Convenţii pentru care România îndeplineşte funcţia de depozitar

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Atribuţiile depozitarului unui tratat sunt reglementate de Convenţia privind dreptul tratatelor, adoptată la Viena, la 23 mai 1969.

În conformitate cu prevederile articolului 77 al Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor, dacă tratatul nu dispune sau dacă părţile nu convin altfel, funcţiile statului depozitar sunt următoarele: păstrează textul original al tratatului şi a deplinelor puteri care i s-au încredinţat, întocmeşte copii certificate pentru conformitate cu textul original şi orice alte texte în alte limbi care pot fi cerute prin tratat, primeşte toate semnăturile tratatului, primeşte şi păstrează toate instrumentele, notificările şi comunicările relative la tratat, examinează dacă semnăturile, instrumentele, notificările sau comunicările referitoare la tratat sunt în bună şi cuvenită formă, informează părţile la tratat şi statele având calitatea de a deveni părţi asupra actelor, notificărilor şi comunicărilor referitoare la tratat, despre data la care a fost primit sau depus numărul de semnături sau de instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cerute pentru intrarea în vigoare a tratatului, asigură înregistrarea tratatului la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Ministerul Afacerilor Externe al României, în conformitate cu prevederile articolului 2, punctul 24 al Hotărârii Guvernului nr.100 din 29 ianuarie 2004, privind organizarea şi funcţionarea M.A.E., păstrează originalele tuturor înţelegerilor internaţionale bilaterale şi copiile certificate de pe înţelegerile internaţionale, originalele înţelegerilor internaţionale multilaterale al căror depozitar este România şi îndeplineşte obligaţiile ce decurg din această calitate.