Participarea României la Sistemul de apărare…

Întrebări şi răspunsuri privind participarea României la sistemul de apărare antirachetă al SUA

 

CSAT a aprobat, la 4 februarie 2010, propunerea părţii americane privind participarea României la proiectul american de dezvoltare graduală, în etape, a sistemului de apărare antirachetă din Europa.

  Ce este abordarea adaptivă în etape a sistemului de apărare antirachetă?

La 17 septembrie 2009, Preşedintele SUA a anunţat decizia de a dezvolta sistemul american de apărare antirachetă în Europa într-o abordare nouă, adaptivă, în etape (EPAA / European Phased, Adaptive Approach to Ballistic Missile Defense), care să protejeze  mai eficient  teritoriul SUA şi al Aliaţilor, precum şi forţele americane şi Aliate desfăşurate în Europa şi în teatrele de operaţii.

Această abordare prezintă o serie de avantaje semnificative în raport de planurile precedente în domeniu:

  • sporeşte capacitatea de a apăra Europa, în condiţiile în care ameninţările reprezentate de rachete balistice cu rază scurtă sau medie de acţiune sunt în creştere (în acest sens, varianta propusă în 2009 ţine cont şi răspunde evaluărilor actuale privind riscurile de atacuri cu rachetă); prin urmare,
  • răspunde ameninţărilor actuale şi poate încorpora rapid, mai uşor, noi tehnologii, pe măsură ce  tehnologiile continuă să evolueze;
  • va deveni operaţională mai repede decât varianta anterioară: practic, concretizarea noii opţiuni de sistem de apărare antirachetă se va realiza cu şase sau şapte ani mai devreme decât potrivit planului precedent;
  • acoperă integral teritoriul României (şi, în final, al tuturor statelor Aliate); variantele anterioare nu asigurau protecţie antirachetă decât pentru o porţiune redusă de teritoriu, în nord-vestul României. 
     

  Care sunt etapele implementării sistemului american de apărare antirachetă  în Europa?

Potrivit Raportului privind revizuirea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense Review Report), publicat de Departamentul american al Apărării la 1 februarie 2010, erau avute în vedere patru faze de realizare:
 

  • Faza I:

Protejarea unor porţiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfăşurarea unui sistem radar înaintat (destinat detectării rachetelor lansate, încă din faza ascendentă a traiectoriei acestora) şi a unor interceptori SM3-IA amplasaţi pe nave. Prima etapă a demarat la 7 martie 2011, prin dislocarea în Marea Mediterană a navei USS Monterey, echipată cu sistemul Aegis, respectiv prin operaţionalizarea unui radar în Turcia, la Kurecik.
 

  • Faza a II-a (orizont de timp 2015):

Extinderea protecţiei Aliaţilor NATO prin operaţionalizarea unei noi generaţii de interceptori SM3-IB (care să poată fi lansaţi de la sol), amplasaţi în baza de la Deveselu. Dislocarea a patru nave ale SUA tip Aegis la Rota, în Spania.

 

  • Faza a III-a (orizont de timp 2018):

Extinderea acoperirii sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin introducerea  în exploatare a unei noi versiuni a interceptorului SM3, care urmează a fi amplasat într-o bază terestră, în nordul Europei (Redzikowo, în Polonia).
 

  • Faza a IV-a (orizontul de timp 2020) – conform planificării din 2010 a Departamentului Apărării al SUA:

Presupunea extinderea protecţiei la eventuale atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a rachetelor SM3 şi a sistemelor radar, cu amplasarea în Polonia a unei noi clase de interceptori. În martie 2013, partea americană a anunţat modificarea EPAA, care a presupus renunţarea la această fază.