Delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră

România şi Curtea Internaţională de Justiţie. 5 ani de la Hotărârea privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră

La 3 februarie 2014 s-au împlinit  5 ani de la pronunţarea hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie în cauza privind Delimitarea maritimă la Marea Neagră (România v. Ucraina).

Ministerul Afacerilor Externe a marcat acest  moment remarcabil al diplomaţiei româneşti prin organizarea conferinţei internaţionale „România şi Curtea Internaţională de Justiţie. 5 ani de la Hotărârea privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră”, care s-a desfășurat la 3 februarie 2014, la sediul MAE (Sala Grigore Gafencu).


Urmăriţi-ne pe Facebook şi pe Blog!


 

 



Evenimentul a constituit şi un prilej de a analiza prezenţa României, de-a lungul timpului, în mod direct sau indirect, în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) şi a predecesoarei acesteia, Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională, inclusiv în contextul pregătirilor pentru eventuala acceptare de către ţara noastră a jurisdicţiei obligatorii a CIJ.

Conferinţa a reunit o parte dintre membrii Echipei care a reprezentat România în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi experţi internaţionali renumiţi, cum ar fi profesorul Alain Pellet de la Universitatea Paris-Ouest, Nanterre – La Défense, preşedinte al Societăţii Franceze de Drept Internaţional, judecătorul Kenneth Keith de la Curtea Internaţională de Justiţie, profesorul Jean-Pierre Cot,  judecător la Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Mării şi fost judecător ad-hoc la CIJ, Sir Michael Wood, membru al Comisiei de Drept Internaţional a ONU.

Acum 5 ani, la 3 februarie 2009, Curtea Internaţională de Justiţie s-a pronunţat în litigiul cu Ucraina referitor la delimitarea spaţiilor maritime ale celor două ţări din Marea Neagră, acordând României aproape 80% din zona aflată în dispută, adică 9700 km² de platou continental şi zonă economică exclusivă. Acest rezultat a constituit prima extindere de jurisdicţie suverană şi drepturi suverane ale României după 1918.

Hotărârea a fost un succes al dreptului internaţional şi al diplomaţiei româneşti, punând capăt astfel diferendului dintre România şi Ucraina şi permiţând întreprinderea de demersuri concrete pentru explorarea şi exploatarea viitoare a resurselor economice ale zonei. De asemenea, a reprezentat, în regiunea Mării Negre, un model de soluţionare paşnică a unui diferend complicat şi îndelungat, ambele state acceptând în mod firesc soluţia Curţii şi punând-o în aplicare fără niciun fel de dificultăţi.