realiza drept aranjament cu privire la relaţia dintre ţările euro şi ţările non-euro să fie de aşa manieră încât cei care... nu doar pentru că s-au obligat prin tratat să adere la euro, dar doresc, pentru că este un obiectiv, evaluările arată că este în interesul nostru să o facem - să nu fie cumva îngreunat accesul lor din cauza unor aranjamente care ar răspunde, să zicem, cerinţelor sau doleanţelor britanice şi cred că pe această zonă lucrurile merg în direcţia cea bună. Rămâne ceea ce aţi spus şi dvs., componenta aceasta cu beneficiile sociale. Şi aici poziţia noastră, şi nu numai a noastră, este foarte clară: există limite, există ceea ce se cheamă linii roşii, peste care nu se poate trece, şi aici este vorba de inacceptabilitatea clară a unor măsuri care să vizeze doar anumiţi cetăţeni din UE, punctul unu. Punctul doi, vorbim aici de beneficii pentru copii ş.a.m.d., trebuie găsit acel aranjament, pentru că altfel este inacceptabil, ar fi inacceptabil, ca eventuale - am să revin asupra acestui lucru -, eventuale soluţii privitoare la britanici să nu devină precedent sau să nu deschidă oportunităţi pentru ca, ulterior, pentru diverse motive ş.a.m.d., şi alţii să recurgă la asemenea acţiuni. Trei, este extrem de important ca orice măsură să fie valabilă pentru toţi cetăţenii UE şi patru, pentru că ăsta este sistemul, retroactivitatea nu poate să fie acceptată, adică nu se poate să fie acceptabile măsuri care să privească cetăţeni români care se află deja în Marea Britanie. Deci, acestea sunt chestiuni fundamentale, asupra cărora nu ne jucăm. Pentru că, dacă vrem o construcţie europeană puternică, nu putem să afectăm principiile sale fundamentale, unul dintre ele fiind acesta al libertăţii de mişcare şi de tratament egal al cetăţenilor europeni.


Realizator: Şi o ultimă întrebare, domnule ministru. Au fost foarte multe teme discutate şi vă mulţumesc. Suntem cel mai pro-american popor, cea mai pro-americană ţară a UE. Suntem cu un procent real de simpatie pentru democraţia americană şi pentru Washington, de peste 78%, peste 80%, declarat. Cu toate astea, suntem fără vize sau cu vize, intrăm greu în SUA, Programul Visa Waiver este unul care ne ţine la distanţă de Atlantic, aşa cum au ţinut războiul departe de SUA, şi aş vrea să îmi spuneţi dacă românii pot spera, pe de o parte, să nu mai stea ca vacile în faţa... - îmi pare rău de această exprimare, dar aşa arată acel staul din faţa Ambasadei, atât de frumoase, de la doi paşi de Realitatea TV - şi să circule la fel ca ceilalţi cetăţeni europeni sau ca majoritatea cetăţenilor europeni, pentru a vedea mirajul american, pe care noi cu adevărat îl iubim, îl simpatizăm.

Lazăr Comănescu: Domnule Bogdan, aş începe prin a spune că şi eu, personal, când mă uit la substanţa, la amploarea Parteneriatului Strategic româno-american, mă întreb de ce în continuare există această cerinţă a vizelor. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem şi să fim cu picioarele pe pământ şi realişti, există nişte reglementări americane pe această temă. Una dintre ele este legată de un prag anume al refuzului. Sigur, au evoluat lucrurile, că, dacă mă uit, am acum în faţă, chiar asta căutam, în 2010 rata de refuz era de peste 24%, ea a scăzut treptat, a ajuns în 2014 la 9,8%, în 2015 a revenit la 11,16%, în condiţiile în care pragul este cam 3% sau, sigur, se fac demersuri în sensul de a se mări acest prag spre 10%.


Realizator: Mai ales că o parte dintre refuzuri sunt datorate unor completări greşite a...

Lazăr Comănescu: Aici aş vrea să spun că este important ca fiecare cetăţean, atunci când îşi propune să facă un asemenea demers, să fie conştient de constrângerile sau de cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească. Dar, astea fiind spuse, obiectivul ca atare de includere a României în ceea ce se cheamă Visa Waiver Program este în continuare sus pe agenda noastră şi vom continua în toate întâlnirile pe care le avem cu oficialii americani acest lucru, nu doar să îl amintim, dar încercăm să găsim modalităţi prin care, sper eu, într-un viitor mai degrabă nu foarte îndepărtat, să se facă un progres în această direcţie. Aş spune ceva aici, un lucru care merită menţionat - când am fost cu domnul preşedinte la Washington, în septembrie anul trecut, am avut o discuţie în paralel, acolo, şi mi s-a spus un lucru şi îl spun şi aici, contează şi activismul, dacă vreţi, şi noi sperăm într-un activism cât mai puternic, şi al comunităţii româneşti din SUA în a promova acest obiectiv. Este foarte important acest lucru.


Realizator: Vă mulţumesc foarte mult, dle ministru. Din păcate, veştile triste vin din Turcia. La începutul emisiunii, la ora 21:00, erau cunoscuţi 18 morţi şi 28 de răniţi, iată că cifra a ajuns la 28 de morţi şi 66 de răniţi.

Lazăr Comănescu: Încă o dată, condamn în modul cel mai ferm şi condoleanţe cele mai profunde apropiaţilor victimelor şi, evident, toată solidaritatea noastră cu poporul turc. Şi, încă o dată, un îndemn la a face tot ce este posibil ca acest flagel al terorismului să fie eliminat.


Realizator: Vă mulţumesc încă o dată pentru prezenţă.


Înregistrarea video a emisiunii disponibilă AICI.