Interviuri

Interviul ministrului Bogdan Aurescu pentru Formula AS: “Resping ideea unui atac la adresa ţării noastre”

Vorbitor: 
Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
16.05.2015
Autor: 
Ion Longin Popescu, Formula AS


Românii se tem că Moscova va pedepsi Bucureştiul pentru apartenenţa la structurile occidentale, în calitatea dvs. de responsabil pentru treburile externe ale ţării, puteţi să îi liniştiţi?

Nu aş vrea să ne oprim la paradigma potrivit căreia acest interviu ar trebui să fie subsumat unui ipotetic sentiment de frică faţă de o ţară sau alta. Nu cred că românii se tem că cineva îi poate "pedepsi" pentru apartenenţa la structurile europene şi euro-atlantice, deoarece ne-am îndreptat în această direcţie în mod natural, în baza voinţei liber consimţite şi a adeziunii la un set de valori. Sistemul de securitate occidental şi apartenenţa la aceste structuri sunt elemente care garantează securitatea României, în discursul oficial rus, există accente agresive, care se refera în principal la iniţiative şi proiecte specifice ale NATO, iar abordarea rusă vizează toţi aliaţii care participă la acestea, inclusiv România. Dar România nu este intimidată de acest tip de discurs. Măsurile pe care NATO le-a luat în urma deciziilor adoptate la Summitul din Marea Britanic, de anul trecut, sunt destinate protecţiei aliaţilor din flancul estic, tocmai în urma a ceea ce s-a întâmplat în Ucraina: anexarea ilegală a Crimeii şi susţinerea de către Federaţia Rusă a separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei. Măsurile de reasigurare şi adaptare ale NATO au apărut ca reacţie la o anumită atitudine agresivă a Rusiei. Federaţia Rusă nu poate să invoce aceste măsuri de protecţie a aliaţilor de pe flancul estic ca justificare pentru a adresa ameninţări mai mult sau mai puţin directe către aceste ţări. Acelaşi tip de discurs poate fi anticipat în continuare şi în cazul operaţionalizării Facilităţii Aegis Ashore de la baza militară românească de la Deveselu. Am subliniat în repetate rânduri că sistemul respectiv de apărare împotriva rachetelor balistice este pur defensiv, vizează ameninţări din afara spaţiului euro-atlantic şi nu este îndreptat împotriva Rusiei, iar dezvoltarea sa a fost efectuată transparent, potrivit deciziilor reuniunilor NATO la vârf de la Lisabona, Chicago şi Newport. Sistemul de la Deveselu contribuie însă la consolidarea capacităţilor Aliate de apărare pe fondul proliferării ameninţărilor balistice, inclusiv Ia nivelul ameninţărilor nestatale.


Mulţi se întreabă, în spaţiul oferit de internet, dacă n-ar fi mai înţelept să ne înţelegem separat cu Marele Vecin de la răsărit, lăsând deoparte umbrela NATO. Cât de realist este acest scenariu?

Cred că trebuie să fim cât se poate de realişti şi pragmatici. Care ar putea fi obiectul unei înţelegeri separate, într-un context în care dreptul internaţional este încălcat atât de evident şi de o manieră unilaterală? Cine poate garanta că evoluţii de securitate similare celor din Ucraina nu pot fi repetate în orice altă parte a regiunii, în baza unei interpretări abuzive, unilaterale, a dreptului internaţional? Să nu uităm că unicitatea NATO rezidă în faptul că nu este doar o alianţă militară, ci o alianţă politico-militară fundamentată pe valori. Odată ce faci parte dintr-un sistem de valori, credibilitatea ta ca stat rezidă tocmai în consecvenţa abordărilor.


În cazul unei invazii ruseşti, NATO şi SUA ar activa Articolul 5 şi ar veni în ajutorul României?

În primul rând, resping ideea unui atac la adresa ţării noastre. Sunt convins că, la nivel internaţional, există suficientă responsabilitate pentru a se evita un asemenea scenariu şi pentru ca Rusia să se reîntoarcă la o conduită în acord cu dreptul internaţional. Cu toate acestea, sarcina primordială a Alianţei Nord-Atlantice, apărarea colectivă, consfinţită în Articolul V al Tratatului de la Washington, îşi menţine relevanţa. În contextul actual de securitate, marcat de evoluţii imprevizibile, NATO rămâne angajată ferm pentru apărarea tuturor Aliaţilor. În cursul anului 2014, vizitele în România ale înalţilor oficiali americani, între care şi vicepreşedintele SUA, Joseph Biden, şi secretarul Apărării, Chuck Hagel, dar şi a Secretarului General NATO, au confirmat angajamentul ferm al SUA si NATO pentru aplicarea Art. V al Tratatului de la Washington. Măsurile de reasigurare a Aliaţilor estici, adică derularea de exerciţii şi antrenamente comune, de misiuni aeriene, dislocarea de forţe terestre prin rotaţie, precum şi dislocarea de forţe navale, au confirmat fermitatea răspunsului NATO şi au demonstrat şi continuă să demonstreze solidaritatea cu Aliaţii estici şi indivizibilitatea securităţii Aliate. În acelaşi timp, obiectivul creşterii cheltuielilor de apărare este unul stabilit la nivel Aliat, iar România este printre promotorii acestuia. În ianuarie 2015, a fost încheiat un pact naţional la nivelul forţelor politice din România, care consfinţeşte acest obiectiv – atingerea unui procent de 2% din PIB dedicat apărării şi stabileşte menţinerea nivelului respectiv pe o perioadă de zece ani. În plus, forţele armate române participă la măsurile de reasigurare menţionate mai sus, aspect relevant pentru creşterea inter-operabilităţii cu forţele Aliate. Nu trebuie să uităm că forţele armate române au dobândit o experienţă importantă prin participarea la misiuni internaţionale, experienţă deosebit de apreciată de Aliaţi şi parteneri.


Demersurile europene faţă de ruşi par timide. Strategi, mai degrabă, ai declaraţiilor făcute la masa verde, şefii UE par de-a dreptul neputincioşi faţă de cizma ocupantului rus, care tace şi face. Ar trebui să ne pregătim de război?

În acest moment este greu de anticipat când şi în ce mod va fi rezolvat conflictul din Ucraina. Aplicarea completă a pachetului de măsuri convenit la Minsk, la 12 februarie 2015, este în măsura să faciliteze limitarea numărului de pierderi de vieţi omeneşti. Dar pentru acest deziderat este nevoie de voinţă şi de un angajament mai solid, care să conducă la o soluţie politică. S-au înregistrat o serie de evoluţii relativ pozitive, însă nu în mod necesar ireversibile. Pachetul de măsuri de la Minsk reprezintă o foaie de parcurs spre soluţionarea politică şi cuprinzătoare a conflictului din Ucraina, dar trebuie prevenită posibilitatea ca acesta să fie utilizat ca o pauză pentru separatişti, în vederea regrupării şi relansării ofensivei militare. Poziţiile României, ca stat membru al UE şi NATO, au fost şi sunt clar şi consecvent exprimate. În relaţiile internaţionale, statele pornesc de la interesele directe pe care le au într-o anumită chestiune sau faţă de o anumită ţară. Trăim într-o lume interdependentă, astfel că statele sunt nevoite să îşi ajusteze interesele individuale în funcţie de reţelele din care fac parte. În general, în contextul crizei din Ucraina, s-a reuşit menţinerea unităţii transatlantice în reacţie şi abordare. Este drept ca pot exista o serie de nuanţări favorizate de factori din cei mai diverşi — inclusiv de criza economico-financiară şi constrângerile ei, dar parametrii de poziţie ai comunităţii transatlantice se menţin pe o fundaţie comună. De asemenea, la nivel european, s-a observat manifestarea unei unităţi care nu a putut fi fisurată de interese potenţial divergente între statele membre UE. Evoluţiile geopolitice şi de securitate recente demonstrează, o dată în plus, necesitatea unei voci comune şi a unei acţiuni solidare la nivelul statelor membre UE, precum şi o puternică relaţie transatlantică, pentru a face faţă actualelor provocări. Nu putem judeca modul în care îşi evaluează şi proiectează ceilalţi membri ai comunităţii euroatlantice propriile interese naţionale, obiectivele şi căile de promovare ale acestora, dar avem încredere în coeziunea şi solidaritatea care decurg din angajamentele pe care împreună ni le-am asumat în această comunitate. Mizăm pe această principialitate, cu atât mai mult în condiţiile actuale europene, regionale şi globale.


​Dincolo de principii, ce s-a întreprins concret, domnule ministru?

Atât Uniunea Europeana, cât şi Alianţa Nord Atlantică au furnizat răspunsuri la agresiunea rusă în Ucraina. În cazul UE, vorbim despre aplicarea unui regim de sancţiuni, care s-a întărit în funcţie de conduita Rusiei, iar în cazul NATO, vorbim despre consolidarea posturii de apărare. Pe de altă parte, subliniez că măsurile adoptate sunt responsabile şi echilibrate, tocmai pentru a evita escaladarea inutilă a crizei provocate de Rusia. În acelaşi timp, există disponibilitatea de reluare a dialogului NATO-Rusia, în condiţiile în care Rusia decide să se conformeze dreptului internaţional şi să respecte angajamentele şi principiile care îl fundamentează. În concluzie, nu putem vorbi de iminenţa unui război, aşa cum menţionam şi mai devreme, şi, în acelaşi timp, dorim ca Rusia să înţeleagă că ar avea mai mult de câştigat prin cooperare, decât prin antagonism.


Vă rog să analizaţi mişcările politice de la Chişinău, unde funcţionează un guvern susţinut de comunişti, contestat de oameni în stradă. Să fie adevărat că Republica Moldova nu va intra niciodată în UE, aşa cum a prorocit recent Traian Băsescu?

Am exprimat în mai multe rânduri perspectiva noastră asupra acestor evoluţii, atât public, cât şi direct, în contactele de până acum cu oficialii Republicii Moldova. Ţin însă să evidenţiez două aspecte: primul, faptul că alegerile legislative din 30 noiembrie 2014 au dat un mandat clar pentru continuarea parcursului european. Acest aspect este firesc să fie reflectat în activitatea curentă a Guvernului de la Chişinău. Al doilea răspunderea pentru actul de guvernare, pentru aprofundarea reformelor, pentru avansarea spre Europa revine tuturor forţelor care asigură susţinere parlamentară actualului cabinet. În ceea ce priveşte relaţia statului vecin cu Uniunea Europeană, punctul de referinţă în acest moment este Acordul de Asociere UE – Republica Moldova, care a început să fie pus în practică de autorităţile de la Chişinău, de la 1 septembrie 2014. Există, astfel, o ofertă politică şi economica concretă făcută Chişinăului de către Uniunea Europeană, care a adus deja Republicii Moldova beneficii tangibile. Menţionez aici doar chestiunile cele mai vizibile; în primul rând, circulaţie liberă în Europa am aniversat, pe 28 aprilie 2015, un an de la ridicarea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova; apoi, sprijin pentru reformele politice si economice consemnat prin Acordul de Asociere; în fine, acces larg, liberalizat, al produselor din Republica Moldova pe piaţa europeană.


Exprimate astfel, diplomatic, lucrurile sună frumos... Dar oare înţeleg guvernanţii celui de-al doilea stat românesc miza Acordului de Asociere la UE?

Republica Moldova trebuie să se concentreze, în acest moment, pe valorificarea deplină a acestui cadru generos, pe respectarea riguroasă a reformelor şi angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană. De fapt, aceste reforme în spirit european, aceste eforturi de modernizare sunt în interesul nemijlocit al societăţii de peste Prut, sunt garanţia unui viitor mai bun, mai just, mai prosper pentru fiecare cetăţean. De acest efort de zi cu zi depinde pregătirea etapei următoare, aceea în care vom putea vorbi despre acordarea perspectivei europene. Uniunea Europeană a arătat - şi exemplul liberalizării vizelor este cel mai la îndemână – că eforturile consecvente îşi primesc răsplata binemeritată. La fel ca şi în cazul Uniunii Europene, constatăm un angajament solid al SUA faţă de Republica Moldova. Vă pot confirma aceasta, din întrevederile mele cu oficiali americani. Adaug la această vizită recentă la Chişinău, la începutul lunii martie 2015, a adjunctului secretarului de stat, Antony J. Blinken. Mai mult, SUA rămân unul din cei mai importanţi donatori internaţionali pentru Republica Moldova, cu proiecte importante în domenii diverse, de la infrastructură şi agricultură, până la reforma justiţiei.


Cum comentaţi ideea germană a federalizării Ucrainei? Dincolo de Tisa trăiesc 500.000 de români...

În lumina ultimelor eforturi internaţionale, de facilitare a soluţionării conflictului din Ucraina, consider că, în acest moment, prioritatea principală are aplicarea completă a Pachetului de măsuri convenit la Minsk, la 12 februarie 2015, coroborată cu celelalte înţelegeri, din septembrie 2014. Din acest punct de vedere, măsurile care vizează soluţionarea conflictului din Ucraina nu includ o federalizare a ţării. Cred că despre orice soluţie s-ar vorbi, pentru Ucraina este important ca înşişi cetăţenii acestei ţări să ajungă la concluzia că această soluţie le serveşte cel mai bine interesul. Deja există angajamente pentru realizarea descentralizării, se discută despre o reformă constituţională. Sunt proiecte extrem de relevante pentru viitorul Ucrainei, iar angajamentul pentru finalizarea lor trebuie să aparţină exclusiv ucrainenilor. Sunt convins că această experienţă în sine va avea o funcţie transformatoare, care va ajuta Ucraina să decidă forma optimă pentru funcţionarea statului ucrainean.


Cum interpretaţi afirmaţia unui oficial ucrainean, care a spus că "România este unul dintre cei mai importanţi aliaţi ai Ucrainei? "

Dialogul cu Ucraina cunoaşte, în prezent, unul dintre punctele cele mai înalte, ca urmare a susţinerii ferme pe care România a manifestat-o încă de la începutul crizei de anul trecut. România a fost primul stat membru UE care a ratificat Acordul de Asociere UE-Ucraina, la 3 iulie 2014, şi s-a manifestat constant în sprijinul suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei, în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internaţional. Această deschidere în relaţia cu Ucraina s-a reflectat în obţinerea de progrese pe dosare de importanţă majoră atât în plan bilateral, cât şi european. România s-a pronunţat în repetate rânduri în favoarea unei perspective europene pentru Ucraina, un dialog accentuat în formate regionale sau o relaţie de cooperare cu NATO. Acţiunile României reflectă interesul nostru de a avea o regiune stabilă şi prosperă, în care relaţiile cu statele vecine să nu fie afectate de niciun obstacol.


Să ne aşteptăm la o soartă mai bună pentru românii din Cernăuţi, Herţa, Transcarpatia, Basarabia de sud?

Diversitatea etnică este un element definitoriu al caracterului special al Ucrainei, statului de reşedinţă revenindu-i sarcina principală de a garanta respectarea drepturilor minorităţilor naţionale de pe teritoriul său. Comunitatea românilor din Ucraina a fost mereu şi continuă să fie în atenţia factorilor decidenţi de la Bucureşti, rolul Ministerului Afacerilor Externe fiind de a urmări implementarea angajamentelor asumate de Ucraina, prin semnarea documentelor în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale. Obiectivul MAE rămâne neschimbat: urmărirea respectării angajamentelor asumate în plan internaţional de Ucraina, în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale, în special în ceea ce priveşte respectarea drepturilor comunităţilor de români, atât din regiunile Cernăuţi sau Transcarpatia, cât şi din regiunea Odesa. La nivel bilateral, aşa cum am convenit deja cu omologul meu, va fi reluată în acest an activitatea Comisiei mixte bilaterale în domeniul minorităţilor naţionale. Am transmis deja propuneri de date pentru o primă întâlnire a co-preşedinţilor român şi ucrainean care să organizeze activitatea Comisiei.


Preşedintele României a fost recent la Kiev, dar nu s-a întâlnit şi cu liderii românilor din Ucraina, deşi plângerile lor sunt auzite la Bucureşti. Cum îşi respectă Ucraina angajamentele privind protecţia minorităţii româneşti?

Avem contacte cu autorităţile ucrainene la nivel central, regional şi raional, avem contacte cu reprezentanţii asociaţiilor de români din Ucraina, ne parvin permanent informaţii despre nevoile comunităţilor de români, cărora statul român încearcă să le vină în întâmpinare. Dar, aşa cum am precizat mai devreme, urmărim aplicarea angajamentelor asumate de Ucraina, fără a perturba politica internă a statului vecin. Mecanismul obiectiv care poate răspunde la întrebările privind solicitările românilor din Ucraina, dar şi ale ucrainenilor din România, este Comisia mixtă Interguvernamentală pe problemele asigurării drepturilor minorităţilor naţionale. România doreşte convocarea Comisiei Mixte Interguvernamentale româno-ucrainene pe problemele minorităţilor din cele două ţări, cu punerea în discuţie a tuturor elementelor care privesc statutul şi tratamentul minorităţii româneşti din Ucraina. În dialogul cu partea ucraineană am arătat, de fiecare dată, tratamentul de care se bucură minoritatea ucraineană din România sub aspect lingvistic, educaţional, cultural, mediu asociativ sau reprezentare politică. Minoritatea ucraineană este parte a istoriei României şi aceste aspecte sunt asumate de societatea românească. Ne dorim ca românii din Ucraina să se bucure de un tratament "în oglindă", cu păstrarea proporţionalităţii mărimii celor două comunităţi.


Am aflat că, în curând, în baza Acordului de Mic Trafic de Frontieră dintre România şi Ucraina, cetăţenii din jurul graniţelor vor putea călători fără vize. Care este stadiul acestui Acord?

Recent, la 6 aprilie 2015, am avut o discuţie telefonică cu Pavlo Klimkin, Ministrul Afacerilor Externe ucrainean, asupra stadiului şi perspectivelor relaţiilor bilaterale. I-am spus că România este interesată ca Ucraina să urgenteze procedurile interne pentru intrarea în vigoare a Acordului de Mic Trafic de Frontieră. Rezultatul a fost că, la 9 aprilie 2015, MAE ucrainean a notificat MAE român aprobarea, la Kiev, a Acordului. Consider că, prin punerea în aplicare a acestui Acord, comunităţile română şi ucraineană din aria frontierei comune vor putea interacţiona mai uşor, element care va avea, fără îndoială, un impact benefic pentru situaţia comunităţii româneşti din Ucraina. Am convenit cu omologul meu că în perioada următoare să ne deplasăm împreună în zona de graniţă, pentru a emite primele permise de mic trafic şi pentru a fi martori la primele deplasări fără vize ale cetăţenilor români şi ucraineni.


Mai este limba romana o limbă "regională", aşa cum a declarat-o fostul preşedinte lanukovici?

Da, limba română este utilizată ca limbă regională în Ucraina, în conformitate cu prevederile Legii privind bazele politicii de stat lingvistice, adoptate în septembrie 2012. Aspectele care ţin de declararea limbii române ca limbă regională sunt definite de cadrul legal din Ucraina, fiind necesară îndeplinirea unui criteriu numeric: "Numărul de persoane vorbitoare a limbii regionale de pe teritoriul în care aceasta este răspândită este de cel puţin 10 % din populaţia teritoriului respectiv".