Securitate internațională

Securitate cibernetică

Domeniul securității cibernetice a început să capete noi dimensiuni odată cu creșterea gradului de automatizare a nivelului tehnologic și extinderea și amplificarea amenințărilor/atacurilor cibernetice.

În același timp, actualul context geopolitic și implicațiile recunoașterii de către NATO a spaţiului cibernetic ca domeniu operațional în contextul Summit-ului de la Varșovia (Polonia) din 8-9 iulie 2016 marchează o importantă schimbare de paradigmă în privința apărării cibernetice colective, conferind spațiului cibernetic același nivel de relevanță cu mediile convenţionale de desfăşurare a acțiunilor militare.

Recunoaşterea spaţiului cibernetic ca domeniu operaţional a reprezentat un pas legitim în sprijinul capacităţii Alianţei de a răspunde la ameninţările cibernectice faţă de principalele sale interese si securitatea colectivă. În vederea promovării transparenţei şi stabilităţii, NATO trebuie să dezvolte o comunicare strategică privind poziţia sa în spaţiul cibernetic. Alianţa a adoptat o politică de reţinere şi acţionează în concordanţă cu dreptul internaţional. Aliaţii nu vor folosi capabilităţile cibernetice ofensive naţional-suverane în operaţiuni NATO decât cu respectarea dreptului internaţional, inclusiv pentru operaţiunile de sub Articolul V. Dreptul internaţional reprezintă cadrul principal pentru comportamentul statal în spaţiul cibernetic, inclusiv pentru utilizarea capabilităţilor cibernetice ofensive. În plus, normele relevante voluntare şi fără caracter obligatoriu privind comportamentul responsabil statal prevăzute în cadrul rapoartelor Grupului Guvernamental de Experţi din cadrul ONU/UN GGE reprezintă un ajutor în acest sens, fiind o recunoaştere de către NATO a beneficiului pe care diferitele niveluri ale securităţii cibernetice globale în general îl pot aduce capacităţilor de apărare cibernetică ale Alianţei.

De asemenea, la nivelul UE s-a decis prin Concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 faptul că UE poate avea un răspuns comun la activităţile cibernetice infracţionale („cyber toolbox”) sub formă de măsuri restrictive şi/sau sancţiuni impuse oricărei persoane sau entităţi care atacă reţelele informatice ale statelor membre ale blocului comunitar.

Spațiul cibernetic se caracterizează prin lipsa frontierelor, dinamism şi anonimat, generând deopotrivă atât oportunităţi de dezvoltare a societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere, cât şi riscuri la adresa funcţionării acesteia (la nivel individual, statal şi chiar cu manifestare transfrontalieră).

România urmărește atât dezvoltarea unui mediu informaţional dinamic, bazat pe interoperabilitate şi servicii specifice societăţii informaţionale, cât şi asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a intereselor de securitate naţională cu respectarea prevederilor cadrului normativ în domeniu.

Documentele privind Strategia de Securitate Cibernetică a României din 2013, Planul de Acţiune aferent Strategiei, Concepţia de Apărare Cibernetică la nivelul Ministerului Apărării Naţionale aprobată la nivel de ministru în 2017, Strategia Naţională de Apărare 2015 şi proiectul de Lege a Securităţii Cibernetice a României urmăresc implementarea unor măsuri de securitate menite să sporească nivelul de protecţie a infrastructurilor cibernetice, în concordanţă cu normele aplicabile în cadrul NATO şi UE.  

 

august 2017