Discursuri

Viziunea României asupra revizuirii Strategiei Europene de Securitate

Vorbitor: 
Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
09.04.2015
Eveniment: 
Prima ediție a dezbaterilor interactive Dialoguri@MAE
Locaţia: 
MAE


Bun venit la MAE! Vă mulţumesc și eu pentru că aţi răspuns prompt invitaţiei noastre!

Am avut iniţiativa de a lansa această serie de dezbateri interactive, pe teme de interes şi maximă actualitate în domeniul politicii externe, pentru că aceste dezbateri sunt foarte importante pentru Ministerul de Externe, sunt foarte importante pentru politica externă a României:

În primul rând, lansarea acestei serii de evenimente „Dialoguri@MAE” vine din nevoia de a discuta, într-o manieră deschisă, cum spunea și colegul meu, domnul Ioniță, alături de societatea civilă, alături de experţi în domeniu, dar şi alături de corpul diplomatic acreditat la Bucureşti, preocupări majore de politică externă, de interes major pentru România, pentru partenerii noştri; sunt domenii şi tematici care presupun o reflecţie strategică.

În al doilea rând, dorim să profităm de expertiza şi analiza dvs., pentru a o utiliza în poziţionările noastre, în evaluările noastre. Prin intermediul acestor dezbateri vom putea împărtăşi cu dumneavoastră - mediul academic, think-tank-uri de profil, reprezentanţi ai mass-media, alţi reprezentanţi ai societăţii civile care sunt activi în acest domeniu - eforturile conceptuale ale MAE prin care contribuim la conturarea, definirea şi implementarea politicilor la nivel european şi internaţional. Sunt convins că acest exerciţiu de dialog deschis şi interactiv va fi reciproc avantajos şi că vine în întâmpinarea dorinţei de consultare deschisă a opiniei publice, dorință care există și la nivelul societăţii civile, pe teme de politică externă.

Această modalitate de interacţiune va continua în perioada următoare, cu organizarea regulată a unor ediţii ale Dialoguri@MAE, pe tematici relevante, cu impact direct asupra politicii noastre externe. Profit deja, să menționez că următoarea ediție a dialogurilor se va desfășura pe 23 aprilie și se va concentra pe revizuirea Politicii Europene de Vecinătate, cu accent asupra Parteneriatului Estic, și evident, pe contribuția României la acest proces. Este, dacă vreţi, o veritabilă platformă de dialog, pe care am iniţiat-o şi care ne permite să evaluăm împreună aspecte de impact pentru politica noastră externă.

Tema pentru astăzi este revizuirea Strategiei Europene de Securitate şi nu este întâmplătoare alegerea noastră, pentru că în iunie 2015 Consiliul European va fi dedicat securităţii şi apărării, având pe agendă şi acest subiect. În plus, contextul actual de securitate din vecinătatea UE, atât vecinătatea estică, cât şi vecinătatea sudică, impune cu necesitate o reflecţie strategică asupra celor mai bune modalităţi de răspuns la nivelul UE.

MAE a fost activ pe această dimensiune la nivelul UE, am elaborat un document de poziție pe care l-am circulat recent la Bruxelles și tuturor statelor membre. El conţine viziunea noastră asupra modalităţii în care Uniunea trebuie să se raporteze la evoluţiile de securitate actuale şi viitoare. Veți primi, de altfel, la finalul acestei dezbateri un material cu principalele linii ale documentului de poziție pe care l-am transmis la Bruxelles. Am propus revizuirea Strategiei de Securitate a UE. Un asemenea demers ne permite să convenim împreună asupra riscurilor şi ameninţărilor la care este supus continentul şi statele noastre şi să elaborăm, inclusiv prin prioritizare, un răspuns comun.

Din perspectiva noastră, Uniunea Europeană are un rol important nu doar în plan politic, economic, social sau al asistenţei sau al dezvoltării, dar şi în sfera securităţii.  

Acest rol a fost pus în evidență în 2003, când actuala Strategie Europeană de Securitate a fost adoptată. Acel document din 2003 a căutat să surprindă, la acel moment, care sunt interesele membrilor săi într-o viziune comună, în beneficiul cetăţenilor europeni.

Numai că mediul internațional de securitate s-a schimbat în mod semnificativ față de anul 2003. Prima frază din Strategia de Securitate Europeană din 2003 este grăitoare în acest sens. Prima frază spunea în felul următor: Europa nu a fost niciodată atât de prosperă, sigură sau liberă. Pe fondul instalării crizei financiare globale, aspectele de securitate la nivelul UE au fost împinse cumva într-un plan secundar. Această situaţie s-a modificat fundamental odată cu transformările majore la care asistăm astăzi în vecinătatea UE, la est şi la sud. Din nefericire, UE se confruntă astăzi cu un veritabil arc de instabilitate profundă la frontierele sale, iar răspunsul nostru trebuie să fie cât mai unitar şi coordonat.

Fără a diminua din meritele documentului programatic din 2003, care de altfel, a fost evaluat într-un raport de implementare a Strategiei de Securitate Europene din 2008 și ale cărui principii le putem susţine şi astăzi, ne aflăm  în prezent într-o nouă etapă, care necesită o re-examinare atentă a actualelor realităţi. Această re-examinare poate lua forma unei Strategii de Securitate noi sau revizuite sau, eventual, a unei Strategii globale a UE. Nu este pentru prima oară când România a propus la Bruxelles o revizuire a Strategiei de Securitate. Încă din 2012, Ministerul de Externe a promovat această necesitate și a discutat rațiunile acesteia cu parteneri strategici importanți, de exemplu, cu Polonia (Domnul Ambasador va putea să vă spună mai multe despre exercițiile noastre comune de reflecție în cadrul dialogului strategic româno-polonez). Indiferent însă de configuraţia finală pe care o va lua acest exercițiu, consider că acest demers este necesar. Readaptarea trebuie să facă parte din viaţa unei organizaţii care caută să se amelioreze în mod constant, în beneficiul statelor membre şi al cetăţenilor săi.

La est, securitatea europeană este afectată de asertivitatea în creştere a Federaţiei Ruse, care a recurs la schimbări ale frontierelor şi la o conduită în afara dreptului internaţional.

Alterarea integrităţii unui stat, recurgerea la forme hibride de război, utilizarea altor tipuri de presiuni politice sau economice, inclusiv în domeniul energiei, reprezintă acţiuni cu impact negativ şi pe termen lung asupra întregului continent. Și constatăm, din păcate, că aceste acțiuni sunt însoțite și de luări de poziție amenințătoare sau provocatoare cum sunt cele pe care le-ați putut observa în ultima săptămână. Salut poziția pe care ieri NATO a adoptat-o, ea reflectă întocmai poziția României față de aceste mesaje și repet faptul că nu suntem deloc intimidați de acest tip de retorică.

În sud, trebuie să facem faţă dispariţiei controlului efectiv al unor frontiere pe largi segmente de teritoriu, ceea ce fragilizează statele, generează probleme multiple şi inter-conectate - terorism, migraţie necontrolată, trafic ilegal de persoane şi substanţe interzise - alături de probleme structurale cum sunt cele referitoare la radicalizare, lipsa oportunităţilor şi educaţiei pentru tinerele generaţii. Acestea creează un mediu propice ascensiunii de entităţi non-statale, precum ISIL/Daesh, care pun sub semnul întrebării, prin acţiunea lor, valorile şi principiile noastre în cadrul UE.

În aceste condiţii, adaptarea UE trebuie să aibă loc cât mai repede şi trebuie să pornească de la o viziune strategică - pentru că dispunem de resurse relativ limitate, economiile multor State Membre continuă să se confrunte cu dificultăţi, nici un stat nu este în măsură să îşi asigure integral securitatea prin mijloace proprii. Intensificarea cooperării şi armonizarea diferitelor interese trebuie prin urmare să constituie o prioritate pentru membrii Uniunii.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că vecinătăţile UE trebuie să fie mai bine reflectate într-un viitor document programatic, indiferent de titulatura sa finală. Trebuie ca UE să se implice mult mai hotărât atât în est, cât şi în sud, inclusiv prin recurgerea la Abordarea Cuprinzătoare în materie de conflicte inclusiv cele prelungite şi crize. Dacă eşuăm în imediata noastră vecinătate, ce rol ne-am mai putea asuma ca Uniune, la nivel global?

În egală măsură, UE trebuie să continue să îşi dezvolte capacităţile civile şi militare care sunt încadrate de Politica de Securitate şi Apărare Comună/PSAC. Experienţa bogată pe care UE a dobândit-o în peste 30 de misiuni civile şi militare trebuie să fie mai bine reflectată şi să dobândească un rol proeminent. Trebuie subliniat că România este pro-activă în susţinerea PSAC: ultimele statistici ne plasează pe locul 6 între contributorii UE cu personal secondat la misiunile şi operaţiile sub egida PSAC şi pe locul întâi la personalul contractat. De altfel acum doi ani eram pe locul întâi între toate statele membre înainte de retragerea contingentului românesc din misiunea EULEX Kosovo, ceea ce spune multe despre modul în care România și-a construit acest profil de specialitate în cadrul UE.

Pledăm în continuare pentru coordonarea cu NATO în procesul de dezvoltare a capabilităților militare, rolul Agenţiei Europene de Apărare, ca principal generator al cooperării între statele membre trebuie să fie mai bine conturat. Relaţia dintre UE și NATO se impune să fie mai bine valorizată. Mare parte din Statele Membre UE sunt şi Aliaţi ai NATO astfel că o intensificare a cooperării pe toate planurile este naturală. De altfel, NATO şi-a revizuit deja Conceptul Strategic în 2010 şi nu este imposibil ca evenimentele recente din vecinătatea noastră să impună o nouă revizuire a sa.

Securitatea energetică este iarăși o componentă esenţială a prosperităţii unei ţări și este important ca UE să dezvolte conceptul de realizare a Uniunii Energetice. Aceasta va avea un rol major în întărirea coeziunii şi solidarităţii între Statele Membre, implicit fiind consolidată capacitatea Uniunii de a face faţă crizelor sau presiunilor externe.

Nu trebuie să fie neglijate nici salturile ştiinţifice şi dezvoltările în sfera tehnologiilor informaţiei, care, dincolo de oportunităţile oferite, au condus şi la apariţia şi dezvoltarea de noi ameninţări, respectiv cele provenite din spaţiul cibernetic. Putem fi expuşi unor riscuri importante dacă apărarea cibernetică nu este asigurată, astfel că susţinem realizarea de progrese şi pe această linie. 

Pe lângă toate aceste aspecte, nu trebuie să fie neglijat nici faptul că UE a trecut prin extinderi succesive, de la data adoptării Strategiei de Securitate, din 2003, Tratatul de la Lisabona a intrat ulterior în vigoare, a fost creată între timp şi o nouă arhitectură instituţională - Serviciul European de Acţiune Externă.

Prin urmare, avem nevoie, pe de-o parte, de o abordare cuprinzătoare a vecinătății noastre din Est și din Sud, avem nevoie de dezvoltarea eficienței vizibilității și impactului politicii comune de securitate și apărare. Avem nevoie de o relație privilegiată între UE și NATO, avem nevoie de întărirea relației transatlantice, avem nevoie ca interesele UE în Asia Centrală să fie mai bine reprezentate. Avem nevoie de dezvoltarea sectorului securității energetice, avem nevoie de dezvoltarea securității cibernetice. Avem nevoie de o abordare complementară și globală în același timp, între o strategie de securitate europeană revizuită și strategiile sectoriale ale UE. Avem nevoie de dezvoltarea unei culturi europene de securitate.

Nu în ultimul rând, trebuie să lucrăm la recunoașterea rolului crucial al comunicării strategice a UE.

Toate aceste aspecte, trebuie să fie, în opinia noastră, reflectate într-un nou document programatic care să fie adaptat noilor realităţi. Pentru că dorim o Uniune puternică, echipată pentru provocările actuale şi de perspectivă, cu mijloace credibile la dispoziţia sa, de aceea este utilă definirea unei viziuni strategice comune.

Revin asupra importanței de a dezvolta o cultură europeană de securitate pentru că această viziune va putea avea inclusiv rolul de a contribui la formarea acestei culturi, care să depăşească raportarea la poziţionarea geografică a fiecărui actor în parte.

Mă opresc aici și voi urmări cu foarte mult interes intervențiile colegilor de panel. Vă mulțumesc !

 

Alte articole pe aceeaşi temă