Despre Consiliul Europei

Informaţii generale

Consiliul Europei numără, în prezent, 47 de state membre. Belarus este candidat la aderare la Consiliul Europei (şi-a depus candidatura la 12 mai 1993, dar statutul de invitat special i-a fost retras, în anul 1996). State cu statut de observator: Sfântul Scaun, SUA, Canada, Japonia, Mexic, Israel (la Adunarea parlamentară a Consiliului Europei)

Organisme principale /Mod de lucru

Potrivit Statutului, organele Consiliului Europei sunt Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Parlamentară.

Acestea sunt asistate de un Secretariat General.

Conducerea principalelor organe ale Consiliului Europei este asigurată, în prezent, după cum urmează:

Preşedinţia Comitetului Miniştrilor : Bulgaria (noiembrie 2015 – mai 2016).  Următoarea țară care va deține președinția Comitetului Miniștrilor este Estonia.

Preşedintele Adunării Parlamentare : Pedro Agramunt (Spania, PPE). A fost ales la 25 ianuarie 2016, pentru un mandat de 1 an, reînnoibil.

Secretarul General al Consiliului Europei este Thorbjørn Jagland (Norvegia) – ales în iunie 2014 pentru un al doilea mandat; 

Comitetul Miniştrilor (CM): este organul decizional al Consiliului Europei, fiecare stat membru fiind reprezentat de către ministrul afacerilor externe. Președinția este asigurată, prin rotaţie, din şase în şase luni, de către miniştrii de externe ai statelor membre.

Noul sistem de desfăşurare a sesiunilor ministeriale a fost adoptat în anul 2003, constând în organizarea unei singure reuniuni ministeriale anuale şi în menţinerea rotaţiei preşedinţiei CM, la fiecare 6 luni, în ordine alfabetică. Începând cu cea de-a 114-a sesiune (Strasbourg, 12-13 mai 2004), sesiunile CM se desfăşoară în noul format.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) este organul de deliberare, format din delegaţii ale celor 47 de parlamente naţionale (numărul de reprezentanţi ai fiecărei ţări este calculat în funcţie de populaţia acesteia). APCE se reuneşte de patru ori pe an în şedinţe plenare şi o reuniune a comisiilor specializate este, de asemenea, organizată, anual, într-unul din statele membre sau cu statut de observator. Fiecare delegaţie naţională este alcătuită astfel încât să reflecte reprezentarea politică din forul legislativ naţional.

Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CALRE) este format din reprezentanţii aleşi ai puterilor locale şi regionale sau din funcţionari direct răspunzători în faţa acestora. CPLRE este un organ consultativ al Consiliului Europei şi este constituit din Camera Autorităţilor Locale şi Camera Regiunilor. Delegaţiile naţionale la CALRE trebuie să fie reprezentative pentru diferitele tipuri de colectivităţi teritoriale ale fiecărui stat membru.

Reforma structurilor Consiliului Europei a fost asumată programatic cu prilejul Summit-ului CoE de la Varşovia, din 2005. Summit-ul CoE a adoptat, în acest sens, Planul de acţiune, ce cuprinde o serie de măsuri şi obiective în acest sens, între care: reforma structurilor organizaţiei şi a metodelor de lucru, în scopul creşterii eficacităţii şi a transparenţei organizaţiei, mai buna cooperare şi coordonare pe orizontală, raţionalizarea cheltuielilor bugetare.

Reforma Consiliului Europei a reprezentat principala prioritate a Secretarului General al CoE, Thorbjørn Jagland pe durata mandatelor sale în fruntea organizaţiei. Aceasta a urmărit revitalizarea Consiliul Europei  și profilarea organizației drept o structură flexibilă, inovatoare şi relevantă în cadrul noii arhitecturi europene; simplificarea activităţii organizaţiei prin concentrarea acesteia pe mai puţine proiecte, selectate în funcție de cea mai mare valoare adăugată a acestora.

Eforturile SG de revitalizare a organizaţiei au fost susţinute de toate statele membre, pe fondul constrângerilor bugetare curente, necesităţii evitării suprapunerii acţiunii cu cele derulate de alte organizaţii internaţionale, precum şi nevoii reactualizării agendei CoE prin preluarea elementelor de preocupare prezente în rândul societăţii europene.

În paralel, a avut loc un proces de eficientizare a mecanismului de protecţie a drepturilor omului şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, un punct important fiind Declaraţia şi Planul de acţiune adoptate la Conferinţa de la Interlaken (februarie 2010), în care se indică posibilele linii de acţiune în vederea reformei.

februarie 2016