Interviuri

INTERVIU

Vorbitor: 
Titus Corlăţean, ministrul afacerilor externe
Data: 
08.07.2013
Autor: 
INTERFAX


Reporter: Ultima vizită a unui ministru român de externe în Rusia a avut loc în februarie 2009. Cum apreciaţi stadiul actual al relaţiilor dintre cele două ţări?

Titus Corlăţean: Din nefericire, relaţiile bilaterale dintre Romania şi Federaţia Rusă s-au dezvoltat neuniform în ultimii ani. Au existat speranţe că vizita la Moscova, din februarie 2009, a ministrului de externe al României de atunci ar putea fi un moment al deschiderii pentru raporturile bilaterale, dar aceste speranţe nu s-au concretizat. În ciuda acestui fapt, au urmat întâlnirile anuale la nivelul secretarului de stat din Ministerul de Externe al României şi al adjunctului ministrului de externe din Rusia. De aceea, eu am convingerea că vizita mea actuală este un eveniment de care pot profita ambele părţi. Dialogul periodic la toate nivelurile poate oferi o mai bună înţelegere. Mie mi se pare corect şi cinstit să recunoaştem şi faptul că, uneori, poziţiile noastre nu coincid pe anumite probleme. De fapt, dialogul periodic este unica modalitate practică, ce ne permite să ne facem cunoscute punctele de vedere, în scopul de a stabili o relaţie constructivă pe termen lung, în interesul ambelor părţi. Nişte relaţii normale ne ajută pe noi, ca state cu interese legitime în dezvoltarea regiunii în care ne aflăm, pentru menţinerea stabilităţii acestei regiuni, precum şi pentru dialogul UE-Rusia şi NATO-Rusia.

Reporter: Ce teme intenţionaţi să abordaţi în timpul convorbirilor cu partea rusă? Se va discuta cumva şi despre o posibilă întâlnire la cel mai înalt nivel între Rusia şi România?

Titus Corlăţean: După ultima întâlnire dintre miniştrii de externe ai României şi Federaţiei Ruse, pe agenda bilaterală s-au acumulat o serie întreagă de teme, care necesită un schimb aprofundat de opinii şi de dezbateri cu privire la evoluţiile viitoare. Consider că ar fi util să construim relaţiile noastre pe bazele deja existente. În decursul ultimului an s-au observat unele tendinţe pozitive în domeniul cooperării economice, interparlamentare, culturale, precum şi perfectarea bazei juridice, ceea ce ar trebuie să devină un bun punct de pornire în aprofundarea colaborării româno-ruse din perioada următoare. Noi avem o serie întreagă de proiecte concrete, care ar putea contribui la realizarea unui dialog bilateral, şi eu am intenţia să discutăm despre aceste aspecte în cadrul convorbirilor de la Moscova cu omologul meu, Serghei Lavrov. Evident, dialogul trebuie să aibă loc la toate nivelurile. Eu pot afirma că reluarea dialogului politic la cel mai înalt nivel în perioada următoare, pe bază de transparenţă şi predictibilitate, prin recunoaşterea reciprocă a poziţiilor fiecărei părţi, va fi pentru mine, în calitate de ministru de externe al României, una din problemele constante în relaţiile cu Federaţia Rusă.

Reporter: România este ţară membră NATO. Cea mai iritantă problemă din relaţiile Federaţiei Ruse cu NATO rămâne problema scutului anti-rachetă. În anul 2015, pe teritoriul României vor fi amplasate rachetele interceptoare ale sistemului de apărare anti-rachetă. Moscova a avertizat că acest lucru va deveni o iritare suplimentară pentru relaţiile româno-ruse. Ce aţi putea să le răspundeţi la această întrebare partenerilor ruşi?

Titus Corlăţean: În calitate de stat european şi de membru al NATO, România, alături de comunitatea internaţională, urmăreşte evoluţia problematicii rachetelor balistice. Provocările recente din partea Coreei de Nord reprezintă doar unul dintre aspectele evidente ale acestei problematici. Tehnologia de amplasare a sateliţilor pe orbită este similară tehnologiei de lansare a rachetelor balistice şi acest lucru face posibilă utilizarea tehnologiei de amplasare a sateliţilor în scopul dezvoltării arsenalelor militare. Mai mult decât atât, programele legate de rachetele balistice sunt însoţite de elaborarea unor arme de distrugere în masă. Europa se află în zona de acţiune a unor posibile rachete balistice, care aparţin unor diverse state sau unor jucători non-statali, ceea ce provoacă îngrijorarea comunităţii internaţionale. În aceste condiţii, tentativele de reducere a riscurilor provocate de rachetele balistice nu pot să nu ia in considerare acea metodă de contracarare, pe care o oferă posibilităţile apărării contra rachetelor balistice. Această abordare este responsabilă, o replică paşnică numai în scopul apărării legitime în situaţia în care diplomaţia şi eforturile de combatere a proliferării nu pot asigura în totalitate cadrul corespunzător pentru dezvoltarea unor relaţii internaţionale previzibile. Acest lucru înseamnă că participarea României la arhitectura de apărare anti-rachetă a NATO se defineşte prin participarea la realizarea sistemului anti-rachetă (European Phased Adaptive Approach - Abordarea europeană adaptată în etape) al Statelor Unite ale Americii. După cum se ştie, participarea noastră se concretizează la sfârşitul anului 2015, după amplasarea rachetelor interceptoare terestre pe teritoriul fostei baze aeriene din satul Deveselu. Acest moment va însemna finalizarea capacităţii operaţionale iniţiale a sistemului anti-rachetă al NATO, după ce a fost anunţată finalizarea operaţională intermediară la summit-ul NATO de la Chicago, din mai 2012.  Anul trecut, la reuniunea NATO de la Chicago, Alianţa a anunţat că "este gata să coopereze cu statele terţe, în funcţie de fiecare caz în parte, în scopul consolidării transparenţei şi încrederii, pentru creşterea eficienţei sistemului de apărare anti-rachetă". Atunci, NATO a declarat că este gata să colaboreze cu Federaţia Rusă în domeniul apărării anti-rachetă, pe formula "două sisteme separate de apărare anti-rachetă, dar care pot interacţiona". Eu susţin în totalitate această abordare şi consider că acele divergenţe care se mai menţin încă între NATO şi Rusia în domeniul apărării anti-rachetă se pot depăşi printr-un dialog deschis, pragmatic şi constructiv.

Reporter: Ce părere aveţi despre solicitarea Rusiei către SUA şi către NATO să i se prezinte garanţii juridice că euro-scutul nu se va orienta contra forţelor nucleare de descurajare ale Rusiei?

Titus Corlăţean: Noi cunoaştem poziţia şi exigenţele părţii ruse cu privire la prezentarea unor garanţii juridice obligatorii. Vreau să precizez încă o dată că garanţiile cele mai solide au fost prezentate deja de către Alianţa Nord-Atlantică şi acestea se află în Declaraţia summit-ului NATO de la Chicago, ca garanţii politice, precum şi în poziţiile exprimate de NATO şi de membrii săi, conform cărora sistemul de apărare anti-rachetă al NATO, care asigură apărarea anti-rachetă a ţărilor-membre, este exclusiv defensiv şi nu are capacitatea să devină ofensiv, prin urmare, nu afectează stabilitatea strategică şi forţele strategice de descurajare ale Federaţiei Ruse. Cu toate acestea, există şi garanţii juridice, prevăzute deja în Acordurile dintre SUA şi Romania, respectiv, în cele semnate cu Polonia, şi toate aceste aspecte au fost date publicităţii. Vreau să precizez cu toată claritatea că interceptoarele sistemului de apărare anti-rachetă pot fi utilizate numai în scopul apărării legitime, în conformitate cu normele dreptului internaţional şi cu prevederile din Carta ONU, iar interceptoarele care vor fi amplasate în Romania nu vor avea focoase nucleare.

Noi avem tot interesul şi nutrim mari speranţe în cooperarea dintre NATO şi Rusia în acest domeniu, pe bază de reciprocitate şi transparenţă. Încă un aspect, subliniat în repetate rânduri de NATO şi de membrii Alianţei, inclusiv România: sistemele SUA şi NATO nu sunt orientate în nici un fel contra Rusiei.

Reporter: Oficialii ruşi îşi exprimă îngrijorarea şi în legătură cu "românizarea" Republicii Moldova. Există un asemenea motiv de îngrijorare, cât de reală este perspectiva unirii României cu Republica Moldova?

Titus Corlăţean: Eu consider total eronat să vorbim despre "românizarea" Republicii Moldova, în condiţiile în care avem în comun cu majoritatea populaţiei din acest stat aceeaşi istorie, aceeaşi cultură şi aceleaşi tradiţii, vorbim aceeaşi limbă - limba română. În plus, noi trebuie să ţinem seama în dezbaterile privind identitatea Republicii Moldova de abordările echilibrate, moderate, de opiniile specialiştilor - istorici, lingvişti, academicieni. La urma urmelor, aceste discuţii trebuie să aibă loc la nivelul populaţiei, al institutelor politice, culturale, de educaţie, şi la nivelul societăţii civile din Republica Moldova, cu sprijinul comunităţii academice. Eu aş spune că in prezent este mai important acel proces prin care trece Republica Moldova - un proces de transformare şi de modernizare profundă, în sens democratic, european. Astfel, sunt stabilite valorile, instituţiile, procedurile, mecanismele care susţin şi reglementează relaţiile dintre cetăţean şi instituţii, în conformitate cu realităţile timpului nostru. Acest proces are loc şi în România, dar, desigur, pe un alt plan şi cu alte ritmuri. Aşa că putem spune că România şi Republica Moldova au un numitor comun - reformele politice şi reformele la nivelul societăţii, legate de integrarea europeană. În ce ne priveşte, poziţia noastră faţă de Republica Moldova constă în susţinerea integrării europene, ţinând seama de voinţa politică în această direcţie din partea Chişinăului. Sprijinul acordat de România se manifestă în toate acţiunile şi sarcinile noastre, care prevăd mecanisme bilaterale de cooperare pe termen mediu şi lung, cum ar fi parteneriatul strategic în scopul integrării europene a Republicii Moldova, precum şi Comisiile bilaterale parlamentare şi interguvernamentale pentru integrarea europeană. Evident, cetăţenii Republicii Moldova, la fel ca în trecut, vor opta liber pentru viitorul lor. Iată, încă un motiv pentru care nu trebuie să vorbim de "românizare". Noi vorbim despre opţiunea liberă a populaţiei din Republica Moldova, indiferent care va fi această opţiune, iar noi toţi trebuie să respectăm această opţiune.

Reporter: Cum vede România perspectivele reglementării conflictului din Transnistria? Din 1993, România a încetat să mai fie mediator în reglementarea conflictului transnistrean. Nu ar dori Bucureştiul să-şi redobândească acest statut?

Titus Corlăţean: Aş dori pentru început să fac aici o corectură: timp de cinci luni, în decursul anului 1992, România, alături de Republica Moldova, Rusia şi Ucraina, a luat parte la mecanismul cvadripartit pentru consultări politice pentru reglementarea conflictului transnistrean. Acest mecanism a încetat să mai funcţioneze în iulie 1992, iar mai departe România nu a mai participat la procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Cu toate acestea, mai târziu, după aderarea României la Uniunea Europeană, noi ne-am alăturat indirect acestui proces. După cum se ştie, Uniunea Europeană participă la formatul de negocieri "5+2" pentru problematica transnistreană şi poziţiile europene pe această temă reflectă punctele de vedere ale ţărilor-membre, inclusiv ale României. Revenind la întrebare, trebuie să recunosc că, în ultimul timp, am constatat că avem mai puţine motive de satisfacţie cu privire la reglementarea conflictului transnistrean. Noi am urmărit cu toate speranţele evoluţia negocierilor în formatul "5+2", din momentul reluării lor în toamna anului 2011 şi continuăm să credem că ne aflăm în faţa unei probleme pe care o vom putea rezolva cu justeţe prin voinţa politică a tuturor părţilor implicate. De asemenea, noi am abordat această temă în cadrul vizitei recente la Bucureşti a lui Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse. Cred că acum ne aflăm într-un punct critic, care necesită progrese pentru a nu compromite acordurile şi transformările specifice, obţinute în cursul celor opt runde de negocieri oficiale. De aceea, este necesar să se asigure atât coerenţa, cât şi substanţa procesului "5+2". După convenirea principiilor de derulare a procesului de negocieri şi după începerea dezbaterilor privind un spectru larg de probleme, în special social-economice, acum trebuie să mergem mai departe şi să abordăm şi aspectele fundamentale ale reglementării. Este la fel de importantă consolidarea unei atmosfere corespunzătoare pentru a stabili parametrii unei soluţii negociate în condiţiile respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Un asemenea obiectiv necesită eforturi şi participarea constructivă a tuturor părţilor, precum şi abţinerea de la orice acţiune unilaterală, care doar tensionează atmosfera negocierilor în formatul "5+2"  şi situaţia concretă din teritoriu. Rămânem încrezători că, în cele din urmă, vor prevala eforturile comune ale tuturor celor care sunt interesaţi într-o rezolvare politică viabilă a acestei probleme.

Reporter: După cum se ştie, la un moment dat, menţinerea arsenalului Armatei a 14-a pe teritoriul Transnistriei a devenit unul din motivele absenţei unui acord între Rusia şi ţările NATO privind convenirea unui Tratat CFE adaptat (Tratatul privind forţele armate convenţionale din Europa).  Partea romană este îngrijorată de armele ruseşti din Transnistria?

Titus Corlăţean: România apreciază în cel mai înalt grad rolul strategic şi contribuţia semnificativă a regimului de control asupra armamentelor convenţionale din Europa pentru asigurarea unei atmosfere de încredere, de transparenţă şi de stabilitate reciprocă. Faptul că astăzi nu există niciun pericol pe continentul european este un indiciu că Tratatul CFE a fost şi încă rămâne un instrument de succes pentru a realiza obiectivele principale pe care noi ni le-am stabilit pentru mai mult de 20 de ani. În ultimii şase ani, de la momentul în care Rusia a suspendat aplicarea tratatului CFE şi documentele suplimentare, ne confruntăm cu situaţia care duce la erodarea constantă a regimului de control al armelor convenţionale. Atât în calitate de ţară membră UE şi NATO, cât şi în calitate de vecini ai Republicii Moldova, noi suntem interesaţi direct în securitatea şi stabilitatea regiunii. Însuşi faptul că în preajma frontierei de răsărit a Uniunii Europene şi a NATO există o situaţie nereglementată ne provoacă o preocupare deosebită nu numai pentru Bucureşti, dar şi pentru toată comunitatea europeană. Aceasta este o realitate pe care noi nu o putem ignora. Poziţia României  faţă de aceste aspecte nu s-a schimbat. Eu am în vedere obligaţiile asumate la reuniunea OSCE de la Istanbul, din anul 1999.

Reporter: România este membră a Uniunii Europene din anul 2007, dar nu intră în Spaţiul Schengen. Sunteţi cumva interesaţi de creşterea fluxului de turişti şi de oameni de afaceri din Rusia? După opinia dumneavoastră, este posibilă introducerea unui regim fără vize între Rusia şi UE, în viitorul apropiat?

Titus Corlăţean: România şi Rusia au tradiţii semnificative atât în domeniul cooperării economice, cât şi în cel al turismului. Atragerea investiţiilor în domeniul economiei şi turismului rămâne unul din obiectivele principale ale României. Cetăţenii ruşi manifestă interes faţă de staţiunile balneoclimaterice din Romania, precum şi faţă de staţiunile montane de pe Valea Prahovei, pentru mănăstirile vechi din Moldova. În timpul iernii, hotelurile de 4 şi de 5 stele din Poiana Braşov au 70%-80% cetăţeni din Rusia şi din Ucraina. Creşterea fluxului de cetăţeni ruşi a fost posibilă datorită regimului de vize simplificat de după aplicarea Acordului privind înlesnirea regimului de vize dintre UE şi Federaţia Rusă. În ceea ce priveşte abrogarea regimului de vize în viitorul apropiat, o asemenea decizie se poate lua numai cu acordul tuturor ţărilor-membre UE. Noi sprijinim această abordare şi, dacă este necesar şi votul României, chiar din acest moment putem spune că el va fi pozitiv. Nu ascund faptul că, după opinia noastră, ar fi corect din partea UE să facă acelaşi lucru şi în raport cu alţi parteneri, cum ar fi Republica Moldova, care a dovedit un progres constant şi substanţial în ultimii ani. De asemenea, Romania a susţinut în cadrul Uniunii Europene simplificarea suplimentară a procedurilor pentru acordarea vizelor pentru cetăţenii ruşi şi, noi sperăm, că vom semna în cel mai scurt timp o nouă Convenţie pentru simplificarea regimului de vize, luând în considerare faptul că acest lucru este un pas important în liberalizarea regimului de vize.

Reporter: În aprilie 2013, a avut loc la Bucureşti a 11-a sesiune a Comisiei interguvernamentale ruso-române de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică, unde s-a ajuns la acorduri în unele domenii. Cum apreciaţi stadiul actual şi perspectivele cooperării comerciale, economice şi investiţionale, în ce ramuri sesizaţi rezerve nefolosite? Au loc cumva în prezent negocieri privind mari proiecte comune, şi dacă da, care sunt acelea?

Titus Corlăţean: Salutăm reluarea activităţii Comisiei interguvernamentale de cooperare economică, ştiinţifică şi tehnologică după o întrerupere de doi ani (din perioada 18-19 aprilie 2013, de la Bucureşti n.r.), pe care eu o consider ca o dovadă a interesului ambelor părţi în adâncirea cooperării pe linie economică. Discuţiile au avut loc într-o atmosferă constructivă, părţile au convenit domeniile comune de dezvoltare a relaţiilor economice dintre Romania şi Federaţia Rusă. Noi sperăm că rezultatele şedinţei acestei Comisii vor contribui la identificarea domeniilor de interes reciproc in sfera economică, iar dezbaterile din acest format vor fi permanente. Desigur, intensificarea cooperării economice şi aprofundarea dialogului în cadrul Comisiei interguvernamentale se vor transforma într-un fundament temeinic pentru o mai bună înţelegere a domeniilor de interes reciproc în sfera economică. Aş vrea să subliniez faptul că pieţele din Romania şi din Federaţia Rusă continuă să deţină un potenţial enorm, pe care noi trebuie să-l folosim. O serie de companii româneşti şi ruseşti sunt interesate să redeschidă oportunităţile de cooperare. În acest sens, un alt punct de plecare poate deveni organizarea unor forumuri economice şi realizarea unor contacte directe între oamenii de afaceri din ambele ţări. Îmi exprim speranţa că, într-o perioadă previzibilă se va acorda o atenţie deosebită acestei probleme. Nu în ultimul rând, desigur, România este interesată în echilibrarea balanţei de schimburi comerciale cu Rusia.

Reporter: Cum apreciaţi cooperarea în domeniul energetic dintre Moscova şi Bucureşti? Intenţionează România în viitorul apropiat să ofere noi perimetre petrolifere de pe platoul continental al Mării Negre pentru efectuarea explorărilor geologice? Dacă e adevărat, ar vrea Bucureştiul să atragă companii ruseşti în acest scop?

Titus Corlăţean: În ceea ce priveşte cooperarea din domeniul energetic, Federaţia Rusă rămâne un partener important atât pentru România, cât şi pentru toată Uniunea Europeană. La ultima şedinţă a Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică, s-a dezbătut un pachet de proiecte pentru studierea şi identificarea oportunităţilor de cooperare între companiile interesate din ambele state. La fel ca orice ţară membră UE, noi am dori să vedem pe piaţa României companii mari şi competitive. Un exemplu specific în acest sens este participarea companiei Lukoil la explorarea şi exploatarea hidrocarburilor de pe platoul continental al României. Aş vrea să mai amintesc că, în anul 2013, va avea loc o nouă licitaţie, cu respectarea principiilor liberei concurenţe şi a economiei de piaţă pentru 25 de perimetre pentru explorare, dezvoltare şi exploatare a hidrocarburilor, dintre care, opt se află în Marea Neagră.

Reporter: Care este stadiul actual şi în ce constau perspectivele cooperării culturale şi impactul lor la dezvoltarea relaţiilor bilaterale?

Titus Corlăţean: Cooperarea în domeniul culturii şi educaţiei cu Federaţia Rusă joacă un rol important în consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale, în general, prin menţinerea unui dialog permanent, pentru diversitatea de valori şi pentru cunoaştere. Evident, există şi probleme care au o valoare istorică şi simbolică importantă pentru popoarele noastre, pe care noi trebuie să le discutăm. La nivelul instituţiilor de profil, dar şi la nivelul organizaţiilor neguvernamentale, în ultimii ani, au fost realizate proiecte comune, în special prin cooperare universitară prin acordarea de burse, prin participarea artiştilor romani şi ruşi la festivaluri renumite în ambele ţări sau prin organizarea unor evenimente cum au fost "Zilele culturii", la Bucureşti şi la Moscova. Fondarea Centrului Cultural Român la Moscova şi a Centrului ştiinţific şi cultural rus la Bucureşti va avea desigur un impact deosebit asupra cooperării din domeniu. De asemenea, eu consider că avem nevoie de o mai bună cunoaştere reciprocă la nivelul comunităţilor noastre. Din acest punct de vedere, noi am propus de mai multă vreme crearea unui forum bilateral al societăţilor civile, care sperăm că se va concretiza. De asemenea, sperăm că un instrument practic de intensificare a dialogului pe linia cooperării culturale şi a diplomaţiei publice ar putea să devină şi sărbătorirea, în anul 2013, a unui deceniu de la semnarea Tratatului politic de bază şi a 135 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre ţările noastre. Toate acestea ar contribui la o mai bună înţelegere între societăţile noastre. Un moment simbolic ar putea fi şi iniţiativa părţii române de a emite nişte timbre jubiliare cu imaginea Ateneului Român, din partea României, şi a Teatrului Mare de la Moscova, din partea Rusiei, ca principale atracţii culturale în mentalul cetăţenilor din cele două ţări.