Curtea Internațională împotriva Terorismului

Motivaţie

Inițiativa privind înființarea unei Curți Internaționale împotriva Terorismului (CIT)  se fundamentează pe concepția că dreptul internațional și statul de drept la nivel internațional reprezintă valori în sine și orice acțiune a comunității internaționale trebuie să se fundamenteze pe aceste valori.

De-a lungul ultimelor decenii, terorismul a fost o preocupare crescândă și o temă constantă pe agenda internațională, fiind considerat una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și securității internaționale. Începând cu anul 2001 (ca urmare a atentatelor de la 11 septembrie), Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și-a exprimat în mod repetat preocuparea în privința terorismului, care a fost catalogat drept o amenințare la adresa păcii și securității internaționale.

În prezent, acțiunile antiteroriste se desfășoară pe doua coordonate: în primul rând, acțiunile fundamentate pe „paradigma de securitate”, care presupun acțiuni specifice din partea statelor, și, în al doilea rând, acțiuni care se fundamentează pe ‚,paradigma juridică”, limitată însă la dreptul penal național.

Terorismul este incriminat la nivelul fiecărui stat, în diferite forme, statele punând în aplicare normele penale prin intermediul organelor de aplicare a legii. În cazul faptelor cu componentă transnațională, se recurge la instrumentele de cooperare judiciară în materie penală - în special atunci când este vorba de reținerea făptuitorilor aflați în alt stat sau de administrarea de probe. Normele dreptului internațional încearcă să faciliteze funcționarea, adeseori dificilă, a mecanismelor de cooperare penală internațională.

Inițiativa româno-spaniolă privind crearea unei Curți Internaționale împotriva Terorismului dorește să aducă în dezbatere necesitatea acoperirii unei „lacune” în ceea ce privește paleta instrumentelor luptei antiteroriste, prin încercarea fundamentării acesteia pe dreptul internațional penal. Aceasta ar completa „paradigma juridică” a luptei antiteroriste, oferind legitimitate (prin comparație cu „paradigma de securitate”) și caracter universal (prin comparație cu posibila fragmentare a acțiunilor bazate pe dreptul penal național).

Obiectivul fundamental al inițiativei româno-spaniole privind CIT este lupta împotriva terorismului prin intermediul dreptului internațional penal.

România a luat în calcul și alte argumente pentru a iniția acest demers:

  • există situații în care mecanismele de aplicare a dreptului penal național nu sunt suficiente pentru a asigura pedepsirea unor fapte. Nu sunt avute în vedere situații de comitere a unor atacuri teroriste pe teritoriul unor state cu mecanisme de aplicare a legii dezvoltate, capabile să pună în aplicare sancțiunile penale: inițiativa are în vedere cazuri în care statul care ar avea competența și responsabilitatea de a judeca o anumită faptă nu dorește sau se află în imposibilitatea de a face acest lucru.  O Curte Internațională împotriva Terorismului ar fi bazată, prin urmare, pe principiul subsidiarității sau complementarității.
  • o instanță internațională penală care ar fi competentă să judece crima de terorism ar reprezenta un forum față de care, în anumite circumstanțe, statele ar putea să fie interesate să transmită cazuri. Sunt avute în vedere situații în care jurisdicția mai multor state ar fi concurentă: statul pe teritoriul căruia a fost comisă fapta (care, uneori, poate fi un stat al cărui sistem penal nu este unul solid), statul de cetățenie a făptuitorilor, statul de cetățenie a victimelor. Astfel, pentru a evita „conflictele de jurisdicție” și pentru a asigura imparțialitatea și profesionalismul procesului, ar putea fi în interesul tuturor sesizarea unei instanțe internaționale. În plus, aceasta ar fi de natură să crească vizibilitatea unui proces penal.
  • o instanță internațională împotriva terorismului ar avea și un efect de descurajare: atât în ceea ce privește făptuitorii, însă, foarte important, în ceea ce privește statele care ar putea adopta o atitudine cel puțin „pasivă” față de prezența pe teritoriul lor persoanelor despre care se presupune că ar fi fost implicate în acte de terorism.