DISCURS

Vorbitor: 
Teodor Baconschi, ministrul Afacerilor Externe
Data: 
31.08.2011
Eveniment: 
Deschiderea oficială a Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române
Locaţia: 
Bucureşti, Hotel Radisson SAS, Sala Atlas


Domnule Prim Ministru,
Doamnelor şi domnilor Preşedinţi,
Dragi colegi,
Stimaţi invitaţi,

Vă adresez propriul meu mesaj pornind de la ideea că tendinţa majoră a veacului nostru este globalizarea democraţiei. După cum o demonstrează primăvara arabă, care între timp s-a maturizat şi se transformă în toamna dictaturilor, viteza informaţiei şi puterea exemplului au dus la o adevărată contagiune democratică. Modelul demnităţii umane creat în creuzetul european îşi manifestă cu impetuozitate forţa de fascinaţie asupra vecinilor noştri din bazinul Mediteranei şi din alte zone.

Oricâte bariere ar înălţa regimurile depăşite de istorie, putem constata că suflul libertăţii, năzuinţa prosperităţii, idealul civilităţii au forţa de a mătura asemenea regimuri anacronice. Am trăit în 1989 exaltarea libertăţii redobândite; alte popoare o trăiesc abia acum. Dincolo de dezamăgirile tranziţiei, România îşi poate contempla cu satisfacţie ancorarea fermă în sistemul de valori euro-atlantice. Aparţinem irevocabil lumii libere şi suntem un actor în democratizarea zonei noastre geografice mai largi sau mai înguste.

Diplomaţia română, care în aceste două decenii a secondat cu fineţe şi perseverenţă decizia politică, a contribuit major la revenirea ţării noastre în spaţiul de libertate pentru care am fost hărăziţi prin situarea geografică şi rădăcinile istorice.

Suntem de aproape cinci ani stat membru al Uniunii Europene. Pentru noi, Europa şi o logică eurocentrică nu sunt alegere, ci destin şi identitate. Politica noastră are o incontestabilă vocaţie europeană şi regională. Nu întâmplător ne bucurăm de prezenţa, la Bucureşti, cu ocazia Zilei Diplomaţiei a ministrului turc de externe, domnul Ahmet Davutoglu şi de aceea a omologului din Republica Moldova, domnul Iurie Leancă. Domnul Carl Bildt pe care îl aşteptam să vină mâine a fost convocat de urgenţă la reuniunea de nivel înalt a Grupului de Contact pentru Libia, care va avea loc la Paris şi cred că îl voi regăsi la sfârşitul săptămânii în Polonia.

Prezenţa onorantă a acestora ilustrează peremptoriu mizele diplomaţiei româneşti în cadrul Uniunii Europene, în relaţia cu vecinii din afara Uniunii, precum şi cu o mare ţară ca Turcia – ceea ce inevitabil deschide capitolul relaţiei cu ţările din Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Doamnelor şi domnilor,

În acest moment de contagiune democratică, modelul european de civilizaţie constituie principala valoare a politicii noastre, iar solidaritatea este principala metodă a politicii noastre externe.

Deşi valorile democraţiei europene au devenit incontestabile, structurile şi mecanismele Uniunii noastre se află încă în proces de rodaj. Criza unor state, inclusiv în zona euro, precum şi criza economică şi financiară globală ne-au pus acut şi abrupt în faţa unor decizii esenţiale. Cum vom continua proiectul nostru de coeziune europeană? Permitem mecanismului să se gripeze din mers sau poate din prea mult imobilism intelectual şi instituţional? Introducem mai multe viteze într-o maşinărie devenită implacabil din ce în ce mai unitară? Ne agăţăm de modele economice şi sociale valide după cel de-al doilea război mondial dar contrazise astăzi de economie, de demografie sau de geografie?

Arhitectura instituţională pe care se sprijină solidaritatea europeană este pusă zilnic la încercare într-un context extrem de delicat sub raport economico-financiar. Considerăm că există un singur răspuns pe care Uniunea trebuie să-l ofere situaţiei prezente: solidaritatea demnă şi responsabilă a tuturor celor 27 de membri. Economiile, societăţile, populaţiile noastre au atins un grad de interdependenţă care ne obligă să continuăm proiectul originar al părinţilor fondatori ai Uniunii. Pragmatismul deciziei politice sau elocvenţa rece a cifrelor nu pot fi separate de etosul european, de valorile care au dăltuit această civilizaţie.

Uniunea Europeană nu este numai o putere economică de talie mondială, ci în primul rând un vechi şi vast spaţiu definit de democraţie şi de domnia legii. Pentru România, apartenenţa la Uniunea Europeană înseamnă consolidarea statului, perfecţionarea legilor şi instaurarea unei prosperităţi durabile.

În parcursul său către şi de la aderare, România a dovedit că este capabilă să îşi gestioneze matur responsabilităţile de stat membru al Uniunii. De aceea, nu putem accepta teze politicianiste de circumstanţă, care mai pun sub semnul întrebării funcţionarea statului de drept în România, aşa cum nu trebuie să existe duble măsuri ale calităţii de membru al Uniunii.

Ne-am asumat deopotrivă cu ceilalţi parteneri misiunea de a proteja şi de a întări mecanismele ce hrănesc conţinutul tangibil al democraţiei şi al solidarităţii europene. O facem cu demnitate şi convingere, şi avem pretenţia de a fi respectaţi pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce furnizăm Uniunii.

Rolul MAE este, în acest sens, decisiv. Suntem un reper esenţial al guvernanţei româneşti în spaţiul european. Avem rolul de pivot european al politicii româneşti. Suntem interfaţa între multiplele planuri ale politicii europene a României, instituţional, socio-economic şi cultural, cetăţenesc şi civil.

Mă gândesc în primul rând la cei doi vectori majori ai construcţiei europene: solidaritatea civică a cetăţenilor europeni, adică libera circulaţie a persoanelor, şi solidaritatea politică a societăţii europene, adică politicile coeziunii economice şi sociale.

Cele două paliere riscă să fie puse sub semnul întrebării în unele capitale mai ales sub impactul austerităţii economico-financiare. Mă gândesc la demersul unor state membre de a limita accesul pe piaţa muncii pentru unii cetăţenii europeni – în speţă români, sau de a reintroduce verificările la frontierele intra-europene.

Pentru România, acestea sunt deopotrivă teme de politică internă şi de politică externă, pentru care trebuie să fim bine pregătiţi. Personal, sunt partizanul unor analize critice productive. De exemplu, în cazul Spaniei, e greu să ignori impactul pe care l-a creat în politica internă a acestei ţări unul dintre cele mai ridicate praguri de şomaj din UE.

În anul care s-a scurs am învăţat ce era de învăţat din dosarul aderării României la spaţiul Schengen. Am fost prinşi în chingile complexităţii politice şi diplomatice intra-europene. Demersurile, până la urmă tehnice, ale României de aderare la spaţiul Schengen au fost complicate de chestiunea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, de problema minorităţii rome la nivel naţional şi european, sau de evoluţiile de la graniţele Uniunii traduse într-o presiune migratorie ridicată.

Este timpul să abandonăm poziţiile defensive şi să fim mai insistenţi şi ofensivi pe meritele corelării şi ale coordonării pentru a întoarce complexitatea politicii europene în favoarea noastră.

Miza profundă este reconfirmarea capacităţii instituţionale a statului român în ansamblul său. Ca ministru al unui aparat diplomatic complex şi competent şi ca membru al unui guvern responsabil şi reformator nu am îndoieli asupra acestei capacităţi, iar acest lucru trebuie exprimat cu toată convingerea.

Nu vom accepta roluri de fundal pentru politicieni europeni xenofobi în campaniile lor electorale, la fel cum nu avem prejudecăţi în relaţia noastră cu companiile europene interesate de piaţa şi oportunităţile pe care România le oferă.

Reformele în domeniul justiţiei şi luptei împotriva corupţiei sunt ireversibile, iar rezultatele o dovedesc. Încrederea noastră în noi, ca europeni, trebuie să se afle la baza oricărei ipostaze externe a diplomaţiei.

Vă solicit aşadar, doamnelor şi domnilor şefi de misiuni, să valorificăm mai ingenios atuurile României printr-o judicioasă ajustare a diplomaţiei publice şi a celei tacite.

Prioritatea noastră trebuie să fie buna pregătire a raportării României la agenda Consiliilor sectoriale şi a Consiliului European.

Se cuvine să cultivăm în continuare cu tenacitate dialogul bilateral solid şi sistematic. Sunt mulţumit de consolidarea sau relansarea relaţiilor cu o serie de prieteni tradiţionali ai României – Germania, Marea Britanie, Italia, şi Franţa, dar nu sunt pe deplin satisfăcut de ceea ce am făcut până acum pentru concretizarea şi reflectarea parteneriatelor strategice în plan european.

Coordonarea bilaterală este esenţială în pregătirea bugetului Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020. Dorim să menţinem un spaţiu european cât mai integrat şi mai competitiv şi avem două ţinte prioritare: menţinerea nivelurilor de alocare cel puţin la nivelul actual în ceea ce priveşte politica de coeziune şi politica agricolă comună. Recomand o mai intensă coordonare cu statele Vişegrad+ şi cu noile state membre, în special pe parcursul preşedinţiei poloneze a Uniunii.

Coeziunea europeană înseamnă şi modul de planificare echitabilă la scara Uniunii a viitoarelor infrastructuri de transport, de comunicare şi de cercetare.

MAE are în acest sens rolul unui generator de parteneriate între agenţii economici şi mediul social din România şi din celelalte state membre ale Uniunii Europene. Este rolul nostru să exercităm nu numai o diplomaţie economică, ci şi un adevărat misionarism european în plan intern.

Metoda europeană de lucru în plan extern nu are nicio valoare fără aplicarea aceleiaşi metode de lucru în plan intern, fie că este vorba de funcţionarea instituţiilor sau de instinctul de consultare a mediului de afaceri şi social înaintea marilor decizii.

Avem nevoie de parteneriate inteligente în plan regional, european şi global. Mă gândesc, de pildă, la proiectul de infrastructură la Marea Neagră, prin platforma European Gateway promovată de oamenii de afaceri olandezi din România, proiect care ar putea conecta eficient portul Constanţa de Rotterdam.

Un alt exemplu de reuşită este Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării, o iniţiativă româno-austriacă. Am făcut seminarii interne, am fost la Bruxelles, promovăm activ această strategie cu tot portofoliul ei de proiecte pe cele 11 axe prioritare. Voi organiza împreună cu omologul meu austriac, Michael Spindelegger, o reuniune ministerială a celor 14 state în luna octombrie, la Bucureşti.

Spaţiul european nu este numai un spaţiu al coeziunii şi al competitivităţii, ci şi al demnităţii politice. În străinătate, MAE este expresia demnităţii statului român şi protectorul drepturilor cetăţenilor români aflaţi în afara ţării, în Europa şi dincolo de graniţele acesteia. MAE este garantul accesului liber şi nediscriminatoriu al cetăţenilor români la serviciile la care aceştia au dreptul în calitate de cetăţeni europeni.

Principiul după care trebuie să ne ghidăm în acţiune trebuie să fie clar – fiecare cetăţean contează. În acest spirit am organizat, în luna februarie, prima evacuare aeriană din istoria noastră postbelică, împreună cu MApN – este vorba de cei opt sute de cetăţeni români aflaţi în Libia. Monitorizăm cu aceeaşi preocupare evoluţia situaţiei din Siria, unde trăieşte o comunitate importantă de români.

Imperativul momentului ne arată că trebuie să găsim o soluţie operativă pentru înregistrarea în evidenţele consulare a cetăţenilor români aflaţi în străinătate. Dincolo de servicii de calitate, la preţuri rezonabile – reduse parţial, în ciuda crizei – consulatele noastre oferă adesea ultimul refugiu cetăţenilor aflaţi în zone de conflict. În acest sens, am inaugurat ieri Centrul pentru monitorizare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.

MAE este adesea cea mai importantă antenă de contact cu diversele comunităţi româneşti din afara graniţelor, cooperând constructiv cu celelalte instituţii implicate – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, reţeaua Institutului Cultural Român, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Culturii. Avem însă nevoie să dăm o nouă coerenţă acestui fundament instituţional, printr-o veritabilă strategie naţională.

Să nu uităm, totodată, că MAE furnizează o parte din infrastructura instituţională care permite cetăţenilor români aflaţi în afara ţării să ia parte la regimul democratic de acasă. Este firesc aşadar ca Ministerul să fie principalul promotor al proiectului de lege referitor la votul prin corespondenţă ca metodă alternativă a votului in persona.

Este firesc să facilităm exercitarea drepturilor politice pentru cei aproape 3 milioane de cetăţeni români care se află în străinătate, dintre care doar 5% au votat la ultimele alegeri, aşa cum este firesc să dorim eliberarea exerciţiului acestor drepturi politice de orice constrângeri determinate de locul de rezidenţă sau de capacităţile instituţionale fatalmente limitate ale statului român.

Doamnelor şi domnilor,

România este un pivot al politicii de vecinătate a Uniunii Europene într-o diplomaţie a celor trei proximităţi: estică, mediteraneană şi „internă”.

Susţinem cu aceeaşi consecvenţă integrarea europeană şi euro-atlantică a ţărilor din Balcanii de Vest. Croaţia este cea mai bine plasată, dar există şi alţi candidaţi care fac eforturi vizibile pentru a obţine acest statut.

Într-o perspectivă mai amplă, nu considerăm că vecinătăţile Uniunii, cea estică şi cea mediteraneană, ar putea fi prinse într-un joc al sprijinului european cu sumă nulă. Dimpotrivă, România trebuie să devină un operator al susţinerii europene pentru democraţie şi dezvoltare în toate vecinătăţile Uniunii. După ce a izbucnit situaţia din zona arabă am căutat să pledăm împreună pentru echilibrul resurselor şi atenţiei politice în ceea ce priveşte Politica Europeană de Vecinătate, în sensul că dimensiunea sudică nu trebuie să eclipseze priorităţile dimensiunii răsăritene.

Este important ca viitorul Summit al Parteneriatului Estic să confirme realizări concrete în facilitarea comerţului, liberalizarea vizelor, sau în investiţii. Aşteptăm cu acest prilej o declaraţie politică ambiţioasă, şi pe termen lung deschiderea unei perspective europene tuturor statelor cu o pregătire suficientă.

O parte din demersurile diplomatice ale României direcţionate către ţările din zona Mării Negre, Mării Caspice şi Asiei Centrale se suprapun în fapt cu strategia României de consolidare a securităţii energetice a continentului prin diversificarea surselor şi a reţelelor de aprovizionare cu hidrocarburi a Europei. Avem o listă de priorităţi în fruntea căreia se află Nabucco, complementar AGRI şi PEOP.

Contribuţia României la construcţia unei politici energetice paneuropene se bazează pe o poziţie clară: aşa cum securitatea propriu-zisă a Europei este indivizibilă, tot aşa şi securitatea energetică europeană nu poate fi tratată în etape.

Este aberant să credem că proiectele energetice europene se pot opri la graniţa de Est a României. De aceea, o prioritate este convingerea partenerilor europeni de avantajele conectării zonei Mării Negre şi a statelor din Comunitatea Energetică, în primul rând a Republicii Moldova la politicile energetice ale Uniunii.

Reafirmăm şi cu această ocazie importanţa politică, geo-politică şi economică a regiunii Mării Negre pentru Uniunea Europeană. Am salutat propunerea formulată în cadrul Parlamentului European de elaborare a unei Strategii a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre.

În estul nostru imediat, într-un context politic propice, definit de prezenţa la guvernare a unor forţe reformiste şi pro-europene ne-am îmbunătăţit substanţial relaţia cu Republica Moldova. Suntem cel mai sincer şi consecvent susţinător al parcursului dificil către Uniunea Europeană a Republicii Moldova. Reamintesc satisfacţia de a vedea că Grupul de prieteni ai R. Moldova la nivelul miniştrilor de Externe s-a reunit până acum de patru ori, constituind un impuls eficient pentru autorităţile de la Chişinău.

Ne dorim pentru vecinii noştri să facă progrese în privinţa negocierii Acordului de Asociere, regimului vizelor şi Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător.

Subliniez şi relansarea în acest an a relaţiei bilaterale cu Ucraina şi sper că dialogul realizat la nivelul miniştrilor de externe să fie aprofundat în viitorul apropiat, când probabil voi face o vizită de răspuns la Kiev.

Suntem încrezători în capacitatea noastră de a identifica puncte comune în dialogul şi cooperarea cu Federaţia Rusă, atât la nivel bilateral, cât şi în plan european, mai ales că Federaţia Rusă este angajată în implementarea acestui parteneriat pentru modernizare cu UE.

În vecinătatea sudică, schimbările politice prin care trec ţările din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord dau României posibilitatea de a-şi construi o prezenţă durabilă în regiune sau de a reveni pe pieţe pe care le-am pierdut pentru că ne-am concentrat toată energia să capitalurile pentru piaţa internă a UE.

Este o bună ocazie ca Primăvara arabă să impulsioneze şi Procesul de pace din Orientul Mijlociu. În contactele avute recent ne-am pronunţat pentru crearea condiţiilor de reluare a negocierilor directe, chiar dacă există intenţia de acţiune unilaterală, cel puţin pentru această sesiune a Adunării Generale a ONU. Credem că imobilismul în Procesul de Pace este un factor de destabilizare foarte riscant pentru toată regiunea. Suntem gata să acordăm noilor democraţii din lumea arabă sprijinul nostru inclusiv în reconstrucţie instituţională, aşa cum am făcut-o când am fost la începutul verii la Cairo şi Tunis. România poate deveni astfel o platformă a dialogului dintre vecinătăţile estică şi sudică ale Uniunii Europene.

România revendică cu succes un asemenea rol de pivot în planul prezenţei externe a Uniunii Europene şi în baza reputaţiei dobândite deja ca participant major la diferitele misiuni în cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună.

Din 2008 până în prezent, România a fost constant reprezentantă de un număr semnificativ de experţi în misiuni civile, cele mai multe în zone cu valoare strategică pentru România, precum Balcanii de Vest, zona extinsă a Mării Negre sau Afganistan. În acest an România se situează în primele locuri ca prezenţă în cadrul misiunilor UE. E un fapt care trebuie mai bine cunoscut şi respectat!

Prezenţa românească a crescut şi în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă: un ambasador român, pe care ţin să îl felicit încă o dată, a preluat funcţia de director general executiv pentru relaţia Uniunii cu statele din Asia, ceea ce ne permite să avem o viziune panoramică, sincronă cu ceea ce se petrece la nivelul SEAE, pentru a actualiza şi moderniza viziunea noastră despre relaţia cu ţările din Asia Pacific şi cu puterile emergente.

Aportul nostru la diplomaţia europeană riscă însă să creeze un deficit de personal diplomatic în centrala MAE şi în misiunile din exterior. Respectăm constrângerile de moment, dar sperăm să obţinem înţelegerea necesară pentru ca într-un orizont de timp previzibil să putem iniţia procesul de recrutare, pentru a păstra standardul unei diplomaţii naţionale de elită. Anul 2019, când vom exercita pentru prima dată Preşedinţia rotativă, nu este foarte departe şi trebuie pregătit din timp cu diplomaţi cât mai competenţi.

Doamnelor şi domnilor,

În dubla sa calitate de stat al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice, România se bucură astăzi de cel mai favorabil climat de securitate de care a beneficiat vreodată. Nu avem nicio dilemă în acest sens: putem să fim în egală măsură buni europeni şi buni atlantişti, să avem o voce tot mai coerentă atât în UE cât şi în interiorul NATO.

Reiterez importanţa esenţială a Parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii , ca pilon al relaţiei noastre transatlantice structurată în cadrul NATO. Salut încheierea negocierilor româno-americane privind scutul anti-rachetă, o importantă realizare pentru diplomaţia României.

O contribuţie importantă a României la agenda de securitate globală va trebuie să se profileze în planul Securităţii cibernetice, domeniu promovat asiduu de Misiunea noastră la NATO şi de Secretarul General al NATO. Ministerul nostru susţine realizarea unui dispozitiv naţional de gestionare a acestei tematici, care să fixeze obiective pentru acţiunea României în cadrul NATO şi UE, în acord cu posibilităţile reale ale acestor organizaţii.

În virtutea tuturor acestor atribute ale politicii noastre externe, se cuvine să avem un rol mai creativ pentru obţinerea unei mai bune coordonări în planul securităţii între Uniunea Europeană, NATO, OSCE şi, nu în ultimul rând Organizaţia Naţiunilor Unite.

Naţiunile Unite rămân principalul loc al multilateralismului. Avem acum două responsabilităţi concrete: statutul de membru în Consiliul Drepturilor Omului şi preluarea începând cu luna septembrie a preşedinţiei Comisiei a IV-a a Adunării generale a ONU. Am îndeplinit cu succes în acest an mandatul preşedinţiei Comisiei ONU pentru Dezvoltare Durabilă. Nu demult, diplomaţii noştri au dovedit acelaşi profesionalism în conducerea negocierilor privind noua Strategie a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Aceste responsabilităţi demonstrează cum interesele României pot fi servite profesionist, accesând cu rigoare mecanismele Naţiunilor Unite alături de participarea noastră la mecanismele europene de acţiune externă.

Nu aş putea încheia această scurtă prezentare a dimensiunii externe a politicii noastre europene fără a mă opri asupra relaţiei cu partenerii noştri din Asia şi din America Latină, spaţii de mare dinamism economic şi social şi locul unde câteva puteri emergente se afirmă cât mai ambiţios, coordonându-se şi creând un nou pol de putere în acest decor geostrategic şi multipolar

Am participat recent la vizita efectuată de Primul Ministru în China. Nu mai revin asupra ei, deoarece domnul Emil Boc a detaliat mizele economice ale acestei vizite. Cu Brazilia, India, Africa de Sud şi cu alţi parteneri antrenaţi în America Latină sau în Asia de creşterea economică a puterilor emergente avem interesul să ne apropiem, să ne reapropiem şi să găsim la timp nişele pentru a intra pe acele pieţe şi pentru a aduce fără prejudecăţi eurocentrice investiţii de acolo la noi.

Se va insista şi în atelierele tematice pe diplomaţia economică. Sper ca Ministerul Economiei să propună Primului Ministru datele sale despre reţeaua de consilieri economici: trebuie să decidem dacă aceştia rămân la MECMA sau trec la MAE, pentru că este nevoie rapid de mai multe persoane, poate dintr-o nouă generaţie şi, totodată, de o restructurare a felului în care funcţionează promovarea intereselor noastre comerciale globale.

Vă solicit o comunicare şi coordonare mai eficientă cu celelalte ministere de linie şi cu Departamentul pentru Afaceri Europene. Avem, în acelaşi timp, datoria să informăm periodic membrii Parlamentului României, Preşedinţii comisiilor parlamentare de politică externă, comisiile de specialitate privind iniţiativele şi demersurile noastre.

Doamnelor şi domnilor,

În final pot rezuma ceea ce am spus. Chiar dacă discursul meu a putut părea prea eurocentric, Europa este genul nostru proxim, suntem provocaţi şi salvaţi de ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană, începem să intrăm într-o logică prin care cu un transfer relativ de suveranitate acţionăm la unison prin instituţiile pe care Tratatul de la Lisabona, ratificat şi de Parlamentul României, le-a pus în funcţiune. Este o nouă etapă, în care, tocmai în logica globalizării Uniunii Europene, trebuie să fim mai europeni decât oricând.

Vă mulţumesc şi vă doresc un an profesional bun, cu sănătate şi încredere în destinul bun al ţării noastre!

 

Alte articole pe aceeaşi temă

Centrul de presă