Curtea Internațională împotriva Terorismului

Ce înseamnă Curtea Internațională împotriva Terorismului?

Pornind de la obiectivul general al inițiativei – lupta împotriva terorismului prin dreptul internațional penal – grupul de lucru format din experți juridici din România, Spania și Olanda și-a propus identificarea posibilelor soluții pentru înființarea Curții Internaționale împotriva Terorismului. Identificarea acestor soluții presupune un proces de dezbatere și reflecție complex, pe termen lung, întrucât  este necesar ca acestea să se bucure de cea mai largă susținere pe plan internațional.

România și Spania își doresc ca ideile prezentate mai jos să fie luate în considerare ca punct de plecare într-o dezbatere având ca obiectiv colectarea unui număr cât mai mare de puncte de vedere, care pot servi conturării unor propuneri concrete pentru atingerea obiectivului general al inițiativei, și în care să fie implicați cât mai mulți actori: state, organizații internaţionale non-guvernamentale, mediul academic.

România consideră că procesul de dezbatere care este generat de inițiativa privind CIT are o valoare deosebită din cel puțin două puncte de vedere: transmiterea unui mesaj coerent cu privire la faptul că lupta împotriva unui fenomen răspândit la nivel global, precum terorismul, necesită un răspuns adecvat, la nivel global, prin instrumentele dreptului internațional, dar și generarea unor idei care ar putea avea  efecte benefice în privința deblocării procesului unor negocieri internaționale, cu privire la care comunitatea internațională pare a nu fi găsit încă soluții (identificarea unei definiții universal acceptate a terorismului).

Curtea Internațională împotriva Terorismului (CIT) ar urma să judece persoanele vinovate de comiterea crimei de terorism. Competenţa Curţii ar acţiona neretroactiv, începând din momentul creării sale.

În ceea ce privește relaţia între competenţa CIT şi competenţa instanţelor naţionale se propune aplicarea principiului subsidiarității/complementarităţii: CIT va „intra în acţiune” numai atunci când instanţele naţionale nu vor manifesta dorinţa sau nu vor avea capacitatea de a urmări şi judeca o persoană vinovată de terorism. Prin aplicarea principiului subsidiarității/complementarităţii au fost urmărite două obiective: în primul rând, întărirea capacităţii statelor şi descurajarea acestora de a oferi „protecţie” teroriştilor, şi, în al doilea rând, concentrarea acţiunii CIT către statele care nu au voinţa sau, din cauza situaţiei interne, nu au capacitatea de a reprima terorismul.
 

Cum va „arăta” viitoarea Curte?

CIT ar urma să fie foarte asemănătoare cu instanţele internaționale penale existente, cu accent pe eficienţă şi economisirea resurselor financiare.

Curtea ar avea un număr corespunzător de judecători (între 11-15), luând în considerare o reprezentare echilibrată a principalelor sisteme juridice ale lumii, reprezentarea geografică echitabilă și egalitatea de gen. Judecătorii vor putea fi aleși dintre persoanele care se bucură de o înaltă moralitate, cunoscute pentru imparţialitatea şi integritatea lor, având o înaltă competență recunoscută în domeniul dreptului internațional/dreptului penal.
 

Curtea va avea mai multe grade de jurisdicție care să permită atacarea deciziilor. Principiile generale de drept penal care decurg din prevederile naționale ale sistemelor juridice ale lumii vor fi luate în considerare în definirea mecanismului procedural al curții internaționale.

În cadrul Curții va funcționa un Birou al Procurorului. Ca un element de noutate, România a propus să se aibă în vedere crearea unei „forţe multinaţionale de poliţie şi securitate”, care ar acţiona, în cadrul Biroului Procurorului, în situaţia în care un stat nu ar dori sau nu ar putea să coopereze cu CIT în desfăşurarea anchetei. Inițiativa României vizează crearea unei structuri mai eficiente în acest domeniu, inclusiv pentru strângerea probelor la nivel transnațional, care ar putea fi foarte necesară, luând în considerare infracțiunile prevăzute de Rezoluția Consiliului de Securitate 2178 (2014) privind amenințări la adresa păcii și securității internaționale cauzate de fapte teroriste.
 

Modalitatea de înfiinţare a Curţii

Din punct de vedere juridic, mecanismul ideal pentru crearea CIT ar fi un tratat internațional, negociat în cadrul unei conferințe internaționale a plenipotențiarilor, desfășurată sub auspiciile Adunării Generale a ONU. Concretizarea acestui demers ar prezenta însă riscul devierii negocierilor spre aspecte care au împiedicat finalizarea negocierilor referitoare la Convenția cuprinzătoare privind terorismul.

Opțiunea alternativă este crearea CIT printr-o Rezoluție a Consiliului de Securitate, adoptată în cadrul Capitolului VII al Cartei ONU. Consiliul de Securitate a demonstrat, în trecut, că are competența creării unui tribunal penal internațional: fiind create Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda, precum și Tribunalul Special pentru Liban. Această opțiune presupune următoarele avantaje: rapiditatea acțiunii și caracterul universal al jurisdicției, în condițiile în care toate statele membre ONU sunt obligate să aducă la îndeplinire rezoluțiile Consiliului de Securitate. Este necesar, în acest scop, să se considere că terorismul reprezintă o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale.

Chiar dacă s-ar exprima o preferință pentru a doua opțiune – Rezoluție a Consiliului de Securitate – este necesar de asemenea ca o eventuală decizie a acestui organ al ONU să fie dublată de cea mai largă susținere internațională, pentru a conferi legitimitatea necesară demersului.

 

Relația cu Curtea Penală Internațională (CPI)

Curtea ar urma să funcționeze în baza principiului subsidiarităţii nu doar în raport cu instituțiile naționale, ci și în raport cu CPI, în cazul faptelor care pot intra în competenţa acesteia, în special care pot fi calificate drept crime împotriva umanităţii.

Scopul inițiativei privind CIT nu este afectarea competenței CPI, motiv pentru care s-a propus inserarea unei clauze în viitorul act constitutiv al CIT în conformitate cu care, în cazul în care CPI exercită în ceea ce privește o anumită faptă, urmărirea penală sau judecata, CIT nu va fi competentă. Astfel, se asigură „prioritatea” competenței Curții Penale Internaționale.

România și Spania au propus crearea unei instanțe diferite de actuala Curte Penală Internațională, pe baza următoarelor argumente:

  • Au existat până în prezent două încercări de a introduce crima de terorism în competența Curții Penale Internaționale. O propunere a fost formulată la momentul negocierii Statutului acestei instanțe, în 1998. O altă propunere a fost prezentată în 2009 de Olanda. Având în vedere că cele două propuneri nu și-au atins scopul, o abordare nouă ar putea reprezenta o soluție pentru atingerea aceluiași obiectiv: lupta împotriva terorismului printr-un instrument de drept internațional penal.
  • CPI trebuie să se consolideze în ceea ce privește exercitarea competenței sale referitoare la cele mai grave crime internaționale: genocid, crimele împotriva umanității, crimele de război. În plus, eventuala activare a jurisdicţiei CPI – după anul 2017 –cu privire la crima de agresiune, după dificila negociere a Amendamentului de la Kampala din 2010, reprezintă o provocare suplimentară. De aceea, inițiativa privind CIT nu trebuie privită, în nici un caz, ca o subminare a Curții Penale Internaționale, ci dimpotrivă, ca o abordare care favorizează exercitarea competenţei Curţii Penale Internaționale cu privire la faptele menţionate mai sus.
  • Inițiativa CIT s-a fundamentat și pe speranța că unele state care în prezent nu sunt parte la Statutul acestei instanțe ar putea susține o opțiune diferită pentru lupta antiteroristă prin mijloace juridice. Ceea ce trebuie subliniat este că România și Spania urmăresc obiectivul luptei antiteroriste printr-un instrument fundamentat pe dreptul internațional penal. Astfel, dacă din dezbaterea internațională pe care cele două state doresc să o inițieze va rezulta dorința statelor pentru extinderea competenței Curții Penale Internaționale, obiectivul ar fi în continuare atins.


Competența Curții cu privire la „crima de terorism”: surmontarea lipsei unei definiții universal agreate

Statutul oricărei instanțe internaționale seamănă cu un mic „Cod Penal”, în sensul că sunt cuprinse definițiile infracțiunilor care intră în competența acelei Curți. România și Spania au considerat că este important ca definiția crimei de terorism, care va reprezenta baza competenței CIT, să se fundamenteze pe dreptul internațional.

În ciuda cunoscutelor dificultăți în conturarea unei definiții general acceptate a terorismului, suficiente elemente ale acestui concept s-au materializat treptat în dreptul internațional cutumiar astfel încât să permită determinarea crimei de terorism pentru exercitarea jurisdicției unei viitoare curți internaționale. O definiție bazată pe două segmente poate fi avută în vedere: (i) actele prevăzute în convențiile sectoriale ONU contra terorismului și (ii) o definiție generală „deschisă”, bazată pe elemente recunoscute în dreptul internațional cutumiar și în jurisprudență (în special jurisprudența Tribunalului Special pentru Liban): existența unei intenții criminale în comiterea faptelor (dolus), intenția specifică de a cauza teroarea sau de a constrânge o autoritate (dolus specialis), comiterea faptei penale, și, dacă este cazul, gravitatea faptelor, care pot constitui o amenințare la adresa păcii și securității internaționale.

Cele mai dificile elemente ale definiției sunt „intenția de a cauza teroare și de a constrânge o autoritate” și elementul „transnațional”. În primul rând, aceste elemente pot reprezenta un punct de plecare de la care jurisprudența viitoarei CIT s-ar putea dezvolta. În al doilea rând, crearea Curții printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate ar presupune că, în principiu, doar cele mai grave acte, care reprezintă amenințări la adresa păcii și securității, ar intra în competența CIT.

Opțiunea unei definiții universale a crimei de terorism, inclusă în viitorul Statut al CIT, reprezintă varianta optimă și reflectă „nivelul maxim de ambiție” al inițiativei. O soluție alternativă, care ar asigura, de asemenea, fundamentarea competenței materiale a CIT pe dreptul internațional, ar fi stabilirea unei liste exhaustive a faptelor care sunt cuprinse în cele 19 convențiile sectoriale împotriva terorismului, în prezent în vigoare. Pornind de la aceste fapte, CIT ar putea, prin jurisprudență, să formuleze clarificări suplimentare. O altă soluție ar fi crearea unei instanțe „hibride”, pentru care competența materială să fie definită de dreptul intern al unui stat (de exemplu, al statului pe teritoriul căruia a fost comisă fapta). Această ultimă soluție nu ar fi de preferat, din cauza posibilității de fragmentare, atât la nivelul dreptului aplicabil, cât și la nivelul jurisprudenței.