Interviuri

Interviul ministrului Bogdan Aurescu pentru Hotnews

Vorbitor: 
Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
11.10.2015
Autor: 
Dan Tapalaga, Hotnews.ro

 

   Înregistrare audio

Partea a I-a

Partea a II-a 

Reporter: “Dacă Rusia continuă să încalce Tratatul privind forţele nucleare cu rază medie de acţiune, Statele Unite sunt gata să ia măsurile potrivite ca răspuns, iar acest lucru include reacţie diplomatică, dar şi un potenţial răspuns militar”. Domnule ministru Aurescu, este cred – dacă nu mă înşel – este prima dată când de pe teritoriul României un oficial american important vorbeşte despre un potenţial răspuns militar la adresa Rusiei. Greşesc?

Bogdan Aurescu: Da, cu siguranţă. 


Reporter: Cu siguranţă greşesc sau e prima dată?

Bogdan Aurescu: Este prima dată, dar tema aceasta nu este nouă. După cum cunoaşteţi, Federaţia Rusă a indicat în mai multe rânduri – deci nu este o tema nouă – că Statele Unite ar încălca Tratatul acesta, care în limbajul nostru codat, diplomatic se denumeşte INF, şi a spus, de exemplu, că lansatoarele antirachetă pe care le vom instala în România - şi care vor fi instalate şi în Polonia la orizontul lui 2018 - ar încălca acest Tratat.


Reporter: Ruşii nu cred în rolul defensiv al scutului.

Bogdan Aurescu: Pe de-o parte, este vorba de această discuţie: defensiv vs. ofensiv. Pe de altă parte, trebuie spus un lucru foarte clar: conform tratatului INF, acesta se referă la interzicerea unor tipuri de rachete, rachete care pleacă de pe pământ şi ajung la o ţintă tot pe pământ, adică land to land în limbaj de specialitate. Dar, în cazul rachetelor interceptoare care vor fi instalate şi la Deveselu, acest tip de rachetă - Standard Missile 31 B are în vedere interceptarea unor rachete ostile în aer. Deci, nu este vorba despre aplicarea tratatului INF cu privire la acest tip de rachete şi, evident, cu privire la facilitatea de la Deveselu. Însă, citatul pe care l-aţi dat şi poziţia pe care asistentul secretarului de stat, Frank Rose, a exprimat-o la Bucureşti ieri (n.r. joi) se referea la o altă chestiune aflată în dezbatere, de data aceasta între Statele Unite şi Federaţia Rusă. Şi anume, Statele Unite acuză Federaţia Rusă că a dezvoltat un anumit tip de rachetă care este interzis de către tratatul INF. Federaţia Rusă susţine că acest tip de rachetă nu există, deşi Statele Unite indică anumite elemente de probă cu privire la existenţa acestui nou tip de rachetă. Şi reacţia Statelor Unite faţă de ceea ce susţine Rusia este cea conţinută în declaraţia lui Frank Rose.


Reporter: Vă daţi seama că marele public, când aude că se vorbeşte despre un potenţial răspuns militar din partea Statelor Unite la adresa Rusiei, se întreabă pe buna dreptate: şi ce ar însemna asta pentru România?

Bogdan Aurescu: În primul rând, trebuie văzut în ce ar putea consta un astfel de răspuns. Or, Statele Unite nu au detaliat până în momentul de faţă în ce ar putea consta un astfel de răspuns, prin urmare este prematur să facem o evaluare cu privire la această ipoteză. Mai mult decât atât, Frank Rose, întrebat ieri (n.r. joi) după ce a făcut această afirmaţie cu privire la conţinutul unui astfel de răspuns, a precizat foarte clar că o astfel de decizie nu este încă luată de către Statele Unite, prin urmare este în procesul de reflecţie cu privire la o potenţială astfel de reacţie.


Reporter: Nu putem să nu constatăm, domnule ministru, că norii negri în regiune se cam adună. Anunţul recent făcut de NATO este de natură să îngrijoreze puţin opinia publică atunci când se vorbeşte despre dublarea efectivelor în Europa de Est.

Bogdan Aurescu: Declaraţia pe care a făcut-o secretarul general NATO se referă mai exact la dublarea efectivelor forţei de reacţie rapidă a NATO, care este o structură existentă deja, dar care, în urma deciziilor luate la summit-ul din Marea Britanie din septembrie anul trecut, mai ales cele care ţin de Planul de Reacţie Rapidă (Readiness Action Plan), vizează şi creşterea acestei capacităţi de reacţie a Alianţei. Şi atunci, una dintre deciziile care au fost discutate şi adoptate se referă la dublarea capacităţii acestei forţe de reacţie rapidă, care are ca nucleu acea forţă de reacţie şi mai rapidă – acel Very High Readiness Joint Task Force – care, de asemenea, a fost decis la summit-ul din Marea Britanie. Deci, nu este vorba de o dublare a forţelor NATO de pe teritoriul statelor din flancul estic al Alianţei, ci este vorba despre o dezvoltare, o îmbunătăţire a capacităţii de reacţie a Alianţei pentru cazurile în care va fi nevoie.


Reporter: Pentru România, în mod specific, ce înseamnă această dublare a efectivelor NATO?

Bogdan Aurescu: Este o veste bună pentru că până la urmă înseamnă, în cazul în care este nevoie – sperăm să nu fie nevoie de aşa ceva – înseamnă o mai bună protecţie a teritoriilor, a populaţiilor, a forţelor aliate. Până la urmă, noi am contribuit deja la aceste măsuri de adaptare ale Alianţei Nord Atlantice şi prin acele structuri de comandă şi control care au fost şi urmează să fie desfăşurate în România, acea unitate de integrare a forţelor NATO - care a fost vizitată de altfel de secretarul general când a venit în România în vară şi care pe 3 septembrie a fost oficial lansată cu steagul NATO ridicat deasupra facilităţii respective, cu 40 de ofiţeri români şi din alte state aliate (Statele Unite, Germania, alte state membre NATO), la care se adaugă acel comandament multinaţional la nivel de divizie pentru sud-est care va coordona unităţile de integrare a forţelor din România, din Bulgaria şi, vom vedea, poate şi din alte ţări. Şi care ar trebui sa fie operaţional, iniţial, înainte de summit-ul de la Varşovia din iulie 2016 şi care va avea o structură cu aproximativ 270 de ofiţeri, iarăşi cu contribuţii din partea României şi din partea altor state aliate. Deci, iată, iarăşi structuri de comandă şi control care vor ajuta această forţă de reacţie rapidă să acţioneze dacă este nevoie.


Reporter: Operaţional ar trebuie să fie şi scutul de la Deveselu până în 2016.

Bogdan Aurescu: Până la sfârşitul acestui an.


Reporter: Deci mai e foarte puţin până când Statele Unite vor inaugura acest scut ca fiind operaţional.

Bogdan Aurescu: Da, am discutat aceste aspecte şi cu Frank Rose în cursul zilei de ieri (n.r. joi) şi cu viceamiralul James Syring - care este şeful Agenţiei Statelor Unite antirachetă - la Sevilla, marţi. Am discutat şi cu comandantul flotei a 6-a din Mediterană, viceamiralul James Foggo, care va prelua în coordonare facilitatea de la Deveselu după ce va deveni operaţională. Am primit toate asigurările din partea americană că acest calendar va fi respectat. Practic, paşii sunt finalizarea tuturor construcţiilor, tuturor elementelor care constituie facilitatea de la Deveselu până la finalul anului, integrarea acestei facilităţi în sistemul NATO antirachetă undeva în primăvara anului viitor, după care  - la summit-ul din Polonia din iulie  - ar trebui să înregistrăm încă un pas în dezvoltarea sistemului NATO antirachetă în ansamblul său. Nu este doar facilitatea de la Deveselu componentă a acestei evoluţii, ci şi cele patru nave americane de tip Aegis, cu interceptori antirachetă la fel ca şi cei din România, care sunt desfăşurate deja în portul Rota din Spania. Mai sunt şi alte contribuţii voluntare ale unor state membre aliate, iată că scutul avansează în direcţia cea bună.


Reporter: Evoluţiile din Siria, implicarea Rusiei în susţinerea regimului lui Bashar al Assad, grăbesc toate acestea procesul de care vorbiţi?

Bogdan Aurescu: Nu, calendarul este deja stabilit cu destul de mult timp în urmă. Şi mă bucur să spun, aşa cum constata şi viceamiralul James Syring, ne-am ţinut de acest calendar într-un mod extrem de atent.


Reporter: Apropo de Siria, ambasadorul Statelor Unite la NATO a declarat miercuri că România, care şi-a păstrat - cum ştim - deschisă ambasada din Damasc, ar putea contribui la o soluţie politică la criza siriană. Întrebarea, desigur, este ce poate face România, mai exact, în Siria?

Bogdan Aurescu: Ambasada de la Damasc a rămas deschisă cel puţin pentru două argumente: în primul rând, pentru a acorda sprijin comunităţii de români din Siria, pentru că sunt în continuare cel puţin 10.000 de cetăţeni români în Siria, în familii mixte, mai ales femei şi copii, care ar putea avea nevoie de asistenţă consulară. În al doilea rând, pentru a observa, pentru a culege informaţii despre situaţia din teren şi a păstra un canal de legătură cu autorităţile siriene. Şi, evident, că acest canal de legătură poate să fie utilizat şi atunci când procesul de tranziţie sau procesul de negociere politică pentru conflictul sirian se va declanşa. Noi sperăm ca acest proces să se declanşeze cât mai curând.


Reporter: Întrebarea este ce poate să facă mai exact România pentru a se implica, pentru a contribui la o soluţie politică?

Bogdan Aurescu: Încă odată, avem o cunoaştere aş spune bună şi foarte bună a situaţiei din Siria. Avem nişte contacte foarte bune cu diverşi reprezentanţi ai autorităţilor siriene. Reprezentăm nu doar interesele României în Siria, ci ambasada de la Damasc reprezintă şi interesele Canadei, Franţei, Australiei, Republicii Moldova, de exemplu, în Siria. Prin urmare, reprezintă un canal foarte util de transmitere a informaţiilor, a mesajelor, dacă este nevoie.


Reporter: Toate aceste teme, presupun, că le-aţi discutat şi cu prilejul ultimei vizite în Statele Unite, cea efectuată de preşedintele Iohannis, la întâlnirea cu vicepreşedintele Biden. Iar dumneavoastră aţi avut întâlniri cu Victoria Nuland. Care a fost cel mai important câştig al acestei vizite?

Bogdan Aurescu: Mă bucur că aţi remarcat - şi am văzut ce aţi scris după această vizită, aţi concentrat foarte bine substanţa acestor întâlniri. Practic, a reprezentat o reconfirmare a importanţei pentru ambele părţi a Parteneriatului Strategic bilateral, cu elemente foarte concrete în ceea ce priveşte dimensiunea politico-militară – şi am discutat şi despre scutul de la Deveselu. S-a discutat şi despre alte aspecte care ţin de cooperarea în această zonă, despre securitatea energetică. Am discutat destul de mult cu doamna Nuland pe această temă şi modul în care România poate să reprezinte în regiune, prin atuurile pe care le are - atât geografice, cât şi de dependenţă mult mai redusă decât celelalte state din jur faţă de surse externe - pentru a uşura interconectările regionale şi pentru a reprezenta un hub de siguranţă, o centură de siguranţă dacă vreţi, pentru securitatea energetică regională. Am discutat despre situaţia din regiune, mai ales despre Republica Moldova şi sprijinul de care are nevoie acest stat pentru a depăşi situaţia dificilă a sistemului bancar, economică, socială şi mai ales pentru a se reîntoarce pe drumul reformelor europene, pentru a continua de fapt acest efort. Am avut, de altfel, şedinţa comună de guvern şi am putut constata personal că prim-ministrul Streleţ este personal foarte hotărât să continue pe acest drum. De altfel, şi la New York am avut o întâlnire scurtă cu prim-ministrul Streleţ şi am continuat schimbul de idei despre ceea ce putem face împreună pentru a ajuta Republica Moldova. Iată, se înregistrează acest ajutor de 150 de milioane de euro, care este foarte binevenit în acest moment pentru Republica Moldova, pentru a depăşi aceste dificultăţi. Am discutat şi despre multe alte aspecte ale relaţiei româno-americane.


Reporter: Aşadar, energie în primul rând şi, din câte am aflat noi la HotNews, lupta anticorupţie, care a constituit o temă importantă.

Bogdan Aurescu: A fost o temă importantă, am înregistrat aprecieri din partea interlocutorilor americani cu privire la progresele care au fost făcute de România în acest domeniu şi interesul ca aceste lecţii învăţate de România în acest proces al statului de drept să fie, dacă vreţi, exportate şi regional. Să beneficieze de aceste lecţii învăţate şi alte state din regiune, fie că vorbim despre est - Republica Moldova - sau vorbim despre regiunea Balcanilor. Şi cred că este un semnal important.


Reporter: Cum ar putea, mai exact, sa exporte România lupta anticorupţie?

Bogdan Aurescu: Vă dau un exemplu dintr-o formulă de cooperare cu o altă ţară care susţine evident statul de drept în regiune: Olanda. Avem un proiect comun: Consiliul Superior al Magistraturii, instituţia omoloagă din Olanda şi cu instituţia respectivă din Republica Moldova pentru susţinerea pregătirii magistraţilor din Republica Moldova. Se poate face acest lucru şi în ceea ce priveşte nu doar judecătorii, ci şi procurorii. Sunt convins că se pot găsi aspecte concrete în cooperarea autorităţilor de resort din România în relaţie, de exemplu, cu Republica Moldova, unde, de altfel, a şi fost trimis un procuror pentru a face o evaluare, pentru a ajuta în procesul de reflecţie de acolo.


Reporter: Doamna Mariana Alexandru din câte ştiu a fost trimisă din partea Comisiei Europene.

Bogdan Aurescu: Există şi susţinerea Comisiei Europene pentru acest tip de proiect, prin urmare cred că există un teren foarte fertil pentru a folosi experienţa pe care România a dobândit-o pe plan regional.


Reporter: Deci, în ceea ce priveşte rezultatele vizitei, aţi spune în concluzie că au fost importante ca teme energia şi lupta împotriva corupţiei. Aici s-au concentrat discuţiile?  

Bogdan Aurescu: Da, dar nu numai. Acestea au fost o parte din temele abordate. Sigur că au fost şi alte elemente de discuţie, unele nu se pot face publice. Dar vreau să fac o evaluare a atmosferei pe care am avut-o cu partenerii americani. Atât în cadrul întâlnirii cu doamna Nuland, cât şi în cadrul întâlnirii pe care preşedintele Iohannis a avut-o cu vicepreşedintele Biden, pe urmă confirmată de întâlnirea pe care am avut-o cu adjunctul secretarului de stat Frank Rose, a fost o atmosferă extrem de deschisă, extrem de pozitivă, în acelaşi timp şi pragmatică, de construcţie pe relaţia de Parteneriat Strategic dintre România şi Statele Unite. Eu am primit o invitaţie de a efectua o vizita oficială la Washington până la sfârşitul anului. Există, prin urmare, toate premisele pentru a dezvolta această relaţie aşa cum ne dorim. ​


Reporter: La Adunarea Generala a ONU, la care aţi participat, România şi-a susţinut din nou iniţiativa - alături de Spania - de a construi o nouă instituţie. E vorba de un Tribunal Internaţional pentru crimele terorismului. De ce ar fi nevoie de aşa ceva?

Bogdan Aurescu: Pentru că, în primul rând, am constatat că în ultima perioadă, mai ales de la debutul acestui an, o creştere în amploare şi intensitate a fenomenului terorist. Nu doar în Europa, chiar dacă anul a început cu atentatul de la Charlie Hebdo. Este un fenomen care a dobândit amploare şi în alte zone, mai ales în Orientul Mijlociu. Prin urmare, este un fenomen care preocupă întreaga comunitate internaţională. Şi am constatat – ca răspuns la această intensificare a fenomenului terorist – şi un interes crescut al comunităţii internaţionale de a găsi mai multe pârghii, mai multe instrumente, mai multe mecanisme care să combată acest fenomen. Prin urmare, am propus pe 9 februarie 2015, la Consiliul Afaceri Externe de la Bruxelles, să începem un proces de reflecţie pentru crearea unei Curţi Internaţionale Împotriva Terorismului. Şi am argumentat în sensul că, în momentul de faţă, terorismul este combătut pe de-o parte prin forţă, deci prin instrumentele de securitate, şi pe de altă parte prin instrumente de drept penal intern, aşa cum fiecare stat îşi reglementează în legislaţia naţională combaterea crimei de terorism.


Reporter: De ce n-ar putea fi judecaţi mai departe teroriştii, cum a fost Breivik în Norvegia, după dreptul intern?

Bogdan Aurescu: Tocmai pentru că apare această zonă liberă, această zonă lacunară dacă vreţi, între folosirea forţei şi folosirea normelor de drept penal naţional. Ce se întâmplă, de exemplu, dacă un stat nu doreşte ca, pe plan naţional, să combată terorismul? Sau doreşte, dimpotrivă, să acorde sprijin unor grupări teroriste? Ce se întâmplă în ipoteza în care o crimă de terorism implică mai multe state? Adică victimele sunt de mai multe naţionalităţi sau cetăţenii, statul de teritoriu este altul decât statul de cetăţenie pentru marea majoritate a victimelor, aşa cum s-a întâmplat de pildă în Tunisia, în atentatul de la muzeul Bardo? Şi apare o concurenţă a competenţelor mai multor state, care ar trebui, fiecare, să judece făptaşii crimei de terorism respective. Şi ne-am gândit atunci să umplem acest gol, să folosim instrumentele dreptului internaţional şi ale statului de drept la nivel internaţional, aşa numitul “international rule of law”. Justiţia internaţională, statul de drept la nivel internaţional, sunt valori în sine. Ele trebuie să fie – şi pentru politica externă românească sunt – nucleul esenţial al politicii externe a oricărui stat. Şi trebuie să fie folosite. Iar un astfel de instrument de folosire, de punere în valoare a dreptului internaţional, a justiţiei internaţionale, a statului de drept la nivel internaţional, este tocmai o astfel de Curte Împotriva Terorismului. Nu este o idee nouă. Este o idee pe care a urmat-o, de pildă, românul Vespasian Pella în 1937, atunci când a fost însărcinat să elaboreze două convenţii. Una pentru prevenirea şi pedepsirea terorismului şi una pentru crearea unui Curţi Penale Internaţionale care să-i pedepsească pe făptuitorii actelor de terorism. Atunci, acest proiect s-a datorat impulsului dat de opinia publică europeană, receptat de Societatea Naţiunilor, în urma atentatului din 1934 de la Marsilia, în care au fost ucişi ministrul de externe francez Louis Barthou şi regele Iugoslaviei, Alexandru I. În acel moment s-a creat un comitet al Societăţii Naţiunilor, în care Pella a avut un rol esenţial, şi care a elaborat aceste convenţii, semnate de 24 de state şi ratificate de un singur stat – din păcate – fără să intre în vigoare.


Reporter: Sunteţi, din câte înţeleg, la începutul procesului. Vorbiţi de un grup de reflecţie care s-ar putea înfiinţa.  

Bogdan Aurescu: Grupul de reflecţie s-a înfiinţat deja, în sensul că am lucrat împreună cu Spania. Ministrul de externe spaniol, după ce am făcut acest anunţ în Consiliul de Afaceri Externe, a venit imediat la mine foarte interesat de subiect - mai ales că Spania este membru nepermanent în Consiliul de Securitate şi, în această lună octombrie, are preşedinţia Consiliului de Securitate ONU - şi mi-a spus că trebuie neapărat să lucrăm împreună pentru a elabora parametrii acestui concept. Şi atunci am lucrat, în aprilie, la Bucureşti, împreună cu experţii spanioli, împreună cu experţi de la ministerul de externe olandez, care ne-au ajutat în acest proces. Apoi la Madrid, în mai. Şi avem un concept făcut. Este un concept care prezintă modul în care această Curte ar trebui creată, ar trebui structurată, ar trebui sa fie competentă şi cum ar trebui să acţioneze. Mai mult decât atât, există un efort de prezentare a acestui concept la nivel internaţional. Am discutat cu statele membre în Consiliul de Securitate, suntem în proces de consultare cu acestea, atât membri nepermanenţi, cât şi membri permanenţi. Am discutat cu foarte mulţi omologi, mai ales din zona Orientului Mijlociu şi există deja un nivel de susţinere pentru acest proiect. Vă aduceţi aminte că, la reuniunea ambasadorilor de la începutul lunii septembrie, am organizat un panel dedicat acestui concept împreună cu ministrul de externe iordanian,  care a exprimat susţinerea pentru acest proiect. Iar recent, la vizita efectuată de premier în Iordania, am primit din nou confirmarea acestei susţineri. Mai sunt şi alte state care susţin acest proiect. Foarte important este şi procesul de consultare cu ONG-urile internaţionale. Pentru că un astfel de efort are nevoie de susţinerea societăţii civile şi a mediului academic internaţional. Avem contacte foarte bune şi susţinerea Coaliţiei pentru o Curte Penală Internaţională, care este o federaţie de 2.500 de ONG-uri internaţionale. Este foarte important ca acest concept, această idee să fie susţinută şi la acest nivel - extrem de important - al formării opiniei publice în comunitatea internaţională.


Reporter: Cum se va înfiinţa în mod practic şi cine decide, în final, dacă se face sau nu acest Tribunal pentru Crimele Terorismului?

Bogdan Aurescu: Sunt două modalităţi prin care se poate crea o astfel de instanţă. Prima modalitate este acea de negociere a unui tratat internaţional la care să participe toate statele interesate, proces care ar putea însă să dureze, aşa cum ştim din experienţa negocierii unor tratate multilaterale, destul de mult. Statutul Curţii Penale Internaţionale a fost negociat ani de zile, cu mai multe reprize şi reluări şi cu folosirea diverselor foruri pentru elaborarea de proiecte de statut. Cealaltă variantă, care este mult mai rapidă, este cea de creare printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU. Plecând de la premisa că crimele de terorism înseamnă, până la urmă, ameninţări la adresa păcii şi securităţii internaţionale, se poate considera că există o competenţă, în baza capitolului 7 din Carta ONU, pentru ca un organ cum este Consiliul de Securitate să aibă o astfel de putere de decizie. Avantajul extraordinar al unei astfel de formule, cea prin care Consiliul de Securitate decide crearea acestei instanţe, este acela al conferirii unei jurisdicţii universale pentru o astfel de instanţă. Există deja precedente, în sensul creării Tribunalului Internaţional pentru fosta Iugoslavie, Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi mai sunt şi alte implicări ale Consiliului de Securitate în crearea de instanţe internaţionale penale. De data acesta, însă, nu este vorba despre o instanţă ad-hoc, aşa cum sunt toate aceste instanţe, ci despre o instanţă permanentă, pentru că fenomenul terorist este unul de lungă durată.


Reporter: Cine stabileşte ce reprezintă un act terorist?

Bogdan Aurescu: Acest proces de negociere. Pentru că, sigur, chiar dacă este vorba de un tratat sau de o rezoluţie a Consiliului de Securitate, va trebui un proces de negociere pentru a finaliza statutul acestui Tribunal. Noi am lucrat deja, avem o formă pregătită de statut pentru dezbaterea competentă în aceste foruri pe care le-am amintit mai devreme. Trebuie spus că, într-adevăr, problema definiţiei crimei de terorism este poate cea mai complicată problemă pe care trebuie să o rezolvăm. Până acum s-au încercat formule de definire care să fie agreate consensual pentru crima de terorism. Adică, există definiţii şi la nivel naţional, şi la nivel internaţional. Trebuie găsită o formulă agreată în comun de către cât mai mulţi actori pentru crima de terorism. Sigur că toate elementele definiţiilor legate de terorism au ca bază, pe de-o parte utilizarea violenţei, pe de altă parte răspândirea temerii, a fricii. Acestea sunt elementele esenţiale. Există, pe de altă parte, şi o jurisprudenţă a Tribunalului Special penal pentru Liban, care a fost creat pentru judecarea persoanelor care se fac vinovate de uciderea fostului premier libanez Rafic Hariri, şi care se ocupă practic de crima de terorism, însă pe baza dreptului penal libanez. Tribunalul dă o definiţie a crimei de terorism pe baza dreptului cutumiar internaţional, vorbind despre existenţa intenţiei de a comite actul, existenţa intenţiei speciale de a răspândi frica sau de a forţa autorităţile, respectiv comiterea faptei şi caracterul transnaţional al faptei respective. Aici putem adăuga şi elementul acesta de care vorbeam mai devreme şi anume existenţa unei ameninţări la adresa păcii şi securităţii internaţionale. Există, în altă ordine de idei, un număr de 19 Convenţii la nivel ONU care sunt deja agreate la nivelul combaterii terorismului pe diverse sectoare. Este vorba despre securitatea aeriană, securitatea maritimă, este vorba despre interzicerea finanţării terorismului sau a folosirii diferitelor tipuri de arme în săvârşirea de acte de terorism sau protejarea anumitor persoane faţă de crima de terorism. Deci 19 definiţii sectoriale care, puse împreună, pot să alcătuiască un tablou destul de complet al definiţiei terorismului.


Reporter: Ei, şi acum unde vedeţi sediul acestui Tribunal pentru Crimele Terorismului? Aici va fi partea cea mai distractivă. Unde să fie plasat: în America, în Europa? Şi după aceea, în ce ţară mai exact?

Bogdan Aurescu: Eu cred că este partea cea mai îndepărtată şi cred că este ultima grijă pe care trebuie să o avem atunci când discutăm despre acest Tribunal.


Reporter: Va fi prima grijă a acelei ţări care-l va găzdui, va deveni probabil ţinta tuturor teroriştilor care vor dori să-şi arate „susţinerea” faţă de acest proiect.

Bogdan Aurescu: Acest proiect are în vedere ca obiectiv principal prevenirea, descurajarea şi combaterea terorismului. Deci trebuie să existe un efect contrar. Ne uităm la exemplul Olandei, care la Haga a găzduit şi găzduieşte foarte multe instanţe internaţionale, inclusiv instanţe cu grad ridicat de dificultate din perspectiva pe care aţi indicat-o. Că e vorba de Curtea Penală Internaţională, care judecă crime de agresiune, de genocid, crime de război, crime împotriva umanităţii sau chiar Tribunalul Special pentru Liban, care se ocupă de domeniul pe care l-am amintit şi care are sediul tot la Haga. Deci, este posibil.


Reporter: În cât timp vedeţi înfiinţat acest Tribunal important şi care va avea de muncă în următorii ani?

Bogdan Aurescu: Este un efort mai degrabă pe termen mediu, adică nu este un tip de proiect care se realizează imediat. Iată, Pella a avut această idee, a pus-o în aplicare în 1937 şi suntem la o distanţă considerabilă în timp, fără ca în momentul acesta crima de terorism să fie în competenţa materială a vreunuia dintre tribunalele penale internaţionale care au fost create, inclusiv Curtea Penală Internaţională de la Haga. Deci, este nevoie de foarte multă insistenţă, de o muncă foarte serioasă, pentru a vedea exact toate elementele care constituie până la urmă complexitatea acestei instanţe. Vorbeam mai devreme despre competenţă. Noi propunem un Tribunal cu o competenţă subsidiară competenţelor naţionale, tocmai pentru a stimula statele să ia măsuri de contracarare a fenomenului terorist la nivel naţional. Să-şi facă instanţe, forţe, instrumente naţionale performante, pentru că altfel ar fi competentă această instanţă. Competenţă subsidiară şi faţă de Curtea Penală Internaţională, pentru că este posibil ca unele acte de terorism să fie şi crime împotriva umanităţii, de exemplu. Şi atunci am nevoie de o competenţă subsidiară şi din punctul acesta de vedere. Ne gândim şi la modul cum să fie structurată instanţa, câţi judecători să fie, cum să repartizăm costurile acestei întreprinderi. Prin urmare, sunt foarte multe elemente care trebuie discutate, fără a mai vorbi despre definirea terorismului. Dar, încă odată, nu sunt lucruri care să fie imposibil de rezolvat. Dimpotrivă, este foarte posibil ca această dezbatere legată de înfiinţarea unei Curţi Internaţionale împotriva Terorismului să ducă la rezultate, să deblocheze şi alte procese care sunt blocate în momentul acesta. Se negociază de foarte mult timp la ONU, încă din anul 2000 exista un comitet ad–hoc, care ar trebui să negocieze o convenţie generală, cuprinzătoare, privind crima de terorism şi care s-a blocat din diverse motive, legate de poziţii divergente ale statelor. În 1972, Statele Unite propuneau o astfel de Convenţie după uciderea sportivilor israelieni la Jocurile Olimpice de la Munchen. Prin urmare, este nevoie de perseverenţă şi de efort constant. Eu cred că susţinerea unui astfel de proiect de către România, împreună cu Spania, împreună cu Olanda sau alte state, este de natură să crească profilul statelor care susţin un astfel de proiect. Pentru că este un proiect care poate să antreneze soluţii pentru o problemă extrem de complicată a comunităţii internaţionale.


Reporter: Deci evitaţi să vorbiţi de un orizont de timp în care speraţi să fie înfiinţat.

Bogdan Aurescu: Da. Nu vreau să vorbesc de un orizont de timp, pentru că este un lucru care trebuie făcut temeinic. Şi un lucru făcut temeinic cere timp, uneori. Procesul cu Ucraina de la Haga a durat patru ani şi jumătate. Rezultatul: eu zic că a meritat acest efort. Este nevoie de perseverenţă şi de muncă foarte serioasă. Iar noi avem ideea despre cum ar trebui promovat acest proiect.


Reporter: Cu toate că fostul preşedinte - tocmai am văzut - a minimalizat ceea ce s-a întâmplat (n.r. în procesul cu Ucraina) vorbind despre cheltuielile făcute de România cu casele de avocatură.

Bogdan Aurescu: Da, din păcate nu am avut nicio casă de avocatură care să fi fost angajată. Nu am cheltuit nici milioane de euro sau de dolari pe procesul respectiv, ci doar  - puse factură peste factură – 630.000 de euro. Aceasta a fost suma pe care am cheltuit-o, tocmai pentru că echipa română care a gestionat acest caz a reuşit să genereze singură argumentaţia juridică necesară pentru câştigarea procesului. La care, evident, ne-au ajutat şi cei trei profesori de drept internaţional care au făcut şi ei parte din această echipă în coordonarea mea. Ei, împreună cu echipa română.


Reporter: V-a dezamăgit aprecierea fostului preşedinte Traian Băsescu, cum că aţi fost în plus în peisajul acesta?

Bogdan Aurescu: Nu vreau să mă refer la aceste afirmaţii. Cred că lumea ştie exact care este adevărul.


Reporter: Şi care este adevărul?

Bogdan Aurescu: Cel pe care-l cunoaşteţi şi dumneavoastră.


Reporter: Anume?

Bogdan Aurescu: Şi anume acela că procesul de la Haga a reprezentat o victorie a României. Şi cred că acesta este elementul cel mai important care trebuie ştiut. 9.700 de km pătraţi care au fost aduşi la teritoriul Românei. E adevărat, platoul continental, zona economică exclusivă, adică cea mai mare extindere de jurisdicţie suverană a României de la Marea Unire din 1918. Cu nişte resurse de hidrocarburi importante, sperăm să le vedem puse în exploatare şi să contribuie la scăderea drastică a dependenţei energetice a României într-un interval de până la cel mult patru ani de zile. Cred că acesta este cel mai important obiectiv şi cred că este lucrul care merită spus şi subliniat cel mai bine.

NOTĂ: Interviul cu ministrul afacerilor externe Bogdan Auresc a fost realizat vineri, cu o zi înaintea atentatului de la Ankara, soldat cu aproape 100 de morţi şi considerat cel mai grav din istoria recentă a Turciei.