Politici UE

Politica energetică a Uniunii Europene

Energia a fost parte componentă a procesului de integrare europeană încă de la început. Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (1951) şi Tratatul Euratom privind instituirea unei Comunităţi Europene a Energiei Atomice (1957) se concentrau pe două dintre cele mai importante surse de energie, cărbunele şi energia nucleară. Ulterior, importanţa crescută a petrolului, a gazelor naturale şi a energiei electrice a reuşit să menţină energia în topul agendei economice şi politice a Comunităţii, conducând la o creştere a activităţii de reglementare la nivel comunitar în vederea creării unei pieţe energetice europene şi a elaborării treptate a unei politici energetice la nivelul UE.

Cu toate acestea, doar 50 de ani mai târziu, în cadrul Tratatului de la Lisabona (2007), se conferă energiei o bază juridică şi UE dobândeşte competenţe partajate cu statele membre în acest domeniu. Într-adevăr, articolul 194 din Tratatul privind funcţionarea UE precizează că, în contextul instituirii şi funcţionării pieţei interne şi, din perspectiva necesităţii de a conserva şi îmbunătăţi mediul, politica Uniunii în domeniul energiei urmăreşte, în spiritul solidarităţii între statele membre: să asigure funcţionarea pieţei energiei; să asigure securitatea aprovizionării cu energie în Uniune; să promoveze eficienţa energetică şi economia de energie, precum şi dezvoltarea de noi surse de energie şi energii regenerabile. Totodată, se prevede faptul că măsurile necesare pentru realizarea acestor 3 obiective (competitivitate, sustenabilitate şi securitatea aprovizionării cu energie) nu aduc atingere dreptului unui stat membru de a stabili condiţiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptului său de a alege diferite surse de energie şi structurii generale a aprovizionării sale cu energie.

Evenimentele de la Fukushima, din martie 2011, au întărit dimensiunea nucleară a politicii energetice a UE, prin derularea unui exerciţiu amplu de testări de rezistenţă la instalaţiile nucleare din Uniunea Europeană (şi din statele învecinate), în perioada 2011-2012 şi, ulterior, prin adoptarea Directivei 2014/87/Euratom de modificare a Directivei 2009/71/Euratom de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare.

În anul 2011, s-a formalizat şi dimensiunea externă a politicii UE privind energia, prin lansarea, de către Comisie, în luna septembrie a acelui an, a Comunicării privind securitatea aprovizionării cu energie şi cooperare internaţională şi, în baza acesteia, prin adoptarea de Concluzii ale Consiliului Energie din 24 noiembrie 2011. Nevoia creării unei dimensiuni externe a politicii UE pentru energie a fost resimţită ca o extensie firească a coordonării intra-UE, de necesitate indispensabilă pentru consolidarea profilului UE în relaţia cu partenerii externi.

Pe măsura descoperirii rezervelor de gaze neconvenţionale în diverse ţări din UE, la nivelul Uniunii a început un proces de evaluare a efectelor exploatării acestei resurse asupra mediului şi habitatelor umane şi naturale. La 22 ianuarie 2014, Comisia Europeană a lansat Recomandarea 2014/70/UE privind principiile minime pentru explorarea şi producerea de hidrocarburi cu utilizarea fracturării hidraulice, însoţită de Comunicarea privind explorarea şi producerea de hidrocarburi cu utilizarea fracturării hidraulice.

Pe lângă iniţiativele Comisiei Europene abordate la reuniunile periodice ale miniştrilor energiei din statele membre UE, europenizarea politicii energetice a fost sprijinită şi de organizarea de Consilii Europene având energia printre tematicele tratate (februarie 2011, mai 2013, martie 2014, iunie 2014, octombrie 2014, decembrie 2014, martie 2015, decembrie 2015, martie 2016, iunie 2016).

La 25 februarie 2015, Comisia lansează Comunicarea privind Uniunea Energiei, care prezintă viziunea pentru viitor a sistemului energetic european şi paşii necesari pentru realizarea acesteia. Uniunea Energiei se bazează pe cele 3 obiective ale politicii energetice a UE şi se concentrează asupra a 5 dimensiuni care se sprijină reciproc:

  • securitatea energetică, solidaritatea şi încrederea;
  • piaţa internă a energiei;
  • eficienţa energetică, văzută ca o contribuţie la moderarea cererii de energie;
  • decarbonizarea economiei;
  • cercetarea, inovarea şi competitivitatea.

Sunt vizate finalizarea integrării pieţei energetice interne, consolidarea coordonării politicilor naţionale, eliminarea barierelor de piaţă şi a izolării energetice, scăderea preţului la energie pentru consumatori, modernizarea infrastructurii şi atragerea investiţiilor în sectorul energetic cu accent pe tehnologiile inovative şi capacităţile de producţie a energiei verzi. Planul de acţiune anexat la strategia-cadru prezintă măsurile specifice care vor fi pregătite şi puse în aplicare în următorii ani. Acest plan de acţiune va fi monitorizat şi revizuit în mod periodic, pentru a răspunde la provocările în schimbare şi la noile elemente care apar.

La 18 noiembrie 2015, Comisia Europeană a lansat primul raport privind Starea Uniunii Energiei, care evaluează progresul realizat în construirea unei Uniuni a Energiei şi accentuează aspectele care necesită atenţie suplimentară în perioada următoare. Acest document examinează progresele înregistrate de la publicarea Comunicării Comisiei privind Uniunea Energiei și identifică aspectele-cheie care necesită atenție politică specifică în anul 2016. Totodată, această Comunicare prezintă situația comparativă, la nivelul UE, a celor cinci dimensiuni ale Uniunii Energiei şi este însoţită şi de Foaia de parcurs revizuită a Uniunii Energiei, Ghidul referitor la realizarea planurilor privind energia şi schimbărilor climatice, Fişele de ţară, Abordarea metodologică a strategiei cadru a Uniunii Energiei şi analiza indicatorilor cheie ai acesteia, Lista proiectelor de interes comun, Propunerea de Regulament privind statisticile europene privind preţurile la gaze naturale şi la energie electrică, Rapoartele de progrese privind acţiunea climatică şi, respectiv, eficienţa energetică,  Raportul de implementare a strategiei privind securitatea energetică a UE, Tendinţele consumului de energie pentru perioada 2010-2015, Raportul de implementare a Directivei privind securitatea nucleară, Evaluarea stocurilor de urgenţă în domeniul petrolului în cadrul UE. Mai multe detalii privind această Comunicare sunt disponibile pe site-ul Comisiei, la adresa: http://ec.europa.eu/priorities/energy-union/state-energy-union/index_en.htm.

La reuniunea Consiliului European din 17-18 decembrie 2015, liderii europeni au analizat progresele realizate în implementarea Strategiei privind Uniunea Energiei şi au oferit liniile directoare cu privire la măsurile care trebuie întreprinse în continuare. Astfel, Consiliul European a solicitat:

  • înaintarea rapidă a propunerilor legislative relevante, în conformitate cu orientările sale formulate anterior;
  • punerea în aplicare deplină a legislației privind energia din surse regenerabile, eficiența energetică și alte măsuri, cum ar fi îmbunătățirea oportunităților în materie de investiții, pentru a îndeplini obiectivul 2020;
  • elaborarea unei strategii integrate vizând cercetarea, inovarea și competitivitatea;
  • punerea în aplicare rapidă a proiectelor de interes comun și utilizarea optimă a infrastructurii în beneficiul unei piețe pe deplin funcționale și interconectate și al securității energetice, cu menţiunea că orice nouă infrastructură ar trebui să respecte pe deplin cel de-al treilea pachet privind energia și alte acte legislative aplicabile ale UE, precum și obiectivele Uniunii Energetice.

În anul 2016, Comisia continuă acţiunile prevăzute în Foaia de parcurs a Strategiei cadru privind Uniunea Energiei, în sensul lansării de noi propuneri legislative şi al revizuirii unora deja existente. În acest sens, la 16 februarie 2016, Comisia a adoptat pachetul de măsuri în domeniul securităţii energetice. Pachetul vizează: propunerea legislativă de revizuire a Regulamentului 994/2010 referitor la siguranţa aprovizionării cu gaze naturale, propunerea legislativă de revizuire a Deciziei privind transparenţa acordurilor interguvernamentale încheiate de statele membre cu state terţe în domeniul energiei, Strategia UE privind LNG şi depozitarea, Strategia privind încălzirea şi răcirea.

În concluziile Consiliului European din martie 2016 sunt încurajaţi legiuitorii UE să continue negocierile privind propunerile de consolidare a securităţii energetice a UE de o manieră prioritară pe baza concluziilor anterioare şi a strategiilor relevante andosate de către Consiliul European şi este reiterată importanţa unei pieţe a energiei pe deplin funcţională şi interconectată.  Ulterior, in iunie 2016, Consiliul European a solicitat finalizarea şi implementarea diferitelor strategii şi planuri de acţiune propuse de Comisie şi care privesc piaţa internă, inclusiv în domeniul energiei, să fie finalizate şi implementate până în anul 2018.

România urmăreşte cu atenţie diferitele iniţiative legislative ale Comisiei Europene care vizează implementarea strategiei UE privind Uniunea Energiei şi se implică activ în procesul de negociere a acestora la nivel european. În acest sens, România sprijină necesitatea ca acest concept al Uniunii Energiei să devină un catalizator pentru reformele necesare în sectorul energetic în statele membre ale Comunităţii Energetice şi o expresie a solidarităţii necesare pentru creşterea securităţii energetice. Cu toate acestea, România consideră că trebuie prezervat dreptul fiecărui stat membru de a decide cu privire la mix-ul energetic naţional, cu accent pe utilizarea resurselor primare naţionale, prin respectarea cerinţelor de mediu şi prin eficientizarea tehnologiilor utilizate, în vederea asigurării unei securităţi energetice crescute. 

Direcţia Piaţă Internă şi Politici Sectoriale, 17 octombrie 2016