Teme globale

Schimbările climatice


I. Cadrul general

Schimbările climatice reprezintă o provocare globală care presupune o abordare responsabilă şi întreprinderea de acţiuni concrete la nivel internaţional, regional, naţional şi local.

Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), adoptată cu ocazia Summit-ului desfăşurat la Rio de Janeiro, în 1992 („The Earth Summit”) reprezintă  instrumentul fundamental pentru gestionarea acestei problematici. Adoptat la 11 decembrie 1997, Protocolul de la Kyoto consolidează semnificativ Convenția, cuprinzând angajamente individuale cu forţă juridică ale Părţilor cuprinse în Anexa I de a-şi reduce sau limita emisiile de gaze cu efect de seră în perioada 2008-2012.

România a ratificat UNFCCC prin Legea nr. 24/1994, iar Protocolul de la Kyoto la UNFCCC prin Legea nr. 3/2001.


II. Teme de actualitate

La 12 decembrie 2015, cele 195 state participante la cea de-a XXI-a Conferinţă a Părţilor (COP 21) la UNFCCC au adoptat Acordul de la Paris.

Elementele principale ale acordului adoptat la Paris sunt:
 

  • operaţionalizarea obiectivului pe termen lung de a limita creşterea temperaturii medii globale sub 2 grade Celsius; Statele Părţi vor depune eforturi pentru a limita creşterea temperaturii la 1,5 grade Celsius;
     
  • o viziune pe termen lung asupra tranziţiei necesare către economii cu emisii scăzute şi rezistente la schimbările climatice pe parcursul acestui secol, în contextul unei dezvoltări durabile şi de eradicare a sărăciei;
     
  • un ciclu de revizuire a angajamentelor la fiecare cinci ani, care asigură ambiţia şi durabilitatea acordului; angajamentele ulterioare trebuie să nu fie inferioare nivelurilor existente de ambiţie;
     
  • un obiectiv global calitativ în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, vizând creşterea capacităţii de adaptare şi a rezilienţei şi reducerea vulnerabilităţii la efectele schimbărilor climatice; statele vor trebui să elaboreze planuri de adaptare şi să comunice periodic aceste planuri şi măsurile de implementare;
     
  • pierderile şi daunele asociate cu impactul schimbărilor climatice:  statele recunosc necesitatea de a coopera şi de a spori înţelegerea, acţiunea şi sprijinul în diferite domenii precum sistemele de avertizare timpurie, pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi asigurarea riscurilor.
     
  • un proces de evaluare la nivel global a progresului înregistrat în atingerea obiectivelor asumate (reducerea emisiilor, adaptarea şi finanţarea), bazat pe un sistem de monitorizare şi raportare care să asigure transparenţa şi contabilizarea acestor progrese;
     
  • angajamentele statelor dezvoltate de a mobiliza surse de finanţare pentru statele în curs de dezvoltare şi de a asigura transferul de tehnologie şi creşterea capacităţii acestora din urmă de a se adapta la efectele schimbărilor climatice şi de a implementa măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

În perioada următoare este esenţială menţinerea voinţei politice pentru adoptarea tuturor elementelor necesare intrării în vigoare şi implementării Acordului de la Paris.


III. Poziţia României 

Poziţia României este reflectată în poziţia de ansamblu convenită de Uniunea Europeană. Forul comunitar şi-a asumat rolul de lider global în combaterea schimbărilor climatice, angajându-se unilateral să reducă, până în anul 2020, la nivel comunitar, emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de nivelul înregistrat în anul 1990. UE s-a angajat, de asemenea, să treacă la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30% doar dacă şi celelalte ţări dezvoltate se angajează să îşi reducă în mod comparabil nivelul emisiilor  şi dacă ţările în curs de dezvoltare mai avansate pe plan economic se angajează, de asemenea, să contribuie semnificativ la efortul global de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în funcţie de responsabilităţile şi capacităţile proprii.

Din perspectiva României, Acordul încheiat la Paris transmite un semnal clar investitorilor, mediului de afaceri și factorilor de decizie privind tranziția globală către economia cu emisii reduse de carbon şi va ghida acțiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creșterii temperaturii medii globale sub 2°C. În același timp, este primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul schimbărilor climatice.

Contribuţia României pentru acordul de la Paris este inclusă în contribuţia UE şi a statelor sale membre, care a fost transmisă Secretariatului UNFCCC spre publicare la 6 martie 2015.

 

DONUISF, februarie 2016