Canalul Bâstroe

Mecanisme activate de partea română

 Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, la care atât România, cât şi Ucraina sunt părţi, reglementează etapele procedurale pe care statele care doresc implementarea unui proiect cu impact transfrontalier negativ trebuie să le parcurgă în vederea consultării corespunzătoare a tuturor statelor potenţial afectate.

În august 2004, România a solicitat în temeiul Anexei IV la Convenţia Espoo, constituirea unei Comisii de Anchetă Internaţională, care şi-a început lucrările în februarie 2005, la Geneva. Misiunea acesteia a fost de a analiza dacă proiectul „Bâstroe” este susceptibil să provoace un impact transfrontalier negativ semnificativ asupra mediului (conform poziţiei părţii române, şi contrar tezei ucrainene).

Raportul[1] a fost dat publicităţii la data de 10 iulie 2006, la Palatul Naţiunilor din Geneva. Raportul, fondat pe principii ştiinţifice general acceptate, reflectă opinia unanimă a membrilor Comisiei de Anchetă Internaţionale, stabileşte faptul că proiectul Bâstroe are un impact transfrontalier negativ semnificativ.

În urma insistenţelor părţii române ca Ucraina să răspundă pe fond solicitărilor sale (obligaţia de a coopera în vederea adoptării unei decizii în privinţa proiectului ucrainean cu toate statele potenţial afectate (în principal, România), de a organiza consultări publice cu populaţia din teritoriile afectate, de a dispune măsuri compensatorii menite să acopere eventualele prejudicii aduse ecosistemului deltaic), la 24 aprilie 2007, Ucraina a transmis părţii române unele informaţii tehnice despre proiectul Bâstroe reprezentând potrivit părţii ucrainene o notificare în baza articolului 3 al Convenţiei de la Espoo din 1991 privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier. Autorităţile de la Bucureşti au comunicat părţii ucrainene observaţii preliminare pe marginea studiului de impact pus la dispoziţie de Ucraina (lipsa măsurilor compensatorii, a măsurilor de reducere a impactului asupra mediului, faptul că documentele transmise nu iau în seamă concluziile Comisiei de Anchetă Internaţională constituite în temeiul Convenţiei de la Espoo etc.).

La data de 18 iulie 2007, la Tulcea, au fost organizate consultări publice cu populaţia afectată de efectele negative transfrontaliere ale proiectului ucrainean. Au participat reprezentanţi ai ONG-urilor de profil, ai societăţii civile, ai media locale şi naţionale, precum şi reprezentanţi ai administraţiei publice centrale şi locale. Partea ucraineană nu a fost în măsură să ofere răspunsuri satisfăcătoare la întrebările adresate de public, întrebări care au fost consemnate şi în scris. De asemenea, o serie de întrebări scrise au fost colectate de Ministerul Mediului din România şi transmise Ucrainei la 21 noiembrie 2007. Conform normelor internaţionale, Ucraina avea obligaţia de a furniza răspunsuri detaliate la aceste întrebări, urmând ca documentaţia proiectului să fie completată cu lacunele semnalate de public.

La 17 ianuarie 2008, Ucraina a transmis României o „decizie finală” a autorităţilor ucrainene referitoare la proiectul de construire a canalului de mare adâncime Dunăre – Marea Neagră pe braţele Chilia şi Bâstroe ale Dunării. Decizia, prematur adoptată, încalcă normele internaţionale aplicabile proiectului ucrainean „Bâstroe”, precum şi obligaţiile bilaterale pe care Ucraina şi le-a asumat în raport cu partea română, dat fiind faptul că a fost adoptată fără finalizarea unui proces adecvat de consultări cu România – consultări reglementate în principal de dispoziţiile Convenţiei de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, precum şi de Liniile directoare de aplicare a acestei Convenţii.

În urma demersurilor României, cu prilejul celei de-a patra reuniuni a statelor părţi la Convenţia Espoo (Bucureşti, 19-21 mai 2008), statele părţi la Convenţie au adoptat, prin consens, o decizie prin care se constată neîndeplinirea de către Ucraina a obligaţiilor sale, i se solicită oprirea lucrărilor la proiect şi abrogarea deciziei finale privind implementarea acestuia. Statele participante au adoptat şi un avertisment, care ar fi fost activat dacă, până la data de 31 octombrie 2008, Ucraina nu ar fi anulat decizia de finalizare a proiectului adoptată în decembrie 2007, nu ar fi reluat dialogul efectiv cu autorităţile române şi nu ar fi parcurs etapele procedurale necesare. 

La 11 iunie 2008, Guvernul Ucrainei a anulat decizia finală privind implementarea proiectului (România fiind informată în acest sens la data de 15 august 2008) şi la, 9 septembrie 2008 a transmis părţii române o notificare, în forma prescrisă de articolul 3 alin. 1 al Convenţiei de la Espoo, prin care este demarată procedura consultărilor în vederea reducerii sau eliminării impactului transfrontalier negativ de mediu. În cadrul acestei proceduri de consultare, o primă reuniune bilaterală la nivel de experţi a avut loc la Kiev, în perioada 15-16 octombrie 2008. La 10 noiembrie 2008 au fost transmise părţii ucrainene comentariile autorităţilor române competente şi unor ONG-uri din România cu privire la proiectul ucrainean.

În perioada 28-30 octombrie 2008, a avut loc reuniunea Comitetului de Implementare a Convenţiei de la Espoo, care a analizat modul în care autorităţile de la Kiev au respectat decizia adoptată în mai 2008. Comitetul de Implementare a analizat măsurile întreprinse de partea ucraineană în acest interval şi şi-a exprimat satisfacţia faţă de evoluţiile menţionate mai sus. Comitetul de Implementare nu a considerat necesară activarea avertismentului adresat părţii ucrainene. În acelaşi timp, Comitetul de Implementare a subliniat că Ucraina are obligaţia de a nu întreprinde nici un fel de lucrări, inclusiv de întreţinere, fără să asigure aplicarea corespunzătoare a prevederilor relevante ale Convenţiei. De asemenea, a solicitat ca documentaţia proiectului să descrie alternativele, inclusiv posibilitatea renunţării la proiect, şi măsuri pentru minimizarea impactului de mediu.

La data de 21 ianuarie 2009, Ucraina a transmis o anexă la studiul de impact din 2004, care conţine atât răspunsurile la întrebările publicului colectate în septembrie 2007, cât şi la observaţiile şi comentariile formulate de autorităţile române în noiembrie 2007. În acest document, partea ucraineană a reiterat poziţia conform căreia proiectul „Bâstroe” nu are impact transfrontalier. Totodată, în document sunt informaţii referitoare la noua zonare a Deltei ucrainene conform căreia braţul Bâstroe este considerat ca făcând parte din zona economică a Deltei Dunării.

Conform unor informaţii făcute publice de autorităţile ucrainene, în perioada octombrie 2008 – martie 2009 s-au realizat noi lucrări la barajul de la gura de vărsare a braţului Bâstroe, acesta depăşind lungimea prevăzută pentru faza I a proiectului. Partea română a solicitat de mai multe ori, la 10 februarie, 25 februarie şi 24 martie şi 6 aprilie 2009, părţii ucrainene clarificări oficiale corespunzătoare cu privire la aceste activităţi şi a reamintit că astfel de acţiuni încalcă prevederile internaţionale. Partea ucraineană nu a transmis explicaţii corespunzătoare privind aceste lucrări.

Având în vedere lucrările menţionate, Secretarul Executiv al Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE), Ján Kubiš, a transmis pe data de 20 martie 2009 viceprim-ministrului Ucrainei, Hryhory Nemyrya, o scrisoare referitoare la proiectul ucrainean „Bâstroe”, prin care se atrage atenţia autorităţilor ucrainene că Ucraina are obligaţia de a nu mai continua nicio lucrare (inclusiv în cadrul fazei I) pentru finalizarea proiectului până la îndeplinirea cerinţelor impuse de Convenţia Espoo.

La data de 9 iunie 2009, la invitaţia părţii române, autorităţile ucrainene au participat, la Tulcea, la o dezbatere publică cu populaţia din România potenţial afectată de impactul transfrontalier al proiectului ucrainean, organizată conform prevederilor Convenţiei de la Espoo. Comentariile organizaţiilor neguvernamentale şi publicului din România au fost în sensul că materialele de prezentare a proiectului întocmite de partea ucraineană au în continuare un caracter lacunar şi neactualizat şi nu răspund tuturor aspectelor legate de impactul canalului de navigaţie de mare adâncime asupra teritoriului României. În răspunsurile lor reprezentanţii autorităţilor ucrainene au susţinut că proiectul nu are impact asupra mediului şi că activităţile întreprinse în Deltă de România au un impact mult mai mare.

În perioada 13-15 iulie 2009 s-au desfăşurat la Kiev, în baza articolului 5 al Convenţiei de la Espoo, consultări bilaterale la nivel de experţi cu privire la proiectul canalului de navigaţie. Partea română a comunicat părţii ucrainene că documentaţia proiectului este incompleta şi nu vizează toate aspectele legate de impactul canalului asupra teritoriului României. La data de 3 august 2009, au fost transmise si comentarii scrise la care partea ucraineană trebuie sa răspundă în scris; aceste comentarii trebuie integrate şi în studiul de impact.

Ca urmare a lipsei de cooperare a părţii ucrainene, în octombrie 2009, Comitetul de Implementare a Convenţiei Espoo a decis  să recomande ca în cursul următoarei sesiuni a Conferinţei Statelor Părţi, care va avea loc în luna mai 2011, să activeze avertismentul pentru Ucraina (neactivat în octombrie 2008) sau să adopte un nou avertisment, în contextul continuării de către Ucraina a lucrărilor în cadrul proiectului Bâstroe.

La data de 22 ianuarie 2010, partea ucraineană a transmis un răspuns la comentariile şi observaţiile publicului şi autorităţilor române referitoare la evaluarea impactului asupra mediului a proiectului căii navigabile de mare adâncime Dunăre – Marea Neagră, iar patru zile mai târziu, la 26 ianuarie 2010 a comunicat părţii române „Decizia finală” (de inserat documentul) a Guvernului Ucrainei privind realizarea proiectului Bâstroe.

La începutul lunii februarie 2010, MAE a comunicat părţii ucrainene, printr-o notă verbală, că decizia finală nu respectă procedurile prevăzute de Convenţia Espoo, întrucât consultările cu publicul şi cu experţii români nu au oferit ocazia unui dialog real şi deschis cu privire la problemele de mediu implicate. MAE a informat în acelaşi timp şi toate organizaţiile internaţionale relevante privind „decizia finală” comunicată de Ucraina şi ultimele evoluţii în dosarul Bâstroe.  

 


 

Centrul de presă