Canalul Bâstroe

Principalele instrumente juridice multilaterale, trilaterale şi bilaterale

 

Principalele instrumente juridice multilaterale, trilaterale şi bilaterale la care România şi Ucraina sunt părţi, aplicabile în problema Bâstroe

Implementarea proiectului ucrainean de construire a canalului de mare adâncime Dunăre-Marea Neagră pe braţele Chilia şi Bâstroe ale Dunării fără informarea şi consultarea prealabilă a României, în calitate de stat potenţial contravine mai multor instrumente internaţionale multilaterale şi bilaterale relevante.

A. Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, sub egida Consiliului Europei, (http://conventions.coe.int/treaty/en/treaties/html/104.htm) la care atât România cât şi Ucraina sunt părţi contractante are ca obiect asigurarea conservării florei şi faunei sălbatice şi habitatelor naturale, în special a habitatelor a căror conservare necesită cooperarea mai multor state, şi promovarea unei astfel de cooperări .

Prin articolul 4 al Convenţiei, Ucraina s-a obligat să îşi coordoneze eforturile cu statele vecine pentru protejarea habitatelor situate în regiuni care se întind de o parte şi de alta a frontierei.

Lucrările pe care Ucraina le întreprinde pentru construirea canalului Bâstroe contravin prevederilor capitolului 3 al Convenţiei ("Conservarea speciilor"), putând fi degradate sau distruse locurile de reproducere sau conservare a unor specii de faună, în special faună migratoare.

B. Convenţia asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, adoptată la Ramsar, la 2 februarie 1971 (http://www.ramsar.org/cda/en/ramsar-documents-texts-convention-on/main/ramsar/1-31-38%5E20671_4000_0__) are ca scop conservarea zonelor umede, a faunei si florei lor, care servesc ca habitat al păsărilor acvatice.

În baza acestei convenţii, Ucraina a înscris mai multe zone umede pe lista internaţională şi s-a angajat să le protejeze. Printre aceste zone se numără şi zona braţului Bâstroe în care partea ucraineană construieşte noul canal Dunăre - Marea Neagră şi care beneficiază de un regim de protecţie integrală (prin raportare la regimul zonelor similare de pe teritoriul României, pe respectiva suprafaţă nu pot fi realizate asemenea lucrări, fiind interzis chiar şi accesul publicului).

Potrivit Convenţiei, Ucraina are mai multe obligaţii, printre care realizarea de consultări cu celelalte state părţi la Convenţie referitoare la modul de îndeplinire a obligaţiilor decurgând din Convenţie, în mod special în cazul unei zone umede care depăşeşte teritoriile unei părţi contractante sau în cazul când un bazin hidrologic este împărţit între mai multe părţi contractante (art.5), aşa cum este cazul Deltei Dunării.

De asemenea, partea ucraineană are obligaţia efectuării unui studiu de impact asupra mediului pentru un astfel de proiect (în prealabil întreprinderii oricăror măsuri concrete de realizarea sa), care ar urma să fie analizat împreună cu statele potenţial afectate.

C. Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier adoptată la Espoo, la 25 februarie 1991 (http://www.unece.org/env/eia/about/eia_text.htm) stabileşte că o parte care îşi propune să realizeze o activitate susceptibilă să provoace un impact transfrontier negativ semnificativ are obligaţia de notificare în scopul unor consultări directe şi eficiente, a unei alte părţi pe care o consideră că ar putea fi afectată, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de momentul informării publicului propriu, despre activitatea propusă (art. 3).

În conformitate cu această obligaţie, autorităţile ucrainene ar fi trebuit să informeze partea română despre activitatea propusă, înainte de demararea oricărei lucrări în cadrul proiectului.

D. Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, semnată la Sofia, la 29 iunie 1994 (http://www.icpdr.org/icpdr-pages/drpc.htm) prevede că părţile contractante vor coopera în probleme fundamentale de gospodărire a apelor şi, în acest scop, vor întări, armoniza şi coordona măsurile adoptate şi cele planificate a fi luate la nivel naţional. Obiectul Convenţiei îl constituie activităţile şi măsurile planificate în domeniul amenajărilor hidrotehnice, în special regularizării, convenţia instituind totodată şi mecanismul consultărilor în cazul unor activităţi care pot avea impact transfrontier.

E. Convenţia privind accesul la informaţii, participarea publică la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu, încheiată la Aarhus, la 25 iunie 1998 (http://www.unece.org/env/pp/documents/romanian.doc). Conduita autorităţilor ucrainene în problema canalului Bâstroe contravine prevederilor articolului 6, paragraful 2 (e) al acestui instrument juridic internaţional, în conformitate cu care publicul afectat de proiectul ucrainean ar fi trebuit informat, atât prin notificare publică, dar şi în mod individual, într-o fază incipientă a procesului decizional privind realizarea proiectului despre faptul că activitatea respectivă face obiectul unei proceduri naţionale sau transfrontieră de evaluare a impactului asupra mediului.

F. Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, la 23 iunie 1979 (http://www.cms.int/documents/index.htm) consacră anumite obligaţii pentru Părţi, relevante în ceea ce priveşte unele efecte ale proiectului ucrainean, cum ar fi afectarea locurilor de reproducere ale păsărilor migratoare. În special, articolul II-2 al Convenţiei intitulat „Principii fundamentale” stipulează faptul că Părţile vor acorda o atenţie deosebită speciilor migratoare a căror stare de conservare este nefavorabilă şi vor adopta, individual sau prin cooperare, măsurile adecvate şi necesare pentru conservarea unor asemenea specii şi a habitatului lor.

În plus, Părţile se angajează să ia măsuri pentru a se evita periclitarea oricărei specii migratoare.

Totodată, referindu-se la speciile migratoare rare, articolul III, paragraful 4 al Convenţiei statuează că statele Părţi pe ale căror teritorii se află aria de migrare a unei specii înregistrate în anexa nr. I se vor strădui:

  • să conserve şi, unde este posibil şi oportun, să refacă acele habitate ale speciei care sunt importante pentru eliminarea pericolului de dispariţie a speciei;
  • să prevină, să elimine, să atenueze sau să minimalizeze, după caz, efectele negative ale activităţilor sau obstacolelor care stânjenesc sau împiedică în mod serios migraţia speciilor;
  • în măsura în care este posibil şi oportun, să prevină, să reducă sau să controleze factorii care periclitează ori pot periclita în continuare speciile, incluzând controlul strict asupra introducerii de specii exotice sau controlul ori eliminarea speciilor exotice deja introduse.

G. Convenţia privind protejarea patrimoniului cultural şi natural mondial, adoptată la Paris, la 16 noiembrie 1972 (http://whc.unesco.org/pg.cfm?cid=175) prevede că Statele Părţi se angajează să asigure identificarea, protejarea şi conservarea proprietăţilor patrimoniului natural mondial.

În acest sens, se angajează să adopte măsurile legale, ştiinţifice, tehnice, administrative şi financiare necesare. Mai mult, Statele Părţi sunt obligate să se abţină de la adoptarea, în mod deliberat, a oricăror măsuri care ar putea prejudicia, în mod direct sau indirect, patrimoniul natural al altor State Părţi la Convenţie şi să acorde sprijin acestora pentru identificarea şi protejarea elementelor de patrimoniu natural.

H. Acordul între Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului al Republicii Moldova, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului din România şi Ministerul Mediului şi Resurselor naturale din Ucraina privind cooperarea în zona formată din ariile naturale protejate ale Deltei Dunării şi Prutului de Jos, semnat la Bucureşti, la 5 iunie 2000 (http://www.mmediu.ro/afaceri_europene/tratate/14_Acord_Romania_Moldova_Ucraina_Delta_Dunarii_Prutul-de-Jos.doc) cuprinde în aria sa geografică de aplicare, şi Rezervaţia Biosferei Dunării din Ucraina. Potrivit prevederilor sale, părţile contractante au obligaţia de a controla desfăşurarea activităţilor economice fără a altera caracterul specific al zonei naturale protejate, precum şi de a îşi coordona, în cadrul Comisiei Mixte, proiectele regionale de dezvoltare sau amenajare, în vederea stabilirii unui plan de management comun al zonei.

I. Acordul între Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră semnat la Galaţi, 30 septembrie 1997 (http://www.mmediu.ro/afaceri_europene/tratate/13_Acord_Guvernul_Ucrainei_gospodarire_ape_frontiera.doc)  Potrivit articolului 2 (Obiective şi principii ale cooperării), alineatul 3 din acest acord, se stabileşte că "Nici una dintre părţi nu va executa pe teritoriul statului propriu, fără o consultare prealabilă, lucrări … care să modifice regimul de scurgere sau condiţiile de calitate a apelor de frontieră".

De asemenea, în articolul 4 al acestui acord bilateral se prevede o obligaţie de informare, similară celei existente în instrumentele juridice multilaterale, a celeilalte părţi contractante asupra proiectelor de lucrări care ar putea avea un impact negativ pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante. Astfel, se prevede că Partea care are în vedere luarea unor măsuri care ar putea avea urmări negative pe teritoriul statului celeilalte Părţi Contractante este obligată să notifice celeilalte Părţi Contractante intenţiile sale, să transmită datele cu privire la măsurile planificate, precum şi să ofere posibilitatea de a participa la aprecierea influenţei unor astfel de măsuri asupra apelor de frontieră.

J. Tratatul dintre România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră – semnat la Cernăuţi, la 17 iunie 2003 (http://www.cdep.ro/proiecte/2004/000/60/0/tr060.pdf) instituie, la articolul 12, obligaţii privind modul de folosire al apelor de frontieră. Potrivit acestui articol, nici una din părţi nu poate modifica, în mod unilateral, albia, malurile sau regimul de scurgere a apelor de frontieră, prin lucrări realizate pe aceste ape, iar în cazul în care acest fapt s-a produs, partea care a efectuat respectivele lucrări unilaterale este obligată să readucă apele de frontieră în starea iniţială. Potrivit experţilor români, canalizarea braţului Bâstroe este de natură să ducă la modificări ale braţului Chilia (apă de frontieră româno-ucraineană), astfel că partea română este îndreptăţită şi în temeiul acestui Tratat să solicite şi să primească explicaţii de la partea ucraineană cu privire la demersurile sale.