Discursuri

Discursul ministrului Bogdan Aurescu la cea de a doua sesiune a platformei de dezbateri “Dialoguri@MAE”

Vorbitor: 
Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
23.04.2015
Eveniment: 
"Contribuția României la modernizarea Politicii Europene de Vecinătate și la abordarea UE privind Parteneriatul Estic” Dialoguri@MAE

Doamnelor și domnilor, stimați participanți,

Iată-ne la cea de a doua sesiune a platformei de dezbateri “Dialoguri@MAE”. Mă bucur să avem astăzi, din nou, o participare atât de consistentă. Am convingerea că, la fel ca și data trecută, vom purta un dialog deschis și constructiv, care să conducă la o serie de concluzii valoroase și utile pe tema pe care  o dezbatem astăzi, anume accentele puse de România în procesul de modernizare a Politicii Europene de Vecinătate și în abordarea Parteneriatului Estic – temă de o mare actualitate și importanță strategică în actualul context geopolitic.

Politica Europeană de Vecinătate

Odată cu lărgirea Uniunii Europene cu 10 state, din 2004, a fost luată decizia de a asigura un nou nivel de relaționare cu statele vecine, de la noile granițe ale Uniunii. Astfel, a fost lansată Politica Europeană de Vecinătate (PEV), care a adus cu sine un set de politici eminamente bilaterale de interacțiune ale Uniunii cu cele 16 state vecine: Algeria, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Republica Moldova, Maroc, Palestina, Siria, Tunisia și Ucraina.

„Lanțul” de state vecine se întinde din vecinătatea nord-estică până la cea sud-vestică a Uniunii Europene.

PEV a fost lansată din dorința – ambițioasă și generoasă - a Uniunii Europene de a evita noi linii de diviziune urmare valului masiv de lărgire, prin crearea unui spațiu de prosperitate, stabilitate si securitate în vecinătatea imediată, având ca bază comună respectarea valorilor fundamentale ale democrației, drepturilor omului și statului de drept.

În mod subsecvent, ca urmare a consensului politic între statele membre ale UE, cât și a acceptării unor caracteristici specifice regiunilor adiacente granițelor noastre, Uniunea a lansat și trei inițiative orientate spre regiunile estică și sudică din vecinătatea lărgită a Uniunii – Parteneriatul Estic (lansat în 2009), Parteneriatul Euro-Mediteranean (EUROMED) și Sinergia Mării Negre (lansată  în 2008).

Adițional, Uniunea Europeană a dezvoltat o relație specială cu Federația Rusă, concretizată într-un Acord de Parteneriat și Cooperare (lansat în 1997 și reînnoit anual, începând cu anul 2007, și ideea unui  Parteneriat pentru Modernizare (lansat în 2010). În plus, au fost identificate patru spații comune de interes - acestea acoperind practic toate domeniile, de la economic și securitate, până la educație si cultură - prin care cooperarea să fie intensificată.

Mai mult, Uniunea Europeană a lansat o strategie de cooperare cu statele din regiunea Asiei Centrale, arie geografică “lipită” de vecinătatea estică a Uniunii și, în mod evident, de interes. “Strategia UE – Asia Centrală” a fost lansată în anul 2007, fiind menită să identifice și să canalizeze eficient domeniile de cooperare cu statele din această regiune.

Sunt și alte formate de cooperare regionale lansate doar de Uniune sau de Uniune împreună cu statele vecine sau la care Uniunea Europeană participă – Dimensiunea Nordică, Politica Arctică a UE.

Am dorit să fac această scurtă prezentare (poate prea scolastică), pentru a creiona rețeaua de formate de cooperare existentă în acest moment, precum şi pentru a prezenta multitudinea de politici, inițiative și instrumente aferente inițiate și dezvoltate de către Uniunea Europeană față de sau cu statele din vecinătatea sa imediată.

Toate aceste formate au drept scop promovarea stabilității, prosperității și securității în vecinătatea Uniunii Europene, încercându-se utilizarea eficientă a cooperării în domenii de interes pentru noi și pentru partenerii din regiune.

Totuși, unde ne aflăm acum, în 2015, în relațiile noastre cu vecinii, din punct de vedere al politicilor noastre regionale?

Anul 2015 este anul în care Parteneriatul Estic se află la un moment de răscruce, după declanșarea unui conflict într-unul din statele partenere. Tot 2015 este anul în care va fi revizuită Politica Europeană de Vecinătate, dar și Strategia UE – Asia Centrală.  Toate aceste momente se derulează pe fundalul unei creșteri fără precedent a conflictelor și tensiunilor din vecinătatea noastră imediată sau mai îndepărtată – Ucraina, Nordul Africii, Orientul Mijlociu.

România consideră că a sosit  momentul  pentru rafinarea abordărilor sale și, implicit, ale Uniunii cu vecinii, pentru rafinarea politicilor, inițiativelor și instrumentelor aferente acestora

Parteneriatul Estic

PaE s-a dorit a fi o politică europeană preventivă şi de angajament (care să prevină evoluţii care să conducă la antagonizare la nivel european şi care să prevină apariţia unor modele concurenţiale, care să se excludă reciproc). Elementul său principal de orientare a fost menţinerea şi continuarea unei construcții fundamentate pe tendinţe de convergenţă între spaţiul european şi cel din vecinătate, inclusiv în relaţie cu Rusia.

Criza din Ucraina a generat, însă, modificarea fundamentală a acestei paradigme, pe lângă alte multiple consecinţe. Perioada care a debutat cu răsturnarea regimului Ianukovici şi a continuat prin anexarea ilegală a Crimeii de către F. Rusă, cu încălcarea tuturor principiilor şi normelor de drept internaţional, a consacrat o situaţie cu totul excepţională.  Iar Uniunea Europeană a trebuit să reacționeze.

Criza a fost generată de Rusia la scurt timp după Summit-ul Parteneriatului Estic (PaE) de la Vilnius din noiembrie 2013. Avem motive să credem că la următorul Summit PaE (de la Riga, 21-23 mai 2015), în funcţie de rezultate, poate, la rândul său, influența evoluția situației regionale.

Din aceste motive, pentru pregătirea Summit-ului de la Riga, România a ţinut cont simultan de:

  • faptul că reuniunea la vârf nu este organizată în condiții de normalitate;

  • necesită o abordare strategică;

  • că rezultatele sale trebuie să ofere suficiente stimulente pentru menținerea angajamentului celor mai buni performeri (ex. R. Moldova, Georgia, Ucraina) pe calea reformelor – prin oferirea unei minime speranțe privind perspectiva europeană a acestora în textul declarației și a unor rezultate politice ambițioase precum liberalizarea regimului de vize (în cazul Georgiei, care este foarte aproape de recunoașterea îndeplinirii criteriilor tehnice – prin finalizarea implementării Planului de Acțiuni aferent).

În aceste condiții, Summit-ul de la Riga capătă o semnificație aparte. Lui îi sunt asociate așteptările asigurării continuității uneia din cele mai importante caracteristici ale politicilor Uniunii Europene. Miza este menţinerea nivelului de ambiţie al PaE în circumstanţele actuale la nivel regional.

În același timp, trebuie să conștientizăm că există un nivel diferit de ambiţie al partenerilor în raport cu UE. Rațiunile sunt fie de ordin intern, fie „induse” de Rusia ca urmare a unor relații tradiționale, de peste 50 de ani, cu aceste state din vecinătatea noastră comună.

Avem, pe de o parte, grupul statelor care au aspirații europene și sunt angajate în acest sens - R. Moldova, Ucraina, Georgia – şi, pe altă parte, cel format din Azerbaidjan, Armenia şi Belarus, diferite la rândul lor în materie de aspiraţii politice şi – sau economice.

Pe de altă parte, Acordurile de Asociere și de Liber Schimb au un rol esențial în reformarea profundă, adecvată și competitivă a economiilor şi instituţiilor acestor state și, poate cel mai important, se constituie într-un vehicul eficient de apropiere de valorile și criteriile UE. Nu ne putem aştepta ca partenerii noștri să treacă prin procese de transformare substanţiale fără o perspectivă clară privind destinaţia finală liber asumată de ei înșiși – perspectiva europeană.

Criza din Ucraina a generat în același timp oportunităţi şi vulnerabilități în raport cu PaE. Oportunităţile sunt în general circumscrise relaţiilor UE cu state individuale din PaE, respectiv în termeni de creștere a interesului și disponibilității pentru cooperare între statele partenere şi la nivel regional.

  • În R. Moldova, ca urmare a liberalizării regimului de vize cu UE, s-a înregistrat o creştere substanțială a cererilor de paşapoarte emise de autoritățile de la Chișinău, venite din rândul locuitorilor din regiunea transnistreană. De asemenea, este în creștere continuă numărul companiilor din Transnistria care se înregistrează la Camera de Comerț a R. Moldova, pentru a putea beneficia de oportunitățile de export în Uniunea Europeană. De altfel, în 2014 piața comunitară a fost principala destinație a mărfurilor produse în stânga Nistrului. Sunt dovezi clare ale impactului pozitiv al agendei europene asupra unor probleme cu care R. Moldova (și regiunea) se confruntă de mai multă vreme. Tocmai apropierea de Europa, prin beneficiile pe care le generează, poate contribui la apropierea celor două maluri ale Nistrului şi, pe această bază, la găsirea unei soluţii durabile pentru chestiunea transnistreană.

  • În Ucraina s-a înregistrat o creştere substanţială a sprijinului popular pentru calea europeană, în paralel cu conştientizarea importanţei fundamentale a proceselor de reformă, ca vector de transformare a ţării. Pentru prima dată în raporturile sale cu UE, Ucraina se arată dispusă să efectueze şi să implementeze reforme, într-un cadru bine stabilit – calendar, jaloane, etape – în conexiune cu agenda europeană, care capătă astfel contur în realitate. În baza unui astfel de parcurs susţinut şi cuantificabil, Ucraina are acces la sprijin financiar şi la asistenţă tehnică europeană.

  • În plus, statele PaE, în special performerii, manifestă o disponibilitate crescută de cooperare, atât bilateral cât şi în cadrul unor formate regionale. Este ilustrativă iniţiativa comună a Kievului, Chişinăului şi Tbilisi-ului de a promova în comun aşteptările pe care le au în perspectiva Summit-ului de la Riga. Ucraina şi-a modificat abordările în dosarul transnistrean, demonstrând mai multă deschidere faţă de R. Moldova.

În cadru european, vulnerabilităţile sunt legate de scăderea disponibilităţii statelor membre UE pentru abordări ambiţioase în raport cu Vecinătatea Estică. Pe fondul mai multor fenomene suprapuse, cum ar fi „enlargement fatigue”, implicaţiile crizei din Ucraina, inclusiv pe dimensiunea economică – devin evidente convergențele între unele rezerve faţă de aprofundarea relaţiilor cu partenerii estici cu o abordare care caută să nu escaladeze sensibilitățile Rusiei.

Toate elementele prezentate accentuează dificultăţile cu care se confruntă PaE. În aceste condiții, principalele  probleme sunt  tocmai poziţionarea antagonică şi lipsa dialogului. De exemplu, Rusia susţine că a fost exclusă din procesul de elaborare şi din cel decizional aferent  PaE. Au fost agreate, ca urmare a dificultăţilor tot mai mari, consultări trilaterale UE-Ucraina-Rusia în chestiunea energetică şi în ceea ce priveşte implementarea Acordului Cuprinzător de Liber Schimb (DCFTA) cu Ucraina. Este evident că avem nevoie de consolidarea încrederii şi de un dialog funcţional, dar asta nu presupune acceptarea obiecțiilor Rusiei, care deocamdată nu sunt susținute faptic atunci când este invocată afectarea pieței ruse spre exemplu de intrarea în vigoare a DCFTA. Noi vorbim de dialog, nu de politici de forță. Prin dialog suntem convinși că se poate soluționa orice divergență de opinie.

 

Soluţia României - Platformele de dialog pentru construirea încrederii – Security Trusts

Dificultățile cu care ne confruntăm, în ultimii ani, în procesul de avansare cu succes și cu un grad de eficiență de 100% în relaționarea cu statele din vecinătate sunt cauzate, în parte, și de lipsa de hotărâre a Uniunii (și a statelor sale membre), dar și de lipsa unui dialog politic complex, care să urmărească aplanarea tensiunilor încă din fazele incipiente de evoluţie a acestora. În contextul în care asistăm la o proliferare a focarelor de instabilitate, trebuie să recunoaștem că suspiciunea „guvernează” de multe ori atmosfera din vecinătatea lărgită a Uniunii Europene.

Iată de ce încrederea este elementul pe care doresc să mă concentrez, în continuare. Instabilitatea cu care ne confruntăm la frontierele noastre sau în imediata noastră vecinătate este un fapt, o realitate. În același timp, în mod natural, trebuie să ne proiectăm interesele – de obținere a unui mediu sigur, stabil și prosper lângă frontierele noastre - prin construirea unui climat de încredere, prin eliminarea suspiciunii. Pentru aceasta, trebuie să urmărim angajarea vecinilor, să construim o zonă de încredere şi securitate în jurul partenerilor care sunt incluși  în Politica Europeană de Vecinătate, în cadrul unui spaţiu contiguu de la Oceanul Atlantic, prin Nordul Africii, trecând prin Orientul Mijlociu și Vecinătatea Estică, până în Nordul continentului european. Utilizarea efectivă, în funcție de interesele partenerilor și vecinilor partenerilor, a instrumentelor PEV și a inițiativelor, asumarea responsabilităţilor care rezultă din aceasta reprezintă factori determinanți pentru obţinerea rezultatelor dorite.

România a prezentat deja spre dezbatere, la nivelul UE, în discuțiile privind modernizarea PEV, un nou concept, și anume propunerea de creare a unor “platforme de dialog pentru securitate”, în sens larg, așa-numitele Security Trusts. Este vorba despre  veritabile platforme politice de dialog permanent, care ar urma să fie create în vederea abordării atât a provocărilor de securitate, cât şi a obiectivelor pe care le are în vedere fiecare dintre actorii implicaţi.

Aceste Security Trusts pot genera un mediu de încredere și apoi vor crește condițiile de securitate și dezvoltare, într-un areal care va merge dincolo de vecinătatea imediată a Uniunii. După cum spuneam, realitatea ne arată că este necesară construirea unei „centuri” de prosperitate și securitate în jurul nostru, prin intermediul vecinilor și a vecinii vecinilor.

De ce? Pentru că, iată, problemele care au generat slăbirea condițiilor de securitate în jurul Europei provin din „zona” vecinilor vecinilor noștri.

Iată un exemplu concret, recent. Valurile de imigranți peste Mediterana, dinspre Nordul Africii. Situația – statele membre din Sud sunt supuse unei presiuni migratorii  imense, care este imposibil de gestionat fără solidaritate la nivel european sau chiar mai larg. Dar aceasta reprezintă tratarea efectului. Uniunea trebuie, în timp ce tratează efectul – iar acesta trebuie tratat rapid și eficace, nu există nicio îndoială în acest sens) - să abordeze problema de la sursă.

Sunt state membre UE care deja spun că una din cauze este lipsa dezvoltării în nordul Africii. Corect, este una din cauze! Atunci, trebuie să utilizăm aceste platforme politice, prin care să convenim cu partenerii (care, în cele mai dese astfel de cazuri sunt țări de tranzit) si cu vecinii acestora (care sunt țări de origine sau de tranzit) să dezvoltăm împreună mediul adecvat care să descurajeze treptat valul imigraționist. Iar instrumentele sunt politice, economice, sociale,  de securitate şi logistice.

Revenind la imaginea de ansamblu, considerăm că, din perspectiva PEV, este tot mai necesară nevoia de a reanaliza interacţiunea noastră cu partenerii şi cu vecinii lor. Va trebui să continuăm să tratăm această relaționare cu atenție,  pentru identificarea intereselor şi compatibilităţilor cu valorile noastre fundamentale, pentru ca ulterior, să ne putem ajusta răspunsurile şi politicile în funcţie de concluziile la care vom ajunge. Având în vedere că mediul care înconjoară vecinătatea UE este unul eterogen, va fi nevoie să recurgem la politici ţintite, de tip tailor made (croite după necesităţi) pentru a câştiga încrederea si a ne arăta bunele intenții.

Acest concept nou, al platformelor de dialog în cadrul PEV, este destinat îmbogăţirii şi îmbunătăţirii politicii de vecinătate cu elemente care să prevină sau să diminueze posibilele consecinţe negative ale unor dezvoltări de securitate în vecinătatea frontierelor UE. Se propune un dialog politic substanțial care apoi poate „furniza” soluții convenite între Uniune, parteneri și vecinii partenerilor, spre soluționare în domenii de interes împărtășit de către cele 3 părți.

Care este principalul obiectiv al acestor Security Trusts? Este reprezentat de îmbunătăţirea mediului de securitate în regiuni unde obiectivele urmărite de UE în planul apropierii politice (asociere) sau economice (integrare) nu sunt uşor de atins.

În viziunea României, aceste platforme de dialog se pot focaliza atât pe vecinătatea imediată a Uniunii Europene, dar și pe segmentul vecinilor vecinilor, existând şi potențial de implicare al altor actori globali interesaţi să susţină găsirea de soluţii pentru situaţiile de criză din vecinătate.

Putem lua în considerare modele anterioare de cooperare regională, de interacţiune multidimensională, generate în anii ‘90 în Europa Centrală și de sud-est, care au fost sprijinite de „sponsori” externi interesaţi de stabilitatea şi dezvoltarea regiunii. Această abordare, adaptată evident la realitățile lumii de astăzi poate fi extinsă cu succes la spaţiul PEV, chiar dincolo de aceasta, cooperarea regională reprezentând un model unic în cadrul căruia actorii cu interese pot interacţiona pe teme comune, interacţiune stimulată şi asistată de alţi actori din afara spaţiului respectiv (fie că e vorba despre UE, despre SUA sau despre China).

Conceptul de ownership este iarăși una dintre principalele caracteristici ale modelelor evocate şi ar trebui să fie aplicabil şi acestor noi platforme de securitate.

România consideră că trei platforme de dialog pot fi avute în vedere

  • una privind Marea Neagră și Caucazul,

  • o platformă de dialog pe teme de securitate pentru zona Golfului şi a Orientului Mijlociu, 

  • respectiv una pentru Africa Sub-Sahariană.

În viziunea noastră, aceste platforme de dialog  pe teme de securitate nu includ o  dimensiune militară, dar au în vedere o serie de formate multidimensionale de dialog cu actorii din regiune, principalul obiectiv fiind, încă o dată, aducerea la aceeaşi masă a tuturor celor interesaţi (regionali şi globali) pentru abordarea de o manieră transparentă a temelor de divergenţă, a celor de convergenţă şi a atingerii unui numitor comun în ceea ce priveşte zonele de interes comun în regiunea respectivă.

Domeniile de interes comun menționate ar trebui să fie, în primul rând, utile beneficiarilor primari şi, în același timp să fie acceptabile partenerilor externi regiunii, care pot sponsoriza sau aduce o valoare adăugată pe aceste segmente. Aspectele de securitate trebuie abordate de o manieră ne-antagonică şi subsumate unui pachet cuprinzător de sectoare atractive pentru regiune, palierul economic fiind aici într-un rol de prim rang.

Există, într-adevăr, posibilitatea suprapunerii  acestor formate peste alte formate care există deja, care sunt deja instituţionalizate, care se ocupă de soluţionarea diverselor conflicte din zonele respective, cu mai mult sau cu mai puțin succes, dar fie nu abordează concepte cum sunt construirea încrederii la care se referă această inițiativă a noastră, fie nu pot atinge acest obiectiv, deoarece exclud anumiți actori din acest dialog, care sunt importanţi pentru procesul în sine, chiar dacă nu sunt, uneori, și actori regionali.

Concluzionând, pot spune că România propune un model nou de cooperare, o platformă politică de pe care apoi se pot lansa proiectele concrete. Este un model nou dictat tocmai de realitatea inedită cu care ne confruntăm, pentru prima dată, în jurul Europei.

Aștept cu mare interes să aud ideile dumneavoastră referitoare la subiectele amintite și evaluarea dvs. privind propunerile României pe aceste politici UE de importanță strategică.

Întrucât știu că timpul este prin definiție insuficient și că, din păcate, nici data trecută nu toată lumea care a dorit nu a reușit să ia cuvântul, îi rog pe cei care vor să ne transmită ideile lor, să o facă pe adresa dialoguri@mae.ro.

Am zis de la bun început că acest exercițiu al Dialogurilor are menirea să fie reciproc avantajos – dorim să catalizăm ideile care vin dinspre societatea civilă, mediul academic, think-tank-uri, pentru a le fructifica în poziționările și abordările conceptuale de politică externă, la nivelul MAE.

Vă mulțumesc!