Despre Consiliul Europei

Mecanisme de monitorizare

Printre responsabilităţile principale ale instituţiilor şi organismelor specializate ale Consiliului Europei, un loc central este ocupat de monitorizarea angajamentelor şi obligaţiilor asumate de statele membre prin aderarea la organizaţie sau prin ratificarea unor documente juridice specifice.

Din această perspectivă, majoritatea procedurilor de monitorizare sunt de tip convenţional (bazate pe un tratat al Consiliului Europei), precum Comitetului European pentru Drepturi Sociale, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT), Comitetul de Experţi ai Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, Comitetul Consultativ al Convenţiei-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, Grupul de experţi independenţi privind combaterea traficului de persoane (GRETA), Grupul de experți pentru acțiunea împotriva violenței domestice (GREVIO), Grupul de state contra corupţiei (GRECO) etc.

O altă categorie de mecanisme de monitorizare au fost înfiinţate printr-o rezoluţie a Comitetului Miniștrilor (CM), ca de ex. Comitetul de experţi privind evaluarea măsurilor de luptă împotriva spălării banilor şi finanţarea terorismului (MONEYVAL) sau Comisia Europeană Împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI).

Pe baza concluziilor organismelor de monitorizare, CM adoptă o serie de măsuri specifice, promovate în dialogul cu autorităţile din statele respective. Uneori, CM are atribuţii directe de supervizare, ca în cazul executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului

La rândul său, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) dispune de o comisie specializată, Comisia de monitorizare a obligaţiilor şi angajamentelor asumate de state, care elaborează rapoarte periodice asupra situaţiei îndeplinirii angajamentelor pentru statele aflate în faza de monitorizare post-aderare (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Republica Moldova, F. Rusia, Serbia, Ucraina) sau de dialog post-monitorizare (Bulgaria, Muntenegru, R. Macedonia, Turcia). Recomandările adoptate de APCE sunt transmise Comitetului Miniştrilor, spre decizie, în timp ce Rezoluţiile sunt documente cu caracter politic, prezentând opinia APCE.

În ceea ce priveşte România, încheierea dialogului post-monitorizare privind respectarea angajamentelor asumate de ţara noastră la momentul aderării la Consiliul Europei in 1993, s-a decis, în unanimitate, cu ocazia reuniunii Comisiei de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei(APCE), care s-a desfăşurat la Bucureşti, în perioada 14-16 mai 2002.  

Comisarul pentru Drepturile Omului constituie un mecanism de control instituit printr-o rezoluţie a CM (99/50) format prin care se poate asigura monitorizarea la nivelul CoE, însă mijloacele la dispoziţia Comisarului permit activitatea într-un domeniu mai larg decât cel al simplei evaluări. Biroul Comisarului Drepturilor Omului îşi desfăşoară activitatea în baza rezoluţiei (99)50 a Comitetului Miniştrilor. Principalele elemente ale mandatului Comisarului sunt: întărirea respectului pentru drepturile omului; asistarea statelor membre în atingerea standardelor în domeniu ale Consiliului Europei; identificarea lacunelor în legislaţiile şi practicile statelor membre; facilitarea activităţii avocaţilor poporului sau instituţiilor similare din statele membre. De regulă, în urma vizitelor de evaluare efectuate în statele membre, Comisarul elaborează rapoarte în care se adresează recomandări statelor respective. De asemenea, Comisarul elaborează, în diferite forme, recomandări tematice generale în domeniul drepturilor omului.