Politica Externă şi de Securitate Comună

Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC)

Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a apărut şi s-a dezvoltat ca o consecinţă firească a procesului de construcţie europeană, în condiţiile în care au devenit evidente beneficiile acţiunii comune derulate sub egida Uniunii pe plan internaţional. În esenţă, PESC este constituită din ansamblul deciziilor la care statele membre, inclusiv România, ajung în comun, privind relaţionarea lor prin intermediul Uniunii cu ceilalţi actori din sistemul internaţional.

Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC) constituie braţul  operaţional al PESC. PSAC este un instrument al palierului interguvernamental al UE, aflat în evoluţie conceptuală din 1998 (summit-ul franco-britanic de la Saint Malo) şi operaţionalizat din 2003 - când a fost adoptată Strategia Europeană de Securitate (SES) şi au fost lansate primele misiuni - şi destinat îndeplinirii obiectivelor definite prin Strategie.

O contribuţie importantă în sprijinul consolidării securităţii UE şi a celei internaţionale, o reprezintă numeroasele misiuni de gestionare a crizelor –  din 2002, când a fost creată prima misiune civilă în domeniul poliţiei, EUPM Bosnia şi Herţegovina, au fost lansate aproximativ 30 de misiuni civile şi operaţii militare. În timp, Uniunea Europeană şi-a construit reputaţia unui actor capabil de o abordare cuprinzătoare în materie de gestionare a crizelor, în măsură să recurgă atât la instrumente din sfera civilă, cât şi din cea militară. Statele membre UE depun eforturi constante în sensul ameliorării capacităţilor civile şi militare de care dispun, pentru a răspunde adecvat diverselor provocări de securitate, într-un mediu internaţional complex şi adeseori imprevizibil.

România s-a implicat în PSAC încă din etapele sale incipiente, construindu-şi propriul profil. În prezent, ţara noastră este un participant activ la PSAC, atât pe dimensiunea politică, consacrată susţinerii intereselor identificate de statele membre ca fiind comune în domeniul securităţii şi apărării, cât şi pe cea operaţională, contribuind la numeroase misiuni civile şi operaţii militare ale UE de gestionare a crizelor.

În contextul procesului general de consolidare a politicii de securitate şi apărare comune, UE continuă să îşi rafineze conceptele şi abordările faţă de diferite spaţii de interes, adoptând, în linie cu Abordarea Cuprinzătoare în materie de conflicte externe şi crize, o serie de Strategii regionale - Strategia UE pentru Sahel, Cornul Africii, sau Golful Guineei. Abordarea Cuprinzătoare urmăreşte ca acţiunea UE să devină mai consistentă, mai eficientă, recurgând la o abordare strategică în plan extern. Abordarea Cuprinzătoare presupune mai mult decât implicarea în teatre externe cu misiuni civile şi operaţii militare, vizând angajarea timpurie în procesul de planificare a unei intervenţii a tuturor actorilor care pot avea valoare adăugată şi facilita la depăşirea crizei respective (state membre UE, grupuri de lucru specializate ale Consiliului UE, Delegaţiile UE din terţe state, reprezentanţi speciali ai UE, actori din sfera diplomatică, cea civilă, militară, a asistenţei pentru dezvoltare şi a celei umanitare).

Concluziile Consiliului European din decembrie 2013  au  identificat,  3 domenii prioritare în care acţiunea UE trebuie să se concentreze în perspectivă:

Creşterea eficacităţii, vizibilităţii şi impactului PSAC (UE trebuie să îmbunătăţească trimiterea rapidă în teatru a misiunilor civile şi propriile capacităţi de răspuns rapid; vor fi avute în vedere şi domenii precum apărarea cibernetică, securitatea maritimă şi managementul frontierelor);

Dezvoltarea capacităţilor prin aprofundarea cooperării în procesul de dezvoltare a capacităţilor militare. Sub egida Agenţiei Europene de Apărare/EDA vor fi dezvoltate în comun proiecte dedicate sistemelor aeriene pilotate de la distanţă, ameliorării capacităţilor de realimentare a aeronavelor în zbor, comunicaţiilor guvernamentale prin satelit, apărării cibernetice;

Întărirea industriei europene de apărare, urmărindu-se ca aceasta să fie integrată, sustenabilă, inovativă şi competitivă. Statele membre vor depune eforturi pentru ajutorarea întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru edificarea de standarde comune în planul industriei de apărare, recunoaşterea reciprocă a certificărilor militare şi aprofundarea cooperării între cercetarea civilă şi cea militară.

Aceste linii de acţiune în domeniul PSAC au fost reamintite şi continuate prin concluziile Consiliului Afaceri Externe şi Consiliului European din mai, respectiv iunie 2015, cu un accent deosebit pe: elaborarea unei noi Strategii Globale pentru Politică Externă şi Securitate până în vara anului 2016, continuarea implementării Abordării Cuprinzătoare în materie de conflicte şi crize externe, dezvoltarea capacităţilor civile, consolidarea parteneriatelor cu ONU, NATO, OSCE şi Uniunea Africană, adoptarea unui Cadru Politic privind cooperarea sistematică şi pe termen lung în domeniul apărării şi a unui Cadru Politic privind apărarea cibernetică, combaterea ameninţărilor hibride, adâncirea dialogului de securitate între NATO şi UE, continuarea sprijinirii domeniului apărării (elaborarea şi implementarea Acţiunii Pregătitoare în domeniul PSAC- sectorul cercetare, stabilirea unui regim mai larg privind securitatea lanţului de aprovizionare, susţinerea IMM-urilor şi a acţiunilor în domeniul spaţial).

La 28 iunie 2016, a fost prezentată noua Strategie Globală pentru Politică Externă şi Securitate, care a înlocuit astfel vechea Strategie Europeană de Securitate.

Aceasta conţine cinci direcţii principale de acţiune, dintre care ultimele două au o dimensiune securitară: Rezilienţa statelor şi a societăţilor de la estul şi sudul Uniunii, Ordini regionale bazate pe cooperare, Guvernanţa globală pentru secolul 21, Securitatea Uniunii (o Uniune mai puternică), O abordare integrată a conflictelor. Se va urmări aplicarea sa coordonată, în iunie 2017 fiind aşteptat un prin raport de implementare.