Politica Externă şi de Securitate Comună

Politica Europeană de Vecinătate

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) a fost lansată pe de-o parte, în scopul de a evita crearea de noi linii de separaţie între UE lărgită şi vecinii săi, şi pe de alta, pentru a consolida prosperitatea, stabilitatea şi securitatea în interiorul şi în jurul UE. În acest sens, PEV abordează totodată obiectivele strategice prezentate în Strategia de securitate europeană din decembrie 2003.

Cadrul general al PEV a fost prezentat, în premieră, în comunicarea Comisiei Europene privind Europa lărgită, în martie 2003; aceasta a fost urmată de un document de strategie mai amplu privind Politica Europeană de Vecinătate  publicat în mai 2004, document prin care se defineşte în termeni concreţi modul în care UE propune cooperarea cu statele vizate de PEV.

In 2015 s-a desfăşurat un amplu proces de revizuire a PEV, pentru mai buna ei adaptare la provocările actuale cu care se confruntă UE în Vecinătate, în prezent trecându-se la etapa de implementare a PEV revizuite.

Prin PEV, UE îşi propune conturarea unei abordări coerente a relaţiilor Uniunii cu statele din vecinătatea sa estică şi sudică, care să permită intensificarea cooperării și aprofundarea relațiilor economice cu partenerii PEV în vederea creării unei zone de pace, stabilitate și securitate la frontierele externe ale Uniunii. Este vorba de o relaţie privilegiată, bazată pe un angajament reciproc în favoarea valorilor comune (democraţie, drepturile omului, statul de drept, buna guvernare, principiile economiei de piaţă şi dezvoltarea durabilă).

România are un interes natural în sprijinirea consolidării, în vecinătatea UE, a unui spaţiu comun de stabilitate, securitate şi progres, în adâncirea relaţiilor dintre UE şi vecinii din Est şi din Sud, pe baza intereselor comune şi a valorilor împărtăşite.

 

Parteneri

PEV se aplică statelor din vecinătatea imediată, terestră sau maritimă a UE:

  • în vecinătatea sudică - Algeria, Maroc, Tunisia, Egipt, Iordania, Israel şi Autoritatea Naţională Palestiniană, Liban, Libia şi Siria;
  • în vecinătatea estică - Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia. 

Chiar dacă Federaţia Rusă este un stat vecin al UE, relaţiile bilaterale sunt abordate distinct faţă de PEV.

Elementul central al PEV este reprezentat de planurile de acţiune bilaterale convenite de către UE cu fiecare dintre parteneri. Acestea definesc un program de reforme politice şi economice cu priorităţi pe termen scurt şi mediu. UE a încheiat Planuri de Acţiune cu R. Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan din vecinătatea estică şi Israel, Iordania, Autoritatea Palestiniană, Maroc, Tunisia, Liban şi Egiptul din vecinătatea sudică.

Dat fiind faptul că PEV se bazează pe acorduri existente (Acorduri de Parteneriat şi Cooperare şi Acorduri de Asociere în cadrul parteneriatului euro-mediteranean, PEV nu este operaţională încă în cazul Libiei sau Siriei, ţinând cont că astfel de acorduri nu sunt în vigoare. Pentru Belarus a fost lansat un Plan de Acţiune virtual în care se stipulează posibilităţile de colaborare UE-Belarus şi condiţiile pentru guvernul bielorus pentru materializarea acestei cooperări.

 

Finanţare

Asistenţă financiară pentru implementarea PEV este acordată prin Instrumentul European de Vecinătate (ENI) şi se ridică, în exerciţiul financiar-bugetar al UE 2014 – 2020 la circa 15,4  miliarde de Euro.

ENI are patru componente:

  • bilaterală (destinate relaţiei bilaterale între UE şi fiecare stat partener şi care reprezintă cea mai mare parte a fondurilor);
  • ENI Inter-regional (Erasmus Mundus, TAIEX, twinning, Facilitatea de Investiţii pentru Vecinătate / NIF.);
  • ENI Regional Est şi ENI Regional Sud (dedicate proiectelor regionale);
  • ENI-CBC (destinat finanţării programelor de cooperare transfrontalieră).

 

Evoluţii recente

Incepând cu martie 2015, la nivel UE, a fost lansat formal un proces de consultare (prin publicarea documentului comun de consultare („Joint Consultation Paper”): „Towards a New European Neighbourhood Policy”), care a oferit baza de discuţii şi elementele de referinţă ale procesului de revizuire a PEV. Întregul demers şi-a propus reforma Politicii Europene de Vecinătate şi mai buna ei adaptare la provocările cu care se confruntă UE în Vecinătatea ei.

La 18 noiembrie 2015 a fost dată publicităţii Comunicarea comună a Inaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate şi a Comisiei Europene referitoare la revizuirea Politicii Europene de Vecinătate (PEV). Documentul a marcat finalizarea formală a procesului de consultare, demers la care au fost asociate statele membre, ţările partenere cuprinse în PEV, instituţii UE, organizaţii internaţionale, parteneri sociali, organizaţii ale societăţii civile, cercurilor de afaceri, think-tank-uri etc. Comunicarea comună a reconfirmat obiectivul major asumat de PEV încă de la lansarea sa, în 2004, referitoare la crearea unei zone de stabilitate, securitate şi prosperitate la frontierele externe ale UE, în paralel cu recalibrarea şi eficientizarea instrumentarului aflat la dispoziţia PEV, în acord cu evoluţiile recente din Vecinătatea UE.

Documentul reia şi dezvoltă priorităţile identificate în „Joint Consultation Paper”, cu accent pe:  consolidarea principiilor diferenţierii şi responsabilităţii; flexibilizare şi coerenţă sporită pe planul disponibilizării instrumentelor şi resurselor, inclusiv privind susţinerea partenerilor aflaţi în situaţii de criză; mai buna calibrare a relaţiilor de cooperare cu partenerii PEV, în acord cu interesele comune, ambiţiile şi performanţele acestora pe calea reformelor democratice; focalizarea cooperării cu partenerii pe domenii prioritare de interes mutual, precum: dezvoltarea economică/crearea de locuri de muncă; conectivitate; securitate; guvernanţă; migraţie; mobilitate; implicarea sporită a SM în procesul de implementare a PEV. Comunicarea comună subliniază interdependenţa strânsă care există între securitatea şi stabilitatea UE şi cea a vecinilor ei, consacrând conceptul de stabilizare a Vecinătăţii drept principala prioritate politică a noii PEV şi cea mai presantă provocare pentru UE în următorii ani. Au fost avansate propuneri concrete referitoare la dezvoltarea unei componente de securitate a PEV, în măsură să răspundă la provocările ridicate de situaţiile de criză şi conflictele din Vecinătatea UE. Este subliniată necesitatea edificării unor parteneriate întărite ale UE cu ţările PEV, date fiind provocările cu care se confruntă UE la frontierele sale, cu referire expresă la noile focare de criză şi conflict, la proliferarea reţelelor teroriste şi multiplicarea riscurilor subsecvente fenomenelor de intoleranţă religioasă şi radicalizare. Viitoarea PEV este proiectată dincolo de arealul formal al Vecinătăţii şi are în vedere contextul geografic mai larg al „vecinilor vecinilor”, inclusiv prin avansarea unor modalităţi de cooperare cu aceştia, prin intermediul aşa-numitelor “cadre tematice”. In aceeaşi logică de cooperare regională mai largă, Comunicarea comună subliniază importanţa Sinergiei Mării Negre, ca format relevant de cooperare regională şi forum de dialog.

Comunicarea Comisiei privind Sinergia Mării Negre a fost publicată la 11 aprilie 2007. Iniţiativa îşi propune cooperarea în domenii vizând democraţia, respectul pentru drepturile omului şi buna guvernare, managementul migraţiei şi îmbunătăţirea securităţii, conflictele îngheţate, energia, transportul, mediul, politica maritimă, comerţul, reţelele de cercetare şi educaţie, ştiinţă şi tehnologie, ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, dezvoltarea regională

In prezent, procesul de revizuire a PEV a intrat în etapa de implementare.

 

Vecinătatea Estică a UE

Având în vedere interesul pentru vecinătatea estică, Uniunea Europeană a creat un cadru special de cooperare cu cele şase state din această zonă: Parteneriatul Estic. Obiectivele principale ale Parteneriatului Estic vizează proiectarea în regiune a unui climat de securitate, stabilitate democratică şi progres economico – social, printr-o mai puternică asociere politică şi integrare economică, precum şi facilitarea apropierii statelor partenere de valorile şi normele UE, în conformitate cu aspiraţiile şi capacitatea individuală a acestora. Parteneriatul Estic a fost lansat cu ocazia Summit-ul de la Praga, la 7 mai 2009, în format UE 27 (la nivelul şefilor de stat şi de guvern), împreună cu reprezentanţi ai celor 6 state ţintă: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina, Republica Moldova şi Belarus.

Parteneriatul Estic cuprinde două dimensiunibilaterală (negocierea de Acorduri de Asociere, realizarea unor Zone Cuprinzătoare de comerţ liber şi posibilitatea unui regim de călătorie liber de vize) şi multilaterală (4 platforme tematice „Democraţie, bună guvernare şi stabilitate”, „Integrare economică şi convergenţă cu politicile comunitare”, „Securitate energetică” şi „Contacte între persoane”, paneluri de lucru la nivel de experţi şi programe pilot care permit angajarea partenerilor ca un grup, fiind vector de facilitare a schimbului de informaţii şi experienţă în procesele de tranziţie, reformă şi modernizare).

Este un proces care se fundamentează pe principiile diferenţierii (merite proprii, aspiraţii în relaţie cu UE), al condiţionalităţii şi responsabilităţii comune. PaE înnoieşte şi întăreşte baza contractuală a relaţiilor bilaterale, promovează asocierea politică şi integrarea economică, stimulând agenda reformelor în regiune.

În cadrul celui de-al treilea Summit PaE desfăşurat la Vilnius (28-29 noiembrie 2013), R. Moldova şi Georgia au parafat integral textele Acordurilor de Asociere şi ale celor Aprofundate şi Cuprinzătoare de Comerţ Liber (AA/DCFTA) şi a fost adoptată Declaraţia de la Vilnius. În urma deciziei guvernului ucrainean din 21 noiembrie 2013, Ucraina nu a semnat Acordurile în timpul Summit-ului, acest lucru având loc ulterior, în martie şi iunie 2014. Pentru Republica Moldova si Georgia, aplicarea provizorie a AA/DCFTA a început la 1 septembrie 2014, iar acordurile au intrat deplin în vigoare la 1 iulie 2016. Aplicarea provizorie a unor părţi importante din Acordului de Asociere/DCFTA  cu Ucraina a început la 1 noiembrie 2014, iar aplicarea provizorie a Acordului aprofundat şi cuprinzător de liber schimb - DCFTA - la 1 ianuarie 2016.

Cel de-al patrulea Summit  PaE a avut loc la Riga, în 21-22 mai 2015 şi s-a încheiat cu adoptarea unei Declaraţii comune, în care se vorbeşte despre menţinerea angajamentului UE faţă de partenerii estici, dar şi de dezvoltarea unor relaţii diferenţiate cu statele partenere, în acord cu ambiţiile şi progresele lor.  Priorităţile relaţiei UE-state partenere sunt structurate în patru secţiuni referitoare la: consolidarea instituţională şi buna guvernanţă; mobilitate şi contacte umane; oportunităţi economice; interconectări.

Concluziile Consiliului adoptate la 14 decembrie 2015 privind Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate şi a Comisiei Europene referitoare la revizuirea Politicii Europene de Vecinătate, publicată la 18 noiembrie reconfirmă rolul PaE ca principal instrument de gestionare a relaţiei UE cu partenerii din vecinătatea estică. În acelaşi timp, evidenţiază şi principiul diferenţierii în relaţiile bilaterale cu statele partenere. Astfel, pentru partenerii care au ales să dezvolte relaţii aprofundate cu UE şi au hotărât să urmeze calea unei asocieri politice şi a unei integrării economice, printr-o nouă generaţie de acorduri AA/DCFTA, se intenţionează dezvoltarea relaţiilor în baza cadrului existent, cu accent pe maximizarea beneficiilor economice rezultate din implementarea graduală a Acordurilor, înclusiv în baza Agendelor de asociere. Pentru celelalte state partenere, au fost demarate negocieri pentru  convenirea unor  noi formate de cooperare, acompaniate de un set de noi priorităţi de parteneriat.

 

La 1 iulie 2016 au intrat în vigoare Acordurile de asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, respectiv Georgia, pe de altă parte, ca urmare a încheierii tuturor procedurilor interne la nivelul UE, în baza finalizării procesului de ratificare a acordurilor de către toate cele 28 de state membre şi de către Parlamentul European.