Interviuri

Interviul ministrului Bogdan Aurescu pentru Ziare.com

Vorbitor: 
Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
11.05.2015
Autor: 
Ioana Dogioiu, Ziare.com

Suntem într-un context regional complicat şi în egală măsură ofertant pentru politica externă. Cum înţelege România să devina un jucător puternic în politica regională?

Contextul este complicat, mai ales sub aspectul situaţiei de securitate. Criza din Ucraina a determinat o modificare a situaţiei de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre. Din acest punct de vedere, România a acţionat în interiorul UE şi NATO pentru a găsi soluţii la această criză.

Mă refer la măsurile decise la summit-ul NATO din septembrie anul trecut. E vorba mai ales despre măsurile prevăzute de planul de acţiune al alianţei pentru creşterea vitezei de reacţie a NATO, despre măsurile de reasigurare şi de adaptare.

Măsurile de reasigurare se referă la o prezenţă crescută a exercițiilor aliate în flancul estic al NATO, deci în România. În decembrie anul trecut, s-a decis continuarea acestor măsuri de reasigurare într-o măsură mai consistentă.

Vedem chiar în această perioadă exerciții ale aliaților pe teritoriul României. Vedem o creştere a prezenţei navale NATO în Marea Neagră. Au loc zboruri ale avioanelor de observare deasupra teritoriului României şi ale altor state din flancul estic.

În privinţa măsurilor de adaptare poate cea mai importantă decizie se referă la desfăşurarea pe teritoriul României a structurilor de comandament şi control ale NATO.

Aceste măsuri au fost luate cu susţinerea şi implicarea activă a României, ca măsuri de răspuns la ceea ce s-a întâmplat în vecinătatea estică.


Aţi vorbit despre securitate. Avem avertismentele repetate ale Rusiei inclusiv la adresa României. Cum le interpretaţi? Există un risc real de testare a articolului 5 în România?

Eu sper că nu va exista un asemenea scenariu. Chiar dacă el va exista, NATO e pregătită să îşi apere toţi aliaţii. Tocmai aceste măsuri de reasigurare şi adaptare sunt răspunsul care să garanteze că un asemenea scenariu nu se va întâmpla.

Şi în cadrul UE România a acţionat pentru luarea unor măsuri, mai ales în ceea ce priveşte regimul de sancţiuni pus în aplicare ca urmare a ceea ce Rusia a întreprins în Crimeea şi estul Ucrainei. Ne aflăm în stadiul punerii în aplicare a aranjamentelor de la Minsk din februarie şi împreună cu ceilalți membri ai UE observăm cu atenţie punerea în practică a celor convenite.

În măsura în care nu vor exista încălcări ale acestor angajamente, vom constata că regimul de sancţiuni şi-a produs efectele. Este nevoie de menţinerea acestui regim de sancţiuni până când ultima prevedere din acord va fi pusă în practică.

Dacă întâlnim încălcări ale aranjamentelor, dacă încetarea focului va fi încălcată, suntem gata să sporim regimul de sancţiuni. Sperăm să nu fie necesar.


Mai ales la Kiev, experții vorbesc despre un posibil parteneriat strategic România - Ucraina. Există şanse de materializare a acestui proiect?

Am discutat ideea cu ministrul de Externe, Klimkin, în februarie şi am păstrat o legătură continuă cu domnia sa. Situaţia politică din Ucraina a determinat o îmbunătăţire a dialogului şi avem premisele pentru soluţionarea unor dosare multă vreme nerezolvate.

S-a reuşit semnarea acordului de mic trafic de frontieră şi recent partea ucraineană l-a aprobat, aşa că la începutul verii vom putea începe să eliberam permisele de mic trafic.

Mai sunt şi alte dosare complicate nelucrate pe agenda bilaterală, inclusiv situaţia minorităţii române din Ucraina. Şi mă bucur că împreună cu ministrul Klimkin am convenit reluarea comisiei mixte în domeniul minorităţilor naţionale.

Am propus o serie de date pentru organizarea cât de curând a primei întâlniri a vicepreşedinţilor acestei comisii mixte, pentru că apoi să fie organizată prima sesiune a comisiei, după ce din 2006 aceasta nu s-a întâlnit.

Lucrăm cu partea ucraineană şi la dosarul Bâstroe, pentru a gândi o soluţie care să corespundă dreptului internaţional şi, mai ales, cerinţelor de mediu.

Mai sunt şi sincope. Constatăm recent că există practica introducerii unor interdicţii pentru cetăţenii români care vor să intre în Ucraina. Am primit asigurări că vor lucra la o soluţie pentru ca această practică, specifică altei perioade a relaţiilor internaţionale, să nu mai existe.


Situaţia Republicii Moldova este foarte importantă strategic şi afectiv pentru România. Ce e pregătită şi decisă România să facă pentru a ajuta parcursul european al R. Moldova?

Integrarea europeană a R. Moldova este deja un obiectiv asumat de cetăţenii moldoveni şi cred că în activitatea autorităţilor de la Chişinău trebuie să se reflecte permanent această opţiune manifestată prin votul din 30 noiembrie, majoritar pro-european.

De autorităţile şi cetăţenii R. Moldova depinde realizarea integrării, pentru că acest obiectiv presupune reforma corespunzătoare standardelor europene. Acordul de asociere şi liber schimb între R. Moldova şi UE e cel mai bun vehicul pentru realizarea reformei. 75-80% din el înseamnă acquis european. Aplicarea lui cu stricteţe trebuie să reprezinte o prioritate.

Şi sarcina României, ca partener strategic pentru integrarea europeană a R. Moldova, este de a sprijini prin toate activităţile sale acest efort de reformă în spirit european. Este singurul mod prin care R. Moldova poate să se apropie concret de UE.


Este posibilă integrarea în condiţiile în care există conflictul îngheţat din Transnistria?

Dacă ne uităm la efectul pe care proiectul liberalizării vizelor l-a avut asupra dosarului transnistrean, o să înţelegem că integrarea europeană şi soluţionarea transnistreană sunt legate. Peste 75 de mii de cetăţeni ai R. Moldova din Transnistria au dobândit paşapoarte biometrice care le permit să circule fără viza în UE.

Acordul de liber schimb are un efect interesant: tot mai multe firme din Transnistria se înregistrează la Camera de Comerţ de la Chişinău pentru a beneficia de acest acord. 68% din comerţul provinciei transnistrene e îndreptat către vest, în R. Moldova şi UE.

În privinţa conflictului transnistrean în sine, lucrurile ţin şi de atitudinea celor din Transnistria şi de atitudinea Federaţiei Ruse. S-a reluat formatul 5+2 într-o reuniune informală la Viena şi e important ca el să continue să lucreze asupra unor soluţii.


Îmi spuneţi că majoritatea Republicii Moldova a dat un vot pro-european. Dar sondaje recente arată că balanţa între pro-ruşi şi pro-europeni este uşor în favoarea Rusiei. Cum vă explicaţi că nu există totuşi un curent mai puternic pro-european?

Cel mai bun barometru au fost alegerile. Partidele pro-europene au obţinut 55 de locuri, o majoritate. Este adevărat că nu toate partidele pro-europene s-au reunit într-o majoritate guvernamentală. Dar programul de guvernare e pro-european. E sarcina Guvernului de la Chişinău să explice populaţiei beneficiile concrete ale aderării la UE.


Vorbeaţi de formarea noii majorităţi. Este momentul în care, spune fostul preşedinte Traian Băsescu, România a pierdut R. Moldova pentru că nu s-a implicat mai mult?

Eu nu cred că se poate pune problema ca România să instaleze guverne în alte ţări. Ce poate face şi chiar face România este să sprijine opţiunea pro-europeană a R. Moldova. Ministerul de Externe a organizat pe 16 martie la Bruxelles, împreună cu Ministerul de Externe francez, reuniunea grupului de prieteni ai acţiunii europene a R. Moldova, cu poate cea mai numeroasă participare - 22 de miniştri de Externe europeni, împreună cu dna Mogherini şi comisarul pentru extindere.

Au fost mesaje foarte clare pro-integrare atât din partea Chişinăului, cât şi din partea oficialilor europeni. Mai departe este responsabilitatea forţelor politice de la Chişinău.


S-a modificat ceva în politica României faţă de R. Moldova odată cu plecarea lui Traian Băsescu şi venirea lui Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni?

În politica externă a României, care, oricum, trebuie să fie consensuală, pe subiectul sprijinului pentru integrarea R. Moldova nu cred că există diferenţe. Politica externă a României rămâne aceeaşi - sprijin foarte activ pentru opţiunea pro-europeană a R. Moldova şi acţiune în plan bilateral pentru racordarea fizică a R. Moldova la România şi de aici la UE.

Proiectele declanşate mai ales anul trecut, care au beneficiat de o finanţare substanţială din partea României, continuă. Pe 4 martie, gazoductul Iaşi-Ungheni a început să trimită gaz dintre vest spre est pentru prima dată în R. Moldova. Trebuie continuat cu faza a doua, de la Ungheni la Chişinău, şi cu o staţie de comprimare care să permită folosirea gazoductului la capacitate maximă.

Sunt şi alte proiecte: sprijinul pentru sistemul de educaţie din R. Moldova, racordarea liniilor de electricitate, reabilitarea podurilor dintre cele două ţări, extinderea proiectului SMURD în R. Moldova.

Mulţi cetăţeni moldoveni îmi spuneau că la firul ierbii, în viaţa de zi cu zi, la nivel economic, România nu se simte. Moldovenii sunt înconjuraţi de produse ruseşti, de firme ruseşti, foarte multe familii au membri plecaţi în Rusia la muncă. Prin comparaţie, prezenţa românească este destul de discretă ceea ce are efect asupra opţiunilor.

Prezenţa românească în R. Moldova se simte tot mai mult. Anul trecut România a devenit primul partener comercial al R. Moldova. Schimburile comerciale sunt în creştere. Încercăm să promovăm mai multe investiţii româneşti în R. Moldova, să profităm de programul de privatizare care trebuie declanşat de autorităţile de la Chişinău.

Constatăm că Acordul de liber schimb a determinat deja o creştere cu 10% a comerţului R. Moldova cu spaţiul comunitar şi aceste evoluţii urmează să se reflecte în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor moldoveni.


Moscova deschide un centru de ştiinţă şi cultură de la Bucureşti. Ar putea reprezenta acesta, după cum se tem unele voci, o pârghie de influenţă a Rusiei în România? 

Acest centru este deschis în baza unui acord semnat încă din 2013, cu ocazia vizitei dlui ministru Corlăţean la Moscova, după negocieri care au început din 2010. Acordul prevede şi deschiderea unui Institut Cultural Român la Moscova. Partea rusă a reuşit mai rapid decât România să deschidă acest centru la Bucureşti şi urmează să vedem în ce va consta activitatea lui. Nu putem să ne pronunţăm în avans, fără să vedem demersurile pe care partea rusă le va face în domeniul cultural, educaţional, al ştiinţei. Eu sper că acest centru îşi va realiza exact competenţele prevăzute în acord.


Poate fi interpretat ca un semn de relansare a relaţiilor româno-ruse tocmai acum?

Este un proiect care se desfăşoară de aproape 5 ani, prin urmare nu e o iniţiativă recentă. Dialogul la nivel cultural, ştiinţific merită exploatat.


Ne puteți da detalii despre comisia privind Tezaurul României de la Moscova? Se întruneşte?

Este o comisie înfiinţată printr-un document încheiat odată cu Tratatul Politic de Bază dintre România şi Rusia din 2003. Ea studiază problemele izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema tezaurului României de la Moscova. Are în componenţă istorici, dar şi alţi specialişti. Comisia are ca sarcină să studieze problema, circumstanţele în care tezaurul a fost dat spre păstrare autorităţilor ruse şi evoluţiile referitoare la soarta lui. Ea s-a întrunit prima oară în 2004 şi apoi încă de două ori, în 2005 şi 2006. De atunci, cu toate demersurile întreprinse în plan bilateral, nu s-a reuşit reluarea activităţii în plen a comisiei. La nivelul celor doi copreşedinţi ai comisiei au existat contacte şi schimburi de corespondenţă.

Partea română a comisiei s-a înnoit atât la nivelul copreşedintelui, care este acum prof. Ioan Aurel Pop, dar şi la nivelul activităţii, şi se pregăteşte pentru reluarea discuţiilor în plen. Dar sigur că pentru asta e nevoie şi de un răspuns pozitiv al părţii ruse.


Spuneaţi că politica externă a României este una consensuală. În privinţa vizitei premierului în ţările arabe, Preşedintele Iohannis a reproşat că nu a fost consultat înainte.“Este o metodă inedită de a face politică externă, fiecare de capul lui. Probabil aşa a înţeles domnul prim-ministru Victor Ponta, că trebuie să se întâmple politica externă”,a declarat dl Iohannis. Cum trebuie să se întâmple în politica externă? Care sunt procedurile, cine pe cine ar fi trebuit să informeze şi când?

Nu vreau să comentez declaraţia preşedintelui pentru că premierul s-a pronunţat deja asupra acestui aspect. Conform Constituţiei, atât preşedintele cât şi guvernul au competenţe în materie de politică externă. Politica externa trebuie să fie una de consens naţional.

Relaţia MAE cu administraţia prezidenţială este una instituţională foarte bună şi conlucrăm pe toate temele de politică externă de actualitate.


Am avut recent reacţii ale ambasadelor la Bucureşti ale SUA, Marii Britanii şi Germaniei pe tema proiectelor de modificare a legislaţiei penale. A primit MAE şi alte semnale de îngrijorare de la partenerii externi pe aceasta tema?

Nu, nu am primit niciun alt semnal.


S-a vorbit în ultima vreme de o schimbare a axei Bucureşti-Londra-Washington în Bucureşti-Berlin-Washington în politica noastră externă. Se întâmplă o asemenea reaşezare?

Nu ştiu dacă termenul de axă e cel mai potrivit pentru a discuta relaţiile externe. Complexitatea relaţiilor internaţionale presupune mai mult conceptul de reţea. România are o relaţie de parteneriat strategic cu SUA, are parteneriatul strategic pentru integrare europeană cu R. Moldova. Şi în relaţia cu Marea Britanie există un parteneriat strategic funcţional care merge foarte bine. Relaţia cu Germania e foarte bună şi vizita preşedintelui Iohannis la Berlin, cât şi vizita ministrului de Externe german la Bucureşti au arătat acest lucru.

Nu cred că avem de-a face cu reorientări de politică externă. Suntem stat UE şi NATO, avem parteneriate strategice, relaţia cu Germania are foarte multă substanţă şi un caracter strategic.


E mai apropiata relaţia cu Germania după instalarea preşedintelui Iohannis la Cotroceni?

Relaţia cu Germania a fost întotdeauna foarte bună, poate mai puţin vizibilă pentru publicul românesc. Germania este poate cel mai important partener comercial al Românei. Economia României depinde în mare măsură de cea a Germaniei. În plan politic, relaţiile au fost foarte bune, dar constat o intensificare a dialogului dintre România şi Germania. Intensificarea aceasta există însă şi pe alte paliere, cu mulţi alţi parteneri importanţi, mai ales datorită contextului european complicat.


Recent fostul ministru de Externe M.R. Ungureanu lansa un semnal de alarmă în privinţa corpului diplomatic românesc, care este îmbătrânit. Cum comentaţi acest avertisment?

Are dreptate. Din 2008 până în prezent a existat un singur concurs de intrare în minister. MAE are nevoie de o înnoire periodică a sângelui. Un concurs început anul trecut, care e pe cale de finalizare, pentru ocuparea a 30 de posturi diplomatice, a avut peste 900 de candidaţi înscrişi. La finalul lui aprilie s-a desfăşurat una dintre probe, a 4-a, din cele 7 etape, pentru care mai rămăseseră în concurs 78 de candidaţi, în urma trecerii de probele eliminatorii precedente.


Când se va încheia?

Mai sunt etape. Comisia care gestionează concursul trebuie să dea rezultatele probelor interviului, e nevoie de obţinerea certificatului ORNISS, examenul medical şi psihologic, preluarea postului. Sper ca în câteva luni să finalizăm concursul.


O comunitate românească cu probleme este cea din Serbia. Românii din Valea Timocului se plâng. Ce progrese a înregistrat MAE în ultima perioadă în eforturile depuse pentru ca guvernul sârb să acorde mai multe drepturi etnicilor români de acolo?

Au dreptate să se plângă. Am depus mult efort pentru a obţine o schimbare de atitudine din partea Belgradului. Acum 3 ani, prin implicarea înaltului comisar pentru minorităţi naţionale al OSCE, am reuşit să deschidem un curs pilot de limbă şi cultură romană în şcolile din Valea Timocului.

Acest curs a fost inclus în programele anuale de învăţământ, dar am constatat dificultăţi, mai ales la începutul fiecărui an, când trebuie exprimată opţiunea pentru participarea la acest curs. Încercăm să găsim soluţii cu partea sârbă.

Pentru prima dată, în urma demersurilor noastre, au fost introduce în NE Serbiei emisiuni în limba română la televiziunea locală. S-a obţinut şi un program de câteva minute de ştiri în limba română. Procesul e dificil şi sperăm să rezolvăm problemele. Nu avem progrese în privinţa situaţiei serviciului religios în limba română. Există o rezistenţă a Bisericii ortodoxe sârbe la accesul Bisericii ortodoxe române.

Facem demersuri de aproximativ un an pentru reluarea activităţii comisiei mixte pentru minorităţii naţionale. Sperăm ca apelurile noastre către partea sârbă să ducă la reluarea activităţii.

În procesul de negociere a aderării la UE, partea sârbă s-a angajat să elaboreze un plan general de acţiuni inclusiv în problema minorităţilor naţionale şi a aplicării unitare pe întreg teritoriul Serbiei a legislaţiei în domeniul protecţiei minorităţilor.


Delicată este şi relaţia cu Ungaria. Avem şi problema minorităţii române cât şi pe cea a fostului deputat Marko Attila refugiat în Ungaria. Aţi fost recent la Budapesta, ce aţi obţinut?

Am avut consultări extinse şi substanţiale cu omologul meu ungar. Şi aceste teme au fost pe agendă. I-am spus omologului că trebuie să găsim soluţii în spiritul parteneriatului strategic dintre ţările noastre, al Tratatului de bună vecinătate, al principiilor bunei vecinătăţi.

În privinţa minorităţilor, pe agendă s-a aflat şi stadiul negocierii Protocolului comitetului bilateral în privinţa protecţiei minorităţilor.

Protocolul nu a fost finalizat până la momentul vizitei şi am convenit ca în această săptămână vom continua acest exerciţiu pentru a găsi o formula de soluţionare a problemelor încă deschise.

Protocolul este important pentru că în materie de minorităţi formula acceptată ca standard la nivel european, inclusiv prin documentele Comisiei de la Veneţia, este abordarea bilaterală, nu cea unilaterală, care poate duce la inflamarea relaţiilor. Vedeţi acele declaraţii ale unor oficiali, făcute în cadrul unor vizite private, care se referă la aspecte care nu corespund ordinii constituţionale a statului român, cum e autonomia pe criterii etnice.

Asemenea abordări nu fac bine nici minorităţii şi nici relaţiilor bilaterale. Şi mă bucur că în cadrul întâlnirii am găsit deschidere fără de această abordare consensuală. Sperăm că protocolul să fie finalizat şi să ne concentrăm şi pe alte aspecte ale relaţiilor bilaterale.

Ungaria este al treilea partener comercial al României. Am avut schimburi de 7,2 miliarde de euro în 2014, aşa că am vorbit mult şi despre aspectul economic: Camera de comerţ bilaterală pe care dorim să o deschidem la Budapesta, interconectarea Autostrăzii A1 cu M43 din Ungaria, probabil în luna iulie.


Şi în chestiunea Marko Attila?

Mandatul european de arestare a fost emis pe 6 mai, iar pe 7 mai la Budapesta i-am solicitat ministrului de Externe să transmită autorităţilor competente din Ungaria să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei proceduri.


Răspunsul a fost încurajator?

Cred că trebuie să judecăm după rezultate. Din punctul de vedere al modului de dialog şi al substanţei discuţiilor cred că mergem în direcţia corectă. Sunt necesare eforturi pe toate palierele pentru a concretiza ce s-a discutat la Budapesta.