Politici UE

Politica Agricolă Comună

Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare, creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunităţii. PAC reprezintă un set de reguli şi mecanisme care reglementează producerea, procesarea şi comercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană şi care acordă o atenţie crescândă dezvoltării rurale.

PAC este constituită din doi piloni: a) organizaţiile comune de piaţă (măsurile comune de reglementare a funcţionării pieţelor produselor agricole) şi b) dezvoltare rurală - măsurile structurale care vizează dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale.

PAC s-a dezvoltat pe baza principiilor pieţei unice (circulaţia fără restricţii a produselor agricole în interiorul UE), preferinţei comunitare (favorizarea consumului produselor originare din Uniunea Europeană) şi solidarităţii financiare (măsurile comune sunt finanţate dintr-un buget comun).

În ultima perioadă, PAC a trecut printr-un amplu proces de reformă, iniţiat de Comisia Europeană la 12 octombrie 2011 şi care a fost finalizat în noiembrie 2013, cu aportul statelor membre şi al Parlamentului European. Reforma s-a concretizat într-un set de regulamente care stabilesc cadrul legislativ al PAC pentru perioada 2014-2020. Actele de bază constau în patru regulamente al Consiliului şi ale Parlamentului European privind: i) plăţile directe, ii) organizarea comună a pieţelor (OCP) unică, iii) dezvoltarea rurală şi iv) un regulament orizontal privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea PAC.

În perspectiva anului 2020, PAC trebuie să deţină capacitatea de a răspunde provocărilor viitoare cu care se vor confrunta agricultura şi zonele rurale şi să îndeplinească obiectivele stabilite pentru PAC, şi anume:

  • producţia alimentară fiabilă
  • gestionarea durabilă a resurselor naturale şi politicile climatice
  • dezvoltarea teritorială echilibrată

Elementele-cheie ale modernizării PAC:

  • Plăţi directe

Schema de plată de bază (BPS): Statele membre pot folosi 70 % din pachetul financiar naţional pentru plăţi directe, noii scheme de plată de bază, diferenţa fiind angajata pentru plăţile suplimentare destinate tinerilor fermieri, precum şi pentru alte opţiuni, cum ar fi: plăţile suplimentare pentru zonele defavorizate, schema pentru micii fermieri, plăţile redistributive, precum şi plăţile „cuplate”. Pentru UE-12, termenul limită pentru schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS), mai simplă, va fi extins până în 2020.

Convergenţa plăţilor directe din cadrul PAC – acestea vor fi distribuite în mod mai echitabil atât între statele membre, cât şi între regiuni şi între agricultori, se va renunţa la referinţele istorice pentru stabilirea cuantumurilor pentru statele membre, plăţile directe pe hectar urmând a fi ajustate progresiv până în anul 2019. De-a lungul perioadei de programare, toate statele membre cu plăţi directe sub nivelul de 90% din media la nivel UE, vor reduce diferenţa dintre nivelul actual al plăţilor şi media UE cu 1/3.

Plăţi pentru practici agricole durabile – eco-condiţionalitate: pe lângă plata de bază, fiecare exploataţie va primi o plată la hectar pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru climă şi mediu. Statele membre vor utiliza 30% din pachetul financiar naţional pentru finanţarea acestei măsuri, care este obligatorie, şi care nu va face obiectul plafonării.

Zonele care se confruntă cu constrângeri naturale: statele membre (sau regiunile) pot acorda o plată suplimentară - de până la 5% din pachetul financiar naţional - pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale.

Tinerii fermieri: în vârstă de până la 40 de ani sunt susţinuţi în continuare pentru instalare prin programul de dezvoltare rurală, dar vor putea primi şi o plată la hectar complementară, din pilonul I (plăţi directe), în primii 5 ani de la începerea activităţii în agricultură, aceştia vor primi un sprijin la hectar suplimentar finanţat din 2% bugetul naţional de plăţi directe.

Micii fermieri: această schemă prevede o plată anuală fixată de statul membru cuprinsă între 500 şi 1250 euro, indiferent de dimensiunea fermei. Costul total al schemei nu poate depăşi 10% din pachetul financiar naţional.

Plaţi „cuplate” oferă statelor membre opţiunea de a oferi cuantumuri de plăţi „cuplate” (legate de un anumit produs).

Transferul de fonduri între piloni: statele membre au posibilitatea de a transfera până la 10% din pachetul lor financiar naţional pentru plăţi directe către pachetul financiar destinat dezvoltării rurale.

„Plafonarea” (capping): presupune limitarea sprijinului agricol primit de marile ferme iar sumele astfel economisite vor fi direcţionate către dezvoltarea rurală.

„Fermieri activi”: sprijinul nu va mai fi acordat solicitanţilor ale căror plăţi directe în cadrul PAC sunt mai mici de 5% din totalul veniturilor obţinute din toate activităţile neagricole.

  • Mecanisme de gestionare a pieţei

Sistemul de cote pentru zahăr ar trebui să expire la 30 septembrie 2017. Suprimarea cotelor este singura opţiune pentru a oferi sectorului o perspectivă pe termen lung, mai ales în contextul îmbunătăţirilor preconizate în ceea ce priveşte productivitatea.

Programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli şi sistemul de distribuire a laptelui în şcoli va continua si in perioada următoare.

  • Dezvoltare rurală

Dezvoltarea rurală reprezintă cel de-al doilea pilon al politicii agricole comune (PAC), al cărui obiectiv este acela de a sprijini zonele rurale să facă față multiplelor provocări economice, sociale și de mediu. Această politică formează și vine în completarea sistemului de plăți directe către agricultori și a măsurilor de gestionare a piețelor agricole (primul pilon). O parte din obiectivele sale sunt comune fondurilor structurale și de investiții europene (fondurilor ESI). Politica UE de dezvoltare rurală este finanțată prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Fiecare stat membru primește un pachet financiar pentru această perioadă de 7 ani.

Statele membre și regiunile își elaborează propriile programe de dezvoltare rurală în funcție de nevoile din teritoriu. Acestea trebuie să vizeze, în același timp, cel puțin patru din următoarele șase priorități ale UE:

1.să încurajeze transferul de cunoștințe și inovarea în agricultură, în silvicultură și în zonele rurale;

2.să sporească viabilitatea și competitivitatea tuturor ramurilor agriculturii și să promoveze tehnologiile agricole inovatoare și gestionarea durabilă a fondului forestier;

3.să promoveze organizarea lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, bunăstarea animalelor și gestionarea riscurilor în agricultură;

4.să refacă, să conserve și să dezvolte ecosistemele care sunt legate de agricultură și silvicultură;

5.să promoveze utilizarea eficientă a resurselor și să sprijine tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic;

6.să promoveze incluziunea socială, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică în zonele rurale.

Prioritățile din domeniul dezvoltării rurale sunt structurate pe arii de intervenție.

Începând din 2014, fiecare stat membru trebuie să stabilească un acord de parteneriat care necesită coordonarea tuturor fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) din țara respectivă. În același timp, Comisia Europeană și statele membre colaborează cu Banca Europeană de Investiții (BEI) în vederea creării unor instrumente financiare în cadrul FEADR. Implementarea și impactul programelor de dezvoltare rurală sunt monitorizate și evaluate în detaliu.

Alocarea totală 2014-2020 pentru toate statele membre (în preţuri 2011) este de 362,78 miliarde de euro, din care se prevede 277,85 miliarde euro pentru plăţile directe şi cheltuieli legate de piaţă (Pilonul 1) şi 84,94 miliarde euro pentru dezvoltare rurală (Pilonul 2). În preţuri curente, aceeaşi alocare totală pentru toate statele membre UE înseamnă 408,31 miliarde. euro, alocarea pentru pilonul 1 reprezintă 312,74 miliarde euro) şi alocarea pentru pilonul 2 reprezintă de 95,58 miliarde euro.

Pentru exerciţiul financiar viitor 2014 - 2020, România are alocate aproximativ 19,43 miliarde euro preţuri curente pentru ambii piloni, ceea ce înseamnă o creştere substanţială faţă de alocarea totală anterioară 2007- 2013 care a fost de 13,8 miliarde euro.

 

Direcţia Piaţă Internă şi Politici Sectoriale, 17 octombrie 2016

 

Centrul de presă