Interviuri

INTERVIU

Vorbitor: 
Titus Corlăţean, ministrul afacerilor externe
Data: 
27.06.2013
Autor: 
Adevărul LIVE

Moderator: Bună ziua. Suntem la Adevărul Live. Invitatul nostru la această ediţie este domnul Titus Corlăţean, ministrul de Externe al României. Bună ziua, bine aţi venit.

Titus Corlăţean: Bună ziua. Mulţumesc pentru invitaţie.

Moderator: Alături de mine se află domnul Dan Marinescu, redactor şef al ziarului „Adevărul”. Intrăm direct în subiect. Muntenegru, tragedia din Muntenegru. Aici autorităţilor române li s-au adus laude. Procedura de repatriere a fost foarte rapidă şi profesionistă, dar şi critici, spunându-se că autorităţile au comunicat prost cu familiile celor care au supravieţuit sau celor care şi-au pierdut viaţa. Întrebarea mea este, tehnic, procedural, cine comunică în această situaţie cu familiile?

Titus Corlăţean: Am avut subiectul mai larg, dacă doriţi, al gestionării unor situaţii de criză, există, de fapt, de mai mulţi ani nişte proceduri, și am avut o aducere la zi, dacă doriţi, după criza din Algeria, criza teroristă. Am avut o discuţie în CSAT pe baza unui material pregătit de Ministerul de Externe, pentru că acolo funcţionează Celula de criză care, în funcţie de tipologia crizei, antrenează, la aceeaşi masă reprezentanţii altor instituţii ale statului, inclusiv serviciile de informaţii sau exclusiv componenta consulară diplomatică, însă, în relaţionare, bineînţeles, în exterior cu alte instituţii româneşti. Şi pot să vă spun că procedurile, dacă vorbim de Muntenegru, au fost respectate cu stricteţe ştiind exact cum s-au întâmplat multe alte lucruri, pe care, de exemplu, presa le-a comentat mai puţin, deşi au fost operaţiuni excepţionale şi desfăşurate cu succes. De exemplu, scoaterea românilor din Fâşia Gaza în momentul în care Hamas trăgea rachete împotriva Israelului. Israelienii au răspuns. În acele condiţii, noi am scos câteva zeci de români, în principal femei şi copii. Şi nu prea s-a scris în presa românească, din păcate. Au fost situaţiile din Siria în care, de asemenea, am scos cetăţeni români.

Moderator: Din Libia, înainte de începerea războiului.

Titus Corlăţean: Au fost mai multe operaţiuni de-a lungul anilor cu aceiaşi oameni, aceeaşi Celulă de criză, acelaşi personal diplomatic şi consular care a fost zilele astea criticat de unii. În ceea ce priveşte comunicarea cu familiile persoanelor decedate, acest lucru, când lucrurile sunt atestate, confirmate, acest lucru îl face o echipă specială a Ministerului de Interne, pentru că acolo există şi nişte psihologi special pregătiţi pentru a putea transmite această veste nenorocită familiilor. Relaţia, însă, cu familiile în general pe parcursul desfăşurării operaţiunilor respective sau asistenţă sau ceea ce este cazul, se face prin Celula de criză. Dar vreau să subliniez un lucru: comunicarea cu familiile se face respectând anumite reguli şi proceduri, pentru că nu poţi să transmiţi familiei decât informaţia certificată, verificată. Iar ea nu e inventată de noi, românii. Este transmisă, obţinută din ţara unde se întâmplă acele lucruri, de autorităţile care gestionează la faţa locului aceste aspecte. Nu poţi să transmiţi informaţii neverificate familiilor.

Dan Marinescu: Dar, bun, în cazul respectiv s-a creat, aşa, senzaţia că nu vreţi să spuneţi anumite lucruri şi vă întreb asta în contextul în care presa, astăzi, află foarte repede. Sunt reţelele de socializare şi lucrurile se află foarte rapid şi pare cumva mereu că instituţiile sunt cumva în urma informaţiei. Şi de aici e şi percepţia că, uite, acestia nu ştiu ce se întâmplă sau chestiuni din astea.

Titus Corlăţean: Să ştiţi că am renunţat demult să mă mai enervez când aud astfel de interpretări. Este legitim interesul, pe de o parte, al opiniei publice, al presei de a informa şi dincolo de tentaţia unora de a transforma unele lucruri dintr-o relatare obiectivă într-un subiect extraordinar, excepţional în sensul de a beneficia inclusiv pe rating de transmiterea ca prim organ de presă care dă informaţia în breaking news, de a încărca lucrurile mai mult decât ar fi cazul. Deci am renunţat să mă enervez şi vă spun de ce, pentru că trebuie explicat la repetat, repetat, la nesfârşit pentru ca lucrurile să fie înţelese. În primele ore ale unui astfel de eveniment tragic, dramatic întotdeauna, puteţi să verificaţi şi situaţiile altor state, întotdeauna apar informaţii contradictorii. Întotdeauna apar primele informaţii, cum am spus-o, dacă doriţi o repet, puse la dispoziţie de autorităţile muntenegrene, acolo la Podgorica, a fost că este un autocar ucrainean, că sunt turişti ucraineni. Gândiţi-vă că s-a coborât în prăpastie, au început să-i scoată echipele de alpinişti, oamenii care treceau pe acolo să scoată victimele. Apropo, cineva din presa de astăzi îmi mai dădea un borbârnac făcând referire la o expresie de-a mea, „Victimele care au fost identificate” şi care vorbeau în sens de supravieţuitori. Sensul pe care acel jurnalist, care n-a pus mâna pe Dex, era victime în sens de persoane decedate. Bun. Victimele sunt persoanele care au suferit, între altele, şi în urma unui accident. Închid această paranteză. Când au început să apară informaţii verificate că ar fi şi români, pentru că iniţial a zis, la un moment dat, ambasadorul, s-a verificat după aia. Nu ambasadorul, ci consulul ucrainean a fost invitat la spital. A venit, a văzut, a luat contactul şi a spus: „Nu sunt ai mei”. Ministerul de Interne muntenegrean, autorităţile au spus: „Da, nu sunt. Sunt români”. A fost anunţat ambasadorul român, care a venit la spital şi când s-a văzut proporţia şi s-a constatat că este autocar românesc şi români, atunci a informat centrala MAE. Eu am fost informat, am declanşat imediat Celula de criză şi au început procedurile normale în astfel de situaţii. Primele informaţii, chiar şi după acest moment, au vorbit de un decedat român, atât. Un decedat român, 5 răniţi. Şi ştim, avem toate informaţiile cum au fost transmise. Într-o astfel de situaţie daţi-mi voie, şi vă dau răspunsul acum, să nu ne pripim în a comunica public sau familiilor. Nici n-am avut lista la început. Ore bune, până noaptea spre dimineaţă n-a existat lista pasagerilor. Nu poţi să comunici ceea ce nu verifici. Nu este certificat, verificat, confirmat de autorităţile muntenegre, în primul rând, în speţă. Astfel de lucruri necesită în mod obiectiv ceva timp. Şi atunci când ai siguranţa că poţi comunica un lucru, atunci îl comunici.

Moderator: Bun. Înţeleg că un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost în celula de criză.

Titus Corlăţean: Da, bineînţeles că au fost reprezentanţi şi de la Ministerul de Interne, inclusiv atunci când s-a pus problema contactării persoanelor, familiilor care aveau persoane decedate, ceea ce a fost un lucru complex în sine şi dificil şi delicat şi dureros pe deasupra. Ministerul de Interne a fost cel care a contactat familiile. Mi s-a spus că au trimis şi psihologi. Nu ştiu dacă în toate cazurile, nu am mai urmărit aceste detalii pentru că eram la Podgorica în spital, alături de răniţi.

Moderator: Mă bucur că aţi făcut această clarificare, pentru că de fapt Ministerului Afacerilor Externe i s-a reproşat că nu a anunţat. Acesta a fost principalul reproş ce vi s-a adus dumneavoastră.

Titus Corlăţean: Da, bun. În astfel de situaţii Ministerul de Externe este vinovatul de serviciu şi inclusiv colegii diplomaţi şi consuli care n-au avut zi şi noapte, n-au avut familii şi care au fost acolo, au fost cam 80 de persoane prin rotaţie. Când n-au mai rezistat unii au venit alţii care s-au ocupat de ceea ce trebuiau să se ocupe. Alte instituţii s-au ocupat de alte lucruri. Nu am dorit să pasăm responsabilităţi la nimeni altcineva.

Moderator: Nu, dar doream să ştiu care e procedura standard.

Titus Corlăţean: Acum o ştiţi exact.

Dan Marinescu: Mai am eu o singură întrebare. Pentru că îl auzeam pe Cristian Tudor Popescu astăzi comentând un fapt, o declaraţie a ambasadorului nostru din Muntenegru, care ar fi spus că imaginea pe care o au românii acolo şi faptul că muntenegrenii au sărit imediat să ne ajute se datorează în principal activităţii domniei sale de la ambasadă. Şi nu ştiu dacă era cazul să facă o asemenea declaraţie, chiar dacă ar fi aşa.

Titus Corlăţean: Probabil că n-ar fi trebuit să facă această declaraţie. Ambasadorul este la final de carieră şi a avut o carieră solidă. Este, într-adevăr, cunoscut, respectat. Are bune contacte la Podgorica.

Moderator: De câţi ani este în Muntenegru?

Titus Corlăţean: El este, şi-a cam depăşit mandatul ca număr de ani şi îşi încheie mandatul în orice caz. Nu ar fi trebuit să facă, şi în general un profesionist nu trebuie să menţioneze public, pentru că dă imaginea unui anumit ego. Nu era cazul în această situaţie. Și eu însumi i-am recomandat să fie cât se poate de reţinut în comentarii faţă de presă pentru că, oricum, ca regulă şi ca proceduri, comunicarea publică în astfel de situaţii se face de către Celula de criză şi purtătorul de cuvânt al Celulei de criză, care este şi purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Brânduşa Predescu. Se face de către actorii principali instituţionali, în speţă ministrul Sănătăţii, dacă era, dar acolo a fost ministrul adjunct, secretarul de stat Raed Arafat, şi ministrul Afacerilor Externe, ministrul Apărării pe componenta militară, adică persoanele special abilitate să comunice în astfel de situaţii, în principal, însă, Celula de criză. Ori când eşti la faţa locului, eşti diplomat, eşti ambasador, intri în vârtejul respectiv, mai intri şi în declaraţii de presă, rişti să produci confuzii în anumite informaţii, elemente, şi mai bine stai deoparte. Nu aceasta era regula, ca ambasadorul să dea declaraţii de presă, mai ales că era ministrul la faţa locului. Nu spun cu un ego personal, dar acela era canalul de comunicare.

Moderator: Acum putem să trecem la Nabucco, al doilea subiect important. Proiectul Nabucco, aşa cum a fost el proiectat, a eşuat. Se poate spune că a fost şi un eşec al politicii externe româneşti din ultimii ani care s-a focusat pe proiectul Nabucco, făcând vizite şi discutând şi lobby în acest caz?

Titus Corlăţean: Aş vrea să încadrăm corect lucrurile şi această discuţie şi să avem o discuţie raţională, pentru că, pe de o parte, într-adevăr, Nabucco a fost, spun „a fost” pentru că au apărut aceste informaţii, deşi formal, oficial, anunţul se va face pe 28, mâine. Dar în baza informaţiilor care au apărut public, a fost anunţul OMV care a fost principalul motor din punctul de vedere al componentei consorţiului Nabucco, acţionar principal. Proiectul Nabucco a fost un proiect important pentru întreaga regiune. Aş spune că mult mai important, paradoxal, pentru alte state din regiune decât pentru România, pentru că România are cel mai redus grad de dependenţă dintre toate statele implicate în proiect. Şi vorbim de proiectul în care Georgia era direct interesată. Azerbaijanul ca stat furnizor, Turcia ca stat de tranzit principal, plus Bulgaria, România, Ungaria şi Austria ca destinatari finali, inclusiv din punctul de vedere al capacităţilor de deţinere, de rezervorul respectiv. Bulgaria are un grad de dependenţă de gazul rus de 92%.  Ungaria este la 60% dependenţă. Austria 49%. România ia în clipa de faţă gaz din Federaţia Rusă, 27% din ceea ce consumă în plan intern. Deci gradul de dependenţă al României în realitate este redus, şi a fost redus. Vă aduceţi aminte, acum câţiva ani doar 60% din consumul intern se producea în România. În clipa de faţă, deci de la 40% la 27%, este o scădere consistentă. Spun asta nu pentru a diminua concluzia privind faptul că Nabucco nu a fost ales, ci faptul că ne permite să avem o marjă de mişcare mult mai solidă pentru a dezvolta capacităţile din resursele indigene. Şi acum putem să realizăm mai bine cât de important a fost ca premierul României să meargă la acel Consiliu European, ultimul, înainte de cel care urmează acum pe 28 iunie, astăzi şi mâine, tema fiind energia. Şi de ce premierul României, alături de alţi membri ai Consiliului European au insistat, în concluziile Consiliului European, să apară dreptul reconfirmat, dreptul statelor membre de a-şi folosi resursele indigene în contextul atât de delicat al discuţiilor privind gazele de şist. Ori România are 2 atuuri cel puţin, vor fi mai multe. În primul rând, rezervele din platoul continental al Mării Negre. Şi vorbesc acum ca fost junior diplomat care a lucrat într-o anumită echipă pe tema delimitării platoului continental în Marea Neagră cu Ucraina. Şi procesul câştigat ne-a permis ca 80% din litigiu, din suprafaţa în litigiu să revină României. Şi vom avea consecinţe pozitive din acest punct de vedere. Şi pe de altă parte, chestiunea gazelor de şist care, iată, devine extrem de importantă pe fond pentru că, realmente, industria europeană şi industria românească nu pot să funcţioneze. E total necompetitiv la preţul energiei atât de ridicat faţă de Statele Unite sau alţi actori internaţionali. Ori, după cum vorbim de factura plătită de cetăţean. Deci în mod clar va trebui să ne uităm cu mare atenţie, bineînţeles, la standardele de mediu, dar să ne dezvoltăm în anii ulteriori aceste capacităţi proprii interne. Pe de altă parte, conducta Nabucco ar fi devenit funcţională peste un număr de ani. Se vorbea de 2017. Suntem exact în aceeaşi paradigmă. Noi putem să ne dezvoltăm şi să ne asigurăm independenţa energetică în următorii ani. Deci, fără a diminua faptul că şi nemulţumirea legată de faptul că nu Nabucco a fost ales, mai ales că Nabucco, cinstit vorbind, şi astăzi sunt foarte mulţi care spun: Proiectul Nabucco a fost mai solid decât rivalul TAP. A fost mai solid. Şi mai ales după ce francezii de la GDF Suez au achiziţionat o parte din pachetul consorţiului Nabucco, deci Franţa era interesată de a cumpăra, plus statele Visegrad din Europa Centrală, începând cu Polonia. Faceţi o comparaţie, nu dau numele ţărilor prin care trece conducta concurentă, TAP, şi veţi vedea că acolo sunt şi state nemembre UE, acolo sunt şi economii mai mici decât statele care erau în coridorul Nabucco. Care au fost criteriile de profitabilitate, economice, care probabil vor fi menţionate în anunţul public din 28 de către consorţiul Şah Deniz, acelea sunt cele pe care le-au decis dumnealor şi nu mai vreau să comentez acum. Dar România are resurse proprii...

Moderator: Şi şi-a făcut datoria în a susţine proiectul Nabucco.

Titus Corlăţean: Și și-a făcut datoria. În plan diplomatic noi am făcut un lobby foarte constant, de ani de zile, eficient. Inclusiv lista pe care am făcut-o acum ceva timp la Baku, discuţia politică a fost foarte bună. Componenta economică, profitabilitatea, alte injoncțiuni externe în competiţia respectivă nu le menţionez acum. Au generat, până la urmă, un alt rezultat. Există, însă, şi alte lucruri pe care le discutăm, chiar şi în aceste condiţii, cu Azerbaijanul, care este cel care furnizează gazele.

Dan Marinescu: Vroiam să vă întreb dacă avem un plan B?

Titus Corlăţean: Întotdeauna trebuie să fie un plan B. Şi nu întâmplător vizita premierului român acum, la ora la care discutăm, contactele cu preşedintele Aliyev în Azerbaijan, cu vicepremierul azer şi continuitatea turneului care va urma în Kazakhstan, ţară cu resurse de hidrocarburi extrem de importante, Uzbekistan şi China. Vorbim de interes economic, de investiţii din zonă care au capital disponibil şi au forţă economică, pentru a veni în România. În Azerbaijan se discută continuitatea, continuarea şi finalizarea proiectului AGRI, gazul lichefiat: Georgia – Azerbaijan – Marea Neagră prin Georgia spre România. Şi Ungaria este interesată. Deci întotdeauna există şi trebuie să fie planuri de rezervă. Avantajul suplimentar, însă, în cazul României faţă de alte state din regiune este dat de rezervele proprii, naţionale.

Moderator: Şi de relaţia cu Azerbaijanul. Cum merge relaţia cu Azerbaijanul, pentru că am văzut în presa de astăzi îngrijorări că ar putea să nu meargă bine şi să pună celelalte proiecte în pericol? Dumneavoastră spuneţi că AGRI merge mai departe.

Titus Corlăţean: Cred că Azerbaijanul nu are, cu siguranţă nu are, foarte multe parteneriate strategice încheiate cu un stat membru UE. Cu România îl are. Nu ştiu dacă suntem singurul stat dar, în orice caz, suntem între puţinele state UE care are o relaţie solidă cu Azerbaijanul. Să te superi acum că decizia Şah Deniz în care British Petroleum, norvegienii şi azerii au decis economic altceva, cred că ar fi o greşeală. Cum să fructifici, totuşi, nu aş spune în compensaţie, dar cum să fructifici prin investiţii, care au fost anunţate şi se discută acum la Baku cu premierul român: SOCAR-ul, alte investiţii azere, energie şi alte proiecte posibile în regiunea noastră de interconectări.

Dan Marinescu: V-aş întreba, ştiu că nu prea puteţi să spuneţi asemenea lucruri, dar v-aş întreba, totuşi, ce a contat mai mult în alegerea celuilalt proiect şi nu a proiectului Nabucco? Factorul economic sau geopolitic?

Titus Corlăţean: Stricto sensul geopolitic, geostrategic, proiectul Nabucco era mai solid şi de mai mare importanţă. Şi nu întâmplător la nivelul UE sprijinul şi Comisia Europeană au fost mai consistente către acest proiect. Geopolitic în sens mai larg, dacă aceasta este întrebarea, întotdeauna există interese divergențe şi întotdeauna există şi actori care pot avea alt gen de interese şi care pot să contrabalanseze anumite proiecte. Public, n-are rost să intrăm în această discuţie. Cel mai probabil, anunţul public de pe 28 va spune că au prevalat criteriile economice, profitabilitate, costurile mai reduse. E adevărat că această porţiune, TAP, este mai scurtă şi costurile sunt mai reduse. Pieţele, însă, sunt diferite şi interesul era diferit. Asta e tot ce pot spune acum.

Moderator: Au existat, totuşi, comentarii în presa de astăzi care nominalizează şi o coincidenţă, aceea că Rusia are un proiect concurent Nabucco, South Stream, şi că ea avea principalul motiv să blocheze Nabucco, pentru că avea acest proiect concurent.

Titus Corlăţean: Da. Luaţi chiar şi strict economic acest tip de subiecte. Gândiţi-vă că nimeni nu doreşte să piardă. Şi este un lucru de înţeles. Când ceilalţi doresc să-şi diversifice sursele de aprovizionare pentru a obţine gaz mai mult şi mai ieftin, cel care furnizează în clipa de faţă şi e principalul rezervor, în speţă Rusia, nu are cum să fie mulţumită în a pierde un anumit monopol. Trebuie s-o tratăm raţional din acest punct de vedere. Şi atunci, evident că, din jocul, competiţia de interese, fiecare caută să-şi atingă ţinta. Nu cred că ruşii trebuie condamnaţi pentru acest lucru. Faptul că n-am reuşit să punem în practică acest proiect spre beneficiul zonei. Da, e un lucru regretabil şi cred că a lipsit foarte puţin, în realitate, întregului proiect, întregii regiuni, consorţiului Nabucco, cu OMV-ul, în frunte cu Transgaz de la noi şi ceilalţi parteneri din celelalte state implicate în proiect. Din fericire încă odată ne-am şi pregătit. Am spus-o public acum câteva zile. Trebuie să ne pregătim şi pentru cealaltă variantă, eram pregătiţi şi până acum să o punem în practică. România nu este într-o situaţie de criză şi nu va avea de suferit dramatic din cauza că Nabucco nu a reușit. Noi regretăm, evident, dar avem şi alte variante.

Moderator: Dacă ar fi să faceţi un pariu, nu ştiu dacă miniştrii de Externe fac pariu în general, ce şanse daţi proiectului Southstream să fie dus la bun sfârşit?

Titus Corlăţean: Nu fac pariuri. Ştiu că este un interes al celor care doresc să promoveze acest proiect. În orice caz apariţia prin TANAP, legătura cu TAP, deja transmite gaze din alte surse, în speţă din spaţiul azer, către Europa. Nu suntem noi direct racordaţi. Poate să vor găsi chiar modalităţi de racordare inclusiv în zona noastră. Dar gazul acesta mai ieftin, ajunge totuşi în Europa. Unii vor fi mai fericiţi, e adevărat, decât alţii.

Dan Marinescu: Îmi cer scuze. E o emisiune care se transmite live pe internet şi, evident, intră cei care ne urmăresc şi pun întrebări. Şi întrebările lor sunt axate în continuare pe Muntenegru. Sigur că problema pe care o ridică majoritatea nu ţine neapărat de dumneavoastră. Ei se întreabă cum e posibil ca un angajat permanent al Ministerului de Interne să lucreze ca şofer de autobuz şi ce avantaje avea agenţia de turism faţă de alte agenţii, în momentul în care angaja un lucrător al Poliţiei Române să conducă autocarul.

Titus Corlăţean: Prima întrebare am pus-o şi eu ca să fiu cinstit. Am întrebat, fiind la Podgorica când a apărut această informaţie, cum e posibil? Şi mi s-a răspuns de Ministerul Administraţiei şi Internelor, care, de altfel a şi transmis un comunicat public: s-a schimbat legea în 2010, şi pe fundalul de atunci, vă aduceţi aminte, cu datul afară al oamenilor...

Moderator: Restructurări, proteste.

Titus Corlăţean: Aşa. S-au numit restructurări. Au fost daţi afară unii care n-au convenit puterii de la acest moment. De parcă România nu avea nevoie de forţe care să asigure pace, ordine publică pe stradă. În sfârşit. Au fost daţi afară oamenii şi probabil în compensare, nu mai ştiu care a fost logica, s-a schimbat legea. Astfel, s-a permis angajaţilor din poliţie în timpul liber, fără să afecteze sarcinile de serviciu, să desfăşoare, să presteze şi alte activităţi salarizate. E bine, e rău? Cred că într-un stat democratic cu o democraţie solidă şi cu interese clare în a avea un corp care îţi asigură ordinea, paza, securitatea pe stradă pentru cetăţean, împotriva criminalităţii, aceşti oameni trebuie să se ocupe exclusiv de lucrurile acestea și să aibă un grad de salarizare, nu zece, douăsprezece milioane și să-l alerge pe criminal pe stradă, dacă mă întrebaţi pe mine. Nu simt neapărat nevoie să-mi bag nasul în treburile altor instituţii, după cum şi reciproca este valabilă. Eu cred că Ministerul de Interne ar fi util şi ştiu că sunt responsabili în Ministerul de Interne care au spus: Noi nu suntem de acord cu acea modificare legislativă. Ce a fost trist, suplimentar, este că unii responsabili, politic vorbind, faţă de Ministerul de Interne de la acel moment, comentau zilele astea cum e posibil aşa ceva. Era posibil pe legea pe care domniile lor au modificat-o la acel moment.

Moderator: Au modificat statutul poliţistului.    

Titus Corlăţean: Da. Legea cu statutul poliţistului şi în 2010 nu mai ştiu exact luna, s-a întâmplat această chestiune.

Moderator: Să revenim la Nabucco.

Moderator: Aş vrea să vă întreb în contextul am discutat despre, să spunem, interesele economice ale Rusiei în transporturi de hidrocarburi către Uniunea Europeană. Un analist care să spunem se pricepe destul de bine la relaţiile din regiune. E vorba de Vladimir Sokor, a comentat vizita domnului Patrushev, preşedintele Consiliului Naţional de Securitate la Bucureşti, domn cu care v-aţi întâlnit şi dumneavoastră, şi a comentat în felul următor: că de fapt, să spunem, vizita lui Patrushev a fost un semnal al Rusiei, că doreşte resetarea relaţiilor Rusiei cu România şi că este foarte bine că Rusia, Kremlinul a iniţiat această resetare şi nu România, pentru că, spunea domnul Sokor, ţara iniţiatoare, ar semnala că are nevoie de Rusia mai mult decât are nevoie Rusia de ea. Cum comentaţi această analiză a domnului Sokor?

Titus Corlăţean: Îl cunosc pe Vladimir Sokor. Ne-am întâlnit, e adevărat, mai mult în exteriorul ţării, în marja diferitelor reuniuni, aşa că îi urmăresc şi eu cu interes analizele. Este şi s-a spus acest lucru imediat după vizita generalului Patrushev, este un semnal de deschidere și vine pe un fundal de necesitate. Spun asta, gândidu-mă la faptul că pe Frontiera Estică, în sens larg al Alianţei Nordatlantice, Polonia, România, jucători foarte importanţi în Alianţă, în regiunea Europei Centrale şi de Est, cu relaţii cu Federaţia Rusă care n-au funcţionat, pentru raţiuni istorice pe care le cunoaştem. Polonia, ca mic context, cu acel dramatic accident dat de prăbuşirea avionului cu elita politică poloneză la Smolensk şi cu dispariţia ei, a generat un procent de normalizare a relaţiilor. România şi Rusia, în aceşti ani n-au avut la rândul lor o relaţie politică funcţională. Pentru diverse motive: unele imputabile ruşilor, unele imputabile modului în care s-a jucat politic în România tema relaţiei cu Rusia. Cunoaşteţi, nu mai intru în amănunte. Deci era o necesitate, mai ales că vorbim de Frontiera Estică a Uniunii Europene şi a Alianţei Nordatlantice, lucru la care, pot să spun, dacă doriţi, în premieră, se uitau cu mare interes şi aşteptare şi aliaţi de ai noştri. Era nevoie să existe o deschidere şi paşi spre o relaţie politică funcţională. Cei care sunt purişti vom spune: Vindem ţara ruşilor. Cei care sunt raţionali în gândire şi în comportament şi în exprimare vom spune: Este bine că se întâmplă acest lucru, pentru că sunt interese politice, de securitate, economice uriaşe în regiune şi în relaţiile bilaterale, şi este firesc să poţi discuta, normal, la aceeaşi masă şi subiecte unde ai poziţii poate chiar similare, dar şi subiecte unde poziţiile sunt divergente. Dar trebuie să le discuţi. Doreşti să ameliorezi balanţa economică, trebuie să discuţi acest lucru. Doreşti să exporţi mai mult pe piaţa rusă, trebuie să discuţi acest lucru. Vrei să elimini, eventual, în viitor, intermediarii, atât cât vom mai lua gaze de la ruşi, intermediari care ridică preţul gazului şi pe care noi îl plătim mai scump şi din cauza acestor intermediari, trebuie să discuţi aceste lucruri. Şi putem continua inclusiv cu temele de simbolistică importante şi pentru România care provin din istorie, tema tezaurului. Ca să poţi să discuţi şi să avansezi în timp spre o soluţie corectă pentru România, trebuie să ai uşi deschise să poţi discuta. Lucrurile nu s-au întâmplat în acelti ani şi acesta este un semnal pe care l-am apreciat la Bucureşti.

Moderator: Asta înseamnă că Rusia îşi doreşte o altfel de relaţie cu România? Asta înseamnă că de fapt Rusia consideră că relaţia cu România a fost nesatisficătoare în prezent şi că îşi doreşte să fie îmbunătăţită?

Titus Corlăţean: Ştiu că n-a existat deloc mulţumire la nivelul autorităţilor ruse și am avut discuţii cu omologul meu pentru modul în care a existat, sau n-a existat dialogul anterior. Dar este un interes comun. Este bine că ruşii sunt interesaţi. Este şi în interesul României. Noi pierdem economic foarte mult, în continuare. Am început să ne mişcăm pe piaţa rusă, cu companiile româneşti, dar vrem să punem în valoare potenţialul României, mai ales că rezidual, şi toţi ruşii cu care am discutat, oficialităţi în ultima perioadă de timp şi anterior, spun: ”La noi în Rusia încă lumea îşi aduce aminte de mobila românească, de vinul românesc, de maşinile nu ştiu care.” Şi aşa mai departe. Am întâlnit acest tip de reacţie şi în alte state în cu totul altă paradigmă. Mergi în state arabe, mergi în state din Africa şi toată lumea va spune ”România ... De ce n-aţi mai venit la noi, de ce nu faceţi...?” Acest lucru vrem să facem, să ne mişcăm şi să profităm, iată, de deschideri care până la urmă n-au fost neapărat pe zona de securitate. Pentru că generalul Patrushev a venit invitat de consilierul pe teme de securitate naţională al preşedintelui Băsescu, domnul Fota. Au semnat un memorandum, aşa se face, este foarte bine. Dar a fost în primul rând un semnal de natură politică. Şi asta trebuie să-l înţelegem corect.

Moderator: S-a întâlnit cu preşedintele României, cu premierul Victor Ponta, cu ministrul de Externe?

Titus Corlăţean: Sigur. Da.    

Moderator: Mai politic de atât...

Titus Corlăţean: A avut o agendă foarte clară.

Dan Marinescu: Domnule ministru, aş pune problema şi altfel. Mi-aduc aminte când cu celebra vizită a preşedintelui american Bush la Bucureşti, cu curcubeul atunci, la un moment dat a zis că România ar trebui să fie o punte către Federaţia Rusă.

Titus Corlăţean: V-aţi adus aminte foarte bine.

Moderator: Dar să ştiţi că preşedintele Bush nu şi-a adus aminte. I-am pus această întrebare.

Dan Marinescu: Problema acum e evident că...

Titus Corlăţean: A avut în punctajul administraţiei de la acel moment şi l-a spus.

Moderator: Da. De punctajul administraţiei. I-am pus această întrebare şi a spus că el îşi aduce aminte de curcubeu, dar de pod nu-şi aduce aminte.

Titus Corlăţean: N-a fost bine înţeles mesajul la Bucureşti de către liderii de la acel moment probabil.

Dan Marinescu: Deci revin. S-a spus atunci acest lucru. După aia nu s-a mai vorbit. Dar acum nu pot să nu remarc că imediat după preşedintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a venit imediat a doua zi la Bucureşti şi directorul CIA. Şi vă întreb dacă cumva şi ei Statele Unite ne sugerează să facem această apropiere de Federaţia Rusă.

Titus Corlăţean: Vizita directorului CIA era o confirmare. Nu că e era nevoie. Dar era o confirmare a unei relaţii extrem de solide în primul rând de cooperarea în domeniul specific al serviciilor de informaţii, şi a şi spus-o public aprecierea pentru cele două servicii, în primul rând, pentru SRI-SIE pentru modul cum se cooperează. Şi ştiu din activitatea mea cât de competitive sunt serviciile române şi în teatrele de operaţiuni. A fost şi un semnal politic evident. Pentru că în cadrul parteneriatului strategic cu americanii, avem diferite componente, proiecte extrem de importante care ne interesează, îi interesează pe americani. Îi interesează regiunea dacă ne referim la scutul antirachetă. Cred că americanii vor privi şi privesc cu deschidere o ameliorare a relaţiei şi a dialogului între România şi Federaţia Rusă, mai ales în zona de securitate, în ansamblul lărgit al Mării Negre. Sunt chestiuni legate de Transnistria. Impasul, faptul că nu s-a avansat în procesul de negocieri cinci plus doi. E nevoie de un anumit spirit. E nevoie de mai multă încredere. În primul rând la nivelul actorilor care negociază. România nu este un negociator direct în acest format. Dar pe de altă parte, acest dialog care este necesar între Bucureşti şi Moscova, poate să ne permită şi nouă, României, să spunem că procesele de integrare europeană, de apropiere de Uniunea Europeană ale Republicii Moldova, nu vin, în realitate, împotriva interesului Rusiei. Pentru diferite considerente. Dincolo de faptul că e o decizie suverană, a unui stat, a unui Guvern, a unui popor. Dacă aceasta e o decizie de apropiere de Uniunea Europeană, toată lumea trebuie să respecte această decizie. Dar, dincolo de asta, nu merge împotriva interesului Rusiei. Lucrurile acestea trebuie discutate, înţelese, pentru că dacă putem avansa în acest dialog, pot exista şi consecinţe pozitive pe alte teme.

Moderator: Spuneţi-ne, vă rog, e posibilă o vizită cât de curând a premierului Ponta, sau a preşedintelui Băsescu la Moscova?

Titus Corlăţean: Orice relaţie e importantă și Federaţia Rusă este un actor extrem de important în relaţiile internaţionale. Orice relaţie, mai ales cea pe care doresc s-o relansez, se susţine în primul rând politic, printr-o agendă politică, deci în mod inevitabil trebuie să existe. Şi vorbim de instituţii. Putem spune numele premierului, numele preşedintelui, acum, în perspectivă, dar acest lucru se susţine prin contacte între preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, miniştri economici, nu doar cei diplomatici, politici şi aşa mai departe. În mod firesc, în perspectivă nu pot să spun eu astăzi care este agenda, mâine se va întâmpla acest lucru. Eu spun că e firesc şi necesar să fie susţinută o relaţie între două ţări printr-o agendă de contacte politice la nivel înalt. Şi acel lucru face din dialogul pe care, în mod evident, îl avem şi-l voi avea şi la Moscova, când voi merge.

Dan Marinescu: Exact.

Moderator: În iulie mergeţi la Moscova?

Titus Corlăţean: În luna iulie. Da.

Moderator: Puteţi să ne spuneţi... să spunem ce aveţi pe agenda acestei vizite?

Titus Corlăţean: De o manieră generică da. Relaţiile bilaterale cu toată complexitatea lor inclusiv componenta economică care e importantă, vor fi semnate câteva acorduri inclusiv după o negociere care a durat ceva timp, înfiinţarea Institutului Cultural Român la Moscova şi a Centrului Cultural Rus la Bucureşti. Sunt temele regionale, firesc.

Moderator: Adică Moldova, Transnistria.       

Titus Corlăţean: Temele regionale în relaţiile internaţionale cu subiectele fierbinţi. Orientul Mijlociu. Siria, este firesc să trecem mai ales că ministrul Lavrov este un ministru care îşi gestionează, de ani de zile, cu o pregătire deosebită, solidă aceste dosare, şi va fi, cred eu, extrem de util să discutăm, inclusiv, modul în care vedem noi, România, lucrurile, modul în care ne poziţionăm în interiorul Uniunii Europene şi care sunt interesele noastre.

Moderator: În ceea ce priveşte Siria, credeţi că România va avea un dialog, să spunem, cu Moscova şi în condiţiile în care România a avut în criza siriană o poziţie echilibrată? Şi dacă nu mă înşel România este singura ţară care nu şi-a întrerupt încă relaţiile diplomatice? Mai avem încă Ambasada deschisă la Damasc?

Titus Corlăţean: Nu e vorba de întreruperea relaţiilor diplomatice. Este vorba de menţinerea ...

Moderator: Ambasadei

Titus Corlăţean: A întrerupe relaţiile diplomatice înseamnă un act foarte serios, dramatic.

Moderator: Da.

Titus Corlăţean: ...grav în relaţiile internaţionale. România este ... nu ştiu dacă mai este încă un alt stat, dar România, cu siguranţă, este statul din Uniunea Europeană care...

Moderator: ...este singurul stat din câte ştiu eu.

Titus Corlăţean: ... care şi-a păstrat deschisă Ambasada acolo. Am explicat şi am spus partenerilor europeni, internaţionali de ce. Toată lumea a înţeles. N-avem reproşuri că am rupe o poziţie comună a Uniunii Europene, pentru că...

Moderator: Pentru că ar putea fi folosită această ambasadă.

Titus Corlăţean: Este şi folosită. Pentru că reprezentăm şi interesele altor state membre ale Uniunii Europene, pe care Franţa de exemplu. Reprezentăm şi interesele Republicii Moldova. Pentru că mai sunt şi cetăţeni moldoveni acolo, nu doar cei doisprezece, treisprezece, patrusprezece mii de români care sunt în continuare în principal. Femei şi copii rezultaţi din familii mixte. Şi e firesc ...

Moderator: Dar relaţiile să spunem politice sau. Ambasada noastră este folosită şi ca un canal de comunicare cu actorii combatanţi?

Titus Corlăţean: Ambasada noastră face ceea ce trebuie să facă în interesul Uniunii Europene şi al României acolo, dar este adevărat că ne-am restrâns foarte mult personal, pentru că nu puteam să expunem conflictului care este în zonă, în regiune. Şi ştiţi bine că adesea s-a manifestat şi în periferiile, sau chiar în interiorul Damascului. Pentru că trebuie să ne uităm şi la siguranţa, securitatea oamenilor noştri din Ambasadă. Noi avem în continuare punctul respectiv, prezenţa consulară, asistenţa consulară şi contactele cu românii.

Moderator: Asta dacă ne referim la români. Dar în discuţiile pe care le veţi avea la Moscova, acest lucru să spunem va conta faptul că România are încă o ambasadă acolo, deschisă?

Titus Corlăţean: În funcţie de natura discuţiilor. Cert este pentru că aţi vorbit de poziţii UE-Rusia.

Moderator: Da. România a fost la mijloc.

Titus Corlăţean: România a avut o poziţie în grupul majoritar, în Uniunea Europeană care a spus „Dorim să privilegiem soluţia politică.” Toţi, de fapt, din Uniunea Europeană doresc asta. Numai că noi nu suntem dispuşi să riscăm în a ne gândi ca la nivelul nostru al Uniunii Europene să fie exportate arme, pentru că acolo nu e doar opoziţia legitimă. O putem numi legitimă din Siria. Există deja tot mai consistente, din păcate, fracţiuni islamiste fundamentaliste. Ori, s-a văzut, de exemplu, în Libia. Ce s-a întâmplat când arme au ajuns în mâna unor astfel de fracţiuni. Este un risc foarte serios şi înarmarea unor fracţiuni teroriste chiar de către state europene, e un risc pe care noi cel puţin la nivelul României, n-am dorit să ni-l asumăm. Pentru noi această oportunitate, fereastră deschisă de iniţiativa americano-rusă, Geneva 2, şi am văzut și Declaraţia G8 care spune da, haideţi să mergem în direcţia acestei conferinţe în care toate părţile...

Moderator: ...să se afle la masă

Titus Corlăţean: ...beligerante şi actorii internaţionali să stea la aceeaşi masă, să discute realizarea unui Guvern cu competenţe, cu autoritate de tranziţie, în anumite condiţii, şi pentru organizarea, la momentul oportun, a unui exerciţiu electoral, un alt Guvern. Lucrurile acestea trebuiesc privilegiate şi acest lucru vrea şi România. În direcţia aceasta susţinem şi noi, şi, evident că, vom discuta şi cu ruşii la Moscova acest lucru.

Dan Marinescu: Cât de departe este găsirea unei soluţii în Siria? Pentru că s-a vorbit la un moment dat mai ales după întâlnirea dintre Obama şi Putin că ne aflăm în pragul unui nou război rece, că nu se găsesc soluţii. Că poziţiile sunt foarte divergente.

Titus Corlăţean: Nu, va mai dura. Partea proastă este pe de o parte că tragedia umanitară continuă. Aici, de fapt, era principala prioritate, temporară, dacă doriţi, stoparea acestei tragedii umanitare şi găsirea unei soluţii politice pentru treaba asta. Şi pe de altă parte, o temă atât de importantă şi de sensibilă, a utilizării armelor chimice. Au apărut informaţii, au apărut rapoarte franceze, americane. Cel care are, în sistemul multilateral al Naţiunilor Unite, sunt experţii ONU care ar trebui să fie pe teren. Şi acesta este demersul şi asta este existenţa comunităţii internaţionale ca misiune de experţi ONU să meargă în teren, să verifice aceste informaţii.

Dan Marinescu: Sunteţi de acord cu asta, să meargă în misiune ONU?

Titus Corlăţean: Atunci când Consiliul de Securitate, în ansamblul său, se va pune de acord, atunci va fi probabil. Dar trebuie să dorească şi autorităţile de la Damasc. E un proces mai complex, însă, e nevoie să clarificăm aceste lucruri, pentru că au mai fost discuţii legate de arme chimice anterior, în alte situaţii celebre. S-au verificat, nu s-au verificat, cunoaştem istoria. Dar utilizarea unor arme chimice împotriva celorlalţi, împotriva populaţiei e o chestiune de gravitate, crimă de drept internaţional. Este un lucru care este respins, condamnat de tratatele internaţionale. Ori, în astfel de situaţii, poziţia comunităţii internaţionale este extrem de clară, tranşantă şi dură, dură în sensul dreptului internaţional şi corectă, deci trebuie verificate lucrurile astea.

Moderator: În cazul acesta, Damasc, să spunem, pentru a dezminţi că ar fi folosit arme chimice, ar avea tot interesul să permită implicarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, nu? Logic.

Titus Corlăţean: Acolo sunt informaţii legate de utilizarea de ambele părţi.

Moderator: De ambele părţi, tocmai de aceea am relativizat.

Titus Corlăţean: De asta este nevoie de un judecător imparţial cu o autoritate internaţională care să spună exact despre ce este vorba.

Dan Marinescu: Domnule ministru, premierul Ponta a fost recent la Berlin unde s-a întâlnit cu cancelarul Merkel și vă întreb foarte sincer dacă au dispărut problemele dintre Guvernul de la Bucureşti şi Guvernul german.

Titus Corlăţean: Vă răspund la fel de sincer, pentru că am fost la această discuţie care, contrar celor spuse, câte minute la început, ea pe fond, discuţia care a fost, a durat mult mai mult decât era prevăzută. Nu am remarcat nicio secundă că ar exista o problemă venită de anul trecut. Pentru că modul în care s-a discutat şi temele de fond. În astfel de situaţie ştiţi, a fost vizita oficială cu tot ceremonialul, modul cum a fost primit, a fost exemplar. S-a ales pentru discuţia de fond şi o practică curentă în relaţiile europene, aş spune mai ales unde sunt relaţii amicale. Un dineu de lucru sau un dejun de lucru acolo unde se şi ia masa, dar mai ales se discută. Mărturisesc că nu am prea apucat să mănânc, pentru simplul fapt că discuţia a fost atât de intensă, cu subiecte care au fost discutate foarte serios, unul după altul, şi într-un climat extrem de amical. Răspunsul meu la întrebarea dumneavoastră este că relaţia pentru România, în relaţia cu Germania, evident este foarte importantă, dar am avut o confirmare că şi pentru Germania, relaţia cu România şi mai ales în această parte a Europei, centrale şi de est, este o relaţie foarte importantă. Gândiţi-vă la interesele politice şi de securitate, gândiţi-vă la relaţiile economice. Anul trecut am avut 17 miliarde - 18 miliarde de euro schimburi economice, deci comerţ. Nu mai vorbim de investiţiile germane care uitaţi, în ultimele luni se confirmă. Aproape în fiecare lună avem un anunţ, vedem chestiunea legată de Deutsche Bank şi aşa mai departe. Deci sunt lucruri foarte consistente şi ăsta e un lucru pe care vă spun cinstit, eu l-am salutat şi l-am discutat şi separat de întâlnirea între cei doi premieri, premierul cu cancelarul, întâlnirea pe care am avut-o la Ministerul de Externe cu ministrul german de Externe, Westerwelle.

Dan Marinescu: Am înţeles exact, e o preocupare mai deosebită a Germaniei faţă de Republica Moldova şi de situaţia de acolo?

Titus Corlăţean: E un interes constant de mai mulţi ani faţă de Republica Moldova şi destinul său, traseul european şi o expertiză foarte solidă a Germaniei şi a cancelarului care ştia foarte bine dosarul şi a echipei sale de consilieri şi cel de politică externă, ... şi cel de Afaceri Europene, ..., cu care şi eu am o relaţie constantă şi cel puţin cu unul dintre ei o relaţie directă permanentă, pe teme legate printre altele de Republica Moldova.

Moderator: Noua administraţie de la Chişinău, premierul Iurie Leancă, are aceleaşi relaţii bune cu Germania?

Titus Corlăţean: Are relaţii foarte solide, da, foarte bune şi în plan personal cu membrii ai echipei pe care am menţionat-o.

Moderator: Aş vrea să vă pun o întrebare legată de vecinătatea României şi de vecinătatea, din păcate, şi a locului unde a avut loc tragedia, este vorba despre Kosovo. În acest moment, dacă nu mă înşel, sunt 5 state în Europa care nu recunosc independenţa Kosovo. Potrivit unor informaţii, 3 dintre ele ar putea să schimbe poziţia, Spania, Cipru şi Grecia, ar rămâne doar România şi Slovacia, ţări care nu recunosc independenţa Kosovo.

Titus Corlăţean: Informaţiile sunt inexacte.

Moderator: Nu îşi vor schimba poziţia aceste trei ţări?

Titus Corlăţean: Nu în termenii aceștia trebuie pusă problema. Spania este constat pe poziţia de nerecunoaştere pentru raţiuni pe care le cunoaşteți, de natură internă. Cipru care are problema cipriotă, dar care a făcut o tutuşi în siajul Greciei anumiţi paşi. Grecia şi Slovacia, mult mai deschise, de circa 1 an de zile deja, politică, societate civilă, chiar interese economice. Şi România, care sub actualul Guvern, de 6 luni de zile are o poziţie politică, mult mai deschisă şi mai constructivă ca să o numim...

Moderator: Faţă de Kosovo...

Titus Corlăţean:...faţă de Kosovo. Pentru că există un interes fundamental al României de la care nimeni nu derogat în toţi anii ăştia, indiferent cine a fost la guvernare, ansamblul regiunii balcanice să fie integrat în Uniunea Europeană. Pentru că soluţia pentru stabilizarea acestei regiuni istoric atât de frământate, stabilizarea democraţie prosperitate este integrarea. Integrarea nu poate avea loc pe bucăţi, numai unii şi fără ceilalţi, de o manieră obiectivă. Pentru că ar genera în continuare tensiuni foarte serioase. Acest lucru îl spun şi sârbii şi kosovarii. Şi a spune că s-a ajuns pentru cei care cunosc subiectul în detaliu, s-a ajuns la o relaţie extrem de interesantă, de interconectare a intereselor între Belgrad şi Priştina. Şi o spun pentru că am asistat la nişte discuţii, chiar acum în două săptămâni în Austria într-un format restrâns, în care şi premierul sârb Dačić, şi premierul kosovar, Thaçi. Am fost acolo, împreună cu ei, cu vicecancelarul austriac care e şi ministru de Externe, care m-a invitat special la această întâlnire şi cu ministrul de Externe macedonean, că şi macedonii au o problemă de nume. Şi a fost o discuţie, vă spun, extrem, extrem de interesantă, interconectarea intereselor și acordul  istoric la care au ajuns Belgrad şi Priştina, interconectarea intereselor în perspectivă spun că unii sunt interesaţi de agenda europeană a celorlalţi şi reciproc şi că, de exemplu, Kosovo este extrem de interesată ca Serbia să primească, pe 28 iunie, la Consiliul European, o decizie fermă, cu o dată clară de începerea negocierilor. Sunt nişte evoluţii foarte importante pe care trebuie să le înţelegem în toate nuanţele lor şi România trebuie să ţină cont, în poziţionare, de aceste lucruri. Şi slovacii se uită cu atenţie, şi grecii se uită cu atenţie.

Moderator: Deci Spania ar putea să rămână ultima.

Titus Corlăţean: Spania urmăreşte cu atenţie aceste lucruri dar are acea problemă şi politică, extrem de importantă, de fierbinte, Catalunia, şi din acest punct de vedere voi încheia spunând, România are o poziţie constructivă în primul rând prin politicile Guvernului pe care le promovează, procesele europene legate de Serbia, evident, dar şi de Kosovo, le susţinem. Pentru schimbarea poziţiei de nerecunoaştere aici sunt trei actori în statul român care înseamnă Preşedinţie, Guvern şi Parlament care trebuie să armonizeze o eventuală poziţie.

Moderator: Dar dacă nu recunoaştem independenţa Kosovo, asta nu înseamnă că să spunem, vom face imposibilă semnarea unui acord de asociere între Kosovo şi Uniunea Europeană?

Titus Corlăţean: Sunteţi un jurnalist care puneţi întrebările corecte. Deci ceea ce are de făcut România şi de studiat în perspectivă, noi înţelegând evoluţiile, este că la un anumit moment în viitor va trebui să luăm nişte decizii. Pentru că anumite etape europene înseamnă exprimarea unei decizii, cum să o faci, cum să acomodezi poziţia ta sau cum să ai o evoluţie a poziţiei tale. Astea sunt lucruri extrem de importante, de sofisticate, de delicate şi ăsta e motivul pentru care în permanenţă avem un dialog politic între cei trei actori instituţionali din România. Nu întâmplător am fost la Parlament, Premierul României, cu mine, Comisia Parlamentară, cu toate grupurile politice. Am discutat anumite aspecte ca să înţelegem şi perspectiva şi să înţelegem că trebuie să avem o înţelegere a viitorului ca să ştim ce decizii vom lua.

Dan Marinescu: Există o poziţie divergentă între cele trei instituţii pe care le-aţi menţionat?

Titus Corlăţean: Există nuanţe. În mod clar, există nuanţe. Dar există o poziţie comună, clar importantă, care spune că sprijinim aceste evoluţii europene pentru toţi şi pentru Serbia şi pentru Kosovo.

Moderator: Dacă Serbia primeşte o dată clară pentru începerea negocierilor cu Uniunea Europeană, atunci România devine mai deschisă privind independenţa Kosovo.

Titus Corlăţean: Până atunci un prim pas care se s-a discutat la Consiliul Afaceri Generale, la care trebuia să fiu şi mi l-am anulat pentru că trebuia să merg în Podgoriţa. Şi Consiliul Afacerilor Externe, şi el a avut teme. Se pune problema acordării unui mandat de negociere Comisiei Europene pentru un viitor acord de asociere şi stabilizare cu Kosovo. Deci drumul este ceva mai lung. Dar acum sunt nişte paşi concreţi şi nişte momente în care va trebui să votăm. Deci lucrurile astea trebuie să le examinăm cu mare atenţie.

Moderator: De exemplu mâine va fi un vot.

Titus Corlăţean: Consiliul European adoptă nişte concluzii care dau liniile directoare politice. Ne pică nouă pe umeri la nivelul guvernelor în consiliile ministeriale sectoriale să luăm anumite decizii. Dar concluziile politice de mâine vor fi extrem de importante, pentru că şefii de guverne şi de stat. Spun de guverne, pentru că cele mai multe sunt de guverne, şi de stat, vor lua mâine o decizie în sens larg. Decizie lato sens, o concluzie politică, care va trasa nişte direcţii.

Moderator: Şi dumneavoastră când credeţi că se va produce această clarificare şi armonizare a poziţiilor la Bucureşti în chestiunea cu Kosovo.

Titus Corlăţean: Gândiţi-vă că fără să putem anticipa în mod exact care va fi ritmul negocierilor pe Acordul de asociere. Mandatul se va da. Deci se vor începe aceste negocieri cu Kosovo pentru ASA. Posibil anul viitor să se aproprie de finalul negocierilor pentru acordul de asociere. Noi va trebui să exprimăm atunci la final...

Moderator: Un vot...

Titus Corlăţean: Înaintea semnării şi acel acord va trebui ratificat de toate statele membre. Noi va trebuie să ne exprimăm poziţia şi printr-un vot. Deci trebuie să ştim, şi opinia publică să ştie foarte clar că noi vom fi în faţa unor decizii.

Dan Marinescu: Aş vrea să vorbim un pic de situaţia asta din jurul nostru. Pentru că observăm destul de multă instabilitate. E situaţia din Turcia o dată. În Bulgaria văd că deşi au avut loc alegeri s-a revenit în stradă, lumea protestează. Ungaria cu situaţia ei mai specială cu excesele premierului Orban şi vă întreb dacă în contextul ăsta sesizaţi că România are o poziţie mai favorabilă acum, fiind cumva un pol de stabilitate?

Titus Corlăţean: Dacă am sesiza numai noi, am putea să ne reproşăm sau să ne spunem că suntem subiectivi. Sesizează şi alții şi pentru noi este bine. Eu nu voi face referire nominală la situaţia din alte state din raţiuni, vă daţi seama, evidente, politice şi diplomatice. Dar este un lucru constatat în exterior că România beneficiază de stabilitatea politică, cu consecinţe şi în mediul economic, de altfel. Şi în percepţia europeană, internaţională, faţă de poziţia şi rolul tot mai solid al României. Şi acest lucru... Viaţa e interesantă. Acest lucru se reflectă şi în lucruri care aparent nu au legătură sau pot conta mai puţin. De exemplu, ani de zile ne-am tot plâns că România este subreprezentată, prost reprezentantă în diferite structuri internaţionale, organizaţii şi aşa mai departe. Şi pentru observatorii mai atenţi, în ultimele luni au fost trei poziţii extrem de importante şi posibil să mai urmeze şi altele. Lucrurile astea nu sunt întâmplătoare. Meritele individuale ale celor care acced la astfel de funcţii sunt evident importante, reprezintă o necesitate, dar contează foarte mult ţara din care vii, care e profilul, care e contribuţia, în operaţiunile de securitate internaţională, în operaţiunile europene, în lucruri în care contează. Operaţiunea ISAF, pe care o ştim, atât de apreciată, ca şi contribuţie românească, din partea noastră, în cadrul NATO, a contat de asemenea rolul profilului României atunci Sorin Ducaru a fost numit... noi folosim versiunea engleză a traducerii funcţiei „asistent secretar general”. În franceză este secrétaire général adjoint. De fapt este adjunct al secretarului general. E o poziţia undeva 3-4 din ierarhia NATO. Faptul că recent directorul general al Afacerilor Politice din Ministerul de Externe a primit o însărcinare foarte importantă într-o organizaţie internaţională, unul dintre coordonatori, Cornel Feruță. Faptul că fostul nostru ambasador în Irak şi după aceea am mai avut o misiune externă, a fost numit şeful delegaţiei UE într-un alt stat important. Cum să spun, sunt lucruri care nu sunt accidente. Şi faptul că România, revenind la întrebarea dumneavoastră, a avut înţelepciunea politică, de a lucra prin mecanisme democratice, până la urmă, şi prin referendum, decizii Curţii Constituţionale respectate, alegeri legislative. Şi prin această colaborare interinstituţională necesară, nu întotdeauna uşoară. Şi o spun din propria experienţă, dar necesară. Şi acest lucru a generat o stare de stabilitate politică într-o zonă frământată, e un mare atuu. Şi va trebui să înţelegem, toţi actorii din România şi cei care sunt, poate şi firesc, cu electoratul în spate, nemulţumiţi şi alţii care critică şi alţii, că misiunile României sunt atât de importante încât în perioada asta trebuie să învăţăm să punem în prim-plan lucrurile care contează, să trăim împreună, pentru că întotdeauna sunt alegeri care urmează, întotdeauna poporul decide şi întotdeauna îşi alege liderii prin mijloace democratice.

Moderator: Este posibil ca după următoarele alegeri europarlamentare, dacă vor fi câştigate, evident, de socialişti europeni, România să ţintească un post mai important, chiar decât portofoliul pe care îl are acum în Comisia Europeană?

Titus Corlăţean: Eu cred că România trebuie să îşi pună în valoare, aşa cum spuneam, atuurile. Guvernul de la Bucureşti este un Guvern de coaliţie, social democrat, liberal în principal. Şi într-adevăr, socialiştii europeni, în clipa de faţă, au o şansă bună să preia prima poziţia în Uniunea Europeană, în clipa de faţă Partidul Popular European, PPE este pe prima poziţia şi au fost cicluri. Dar sunt cicluri de evoluţie şi ştiţi, pentru cei care aţi urmărit, ciclurile de reprezentare în guverne, în Uniunea Europeană, au alternat. Au fost la un moment dat socialiştii, când România negocia şi inclusiv Comisia Europeană, aveau reprezentare preponderentă, comisari europeni din grupurile socialiste. Şi sincronizarea în acel moment ne-a ajutat foarte mult politic. A venit ciclul PPE. E posibil ca socialiştii să câştige alegerile, să fie primul grup politic. Într-o astfel de situaţie, cu o contribuţie importantă prin Partidul Social Democrat, astea sunt regulile politicii, în Parlamentul European şi în structura de putere europeană, în mod normal România are dreptul să pretindă o poziţie importantă în Comisia Europeană, anul viitor. Dar eu zic că este bine să ne pregătim şi să muncim. Încă o dată, prefer să vorbim mai puţin, să vorbim când avem rezultate. Şi să ne pregătim pentru acel moment politic important. Dar e o regulă politică, mai întâi trebuie să câştigi alegerile după aceea să...

Moderator: Să te gândeşti la posturi... Mai am o singură întrebare, legată de MCV. Credeţi că discuţiile, să spunem, din Parlament, de zilele acestea, privind modificarea codului de procedură penală, e vorba despre amendamentul să spunem aşa, cu mare scandal ieri în Parlament, amendamentul lui Tudor Chiuariu care ia procurorilor dreptul de a trimite un dosar în instanţă şi unele amendamente constituţionale, de exemplu, cel care stabileşte dreptul exclusiv al Parlamentului de a cere urmărirea penală a unor demnitari, miniştri. Credeţi că lucrurile acestea vor conta pentru MCV-ul din decembrie?

Titus Corlăţean: Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că dezbaterile de ieri din Parlament le-am urmărit prea puţin.

Moderator: Au fost interesante.

Titus Corlăţean: Sunt convins. Am văzut doar câteva titluri şi ştiu, de exemplu, că au fost poziţionări diferite, inclusiv din partea PSD faţă de acest amendament. Cred că lucruri importante în sens pozitiv s-au întâmplat în ultimele luni la subiecte importante, legate de MCV. Cred în egală măsură că va fi acea voinţă politică de a se găsi o soluţie corectă din punct de vedere juridic şi politic, care să slujească interesele României în plan intern. Şi în relaţiile europene MCV. De altfel, astăzi ministrul Justiţiei este la Bruxelles şi are contacte cu oficialităţi europene legate exact de aceste procese. Eu cred că vom avansa pas cu pas. Au fost deja luate decizii importante care au contact şi sunt evaluate extrem de pozitiv la Bruxelles. Eu cred că vom merge în direcţia în care, rând pe rând obiectivele, condiţionalităţile clasice, tradiţionale, de acum 5 ani şi jumătate, 6 ani în curând, vor fi considerate ca şi corespunzând aşteptărilor, solicitărilor. Şi cred că vom face, sper, nu dau predicţii, dar o dată cu intrarea în vigoare a mecanismului general de evaluare anticorupţie în Uniunea Europeană să intrăm în rândul statelor membre care beneficiază de acelaşi tratament. Pentru că fără maliţiozitate, şi într-o manieră obiectivă faceţi o evaluare a cazurilor grave de corupţie apărute prin mass-media, relatate, incriminate, anchete, în state membre ale Uniunii Europene.

Moderator: Uniunea Europeană recunoaşte în acest moment că există probleme de corupţie.

Titus Corlăţean: Şi putem avea o evaluare obiectivă cu privire la faptul că România chiar în mod legitim trebuie să fie plasată în acelaşi grup al Uniunii Europene, cu toată lumea, atunci când vorbim de mecanisme de monitorizare. România are tot mai puţine motive să fie considerată ca un caz special. Aş spune chiar dimpotrivă.

Moderator: Mulţumesc domnule ministru pentru partea la Adevărul Live.

Titus Corlăţean: Mulţumesc şi eu.