Relaţii bilaterale

Republica MACEDONIA

Nume constituţional: Republica Macedonia (Република Македонија)

Denumirea provizorie la nivel internaţional: Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRIM/FYROM)

 

Scurt istoric: În urma celor două Războaie Balcanice (1912 şi 1913), teritoriul Macedoniei istorice (inclus, în principal, în vilayetele otomane Kosova, Manastir, Selanik) a fost împărţit între Grecia, Bulgaria şi Serbia. În 1944, Adunarea Anti-Fascistă pentru Eliberarea Naţională a Macedoniei a proclamat că „Republica Populară Macedonia” reprezintă o naţiune separată în cadrul Iugoslaviei federale.

După sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, a intrat în componenţa  Republicii Federative Populare Iugoslavia, ca una din cele şase republici. Prin referendumul din 8 septembrie 1991, s-a desprins paşnic din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (după schimbarea de nume a statului iugoslav, în anul 1963).

În martie-iunie 2001, între guvernul macedonean şi insurgenţi de etnie albaneză a avut loc un conflict armat, în partea de nord şi de vest a ţării, care s-a încheiat în urma intervenţiei NATO şi a semnării Acordului-Cadru de la Ohrid.

Din 1995 participă la Parteneriatul pentru Pace (PfP). La Summit-ul de la Bucureşti (2-4 aprilie 2008), NATO a agreat ca invitaţia de aderare pentru R. Macedonia să fie lansată imediat după soluţionarea problemei numelui constituţional, decizie reconfirmată la Summit-ul aniversar NATO Strasbourg/ Kehl (3-4 aprilie 2009).

Republica Macedonia a primit statutul de candidat la UE în decembrie 2005, fără stabilirea unei date de deschidere a negocierilor.

Este participantă la Procesul de Cooperare în Sud-Estul Europei (SEECP), membră a Consiliului Cooperării Regionale (RCC), Iniţiativei Central Europene (ICE), precum şi semnatară a CEFTA (Bucureşti, decembrie 2006). Totodată, este membră a ONU, OSCE şi a Consiliului Europei. A devenit membră a Grupului Băncii Mondiale în 1994 şi a OMC în aprilie 2003.

Capitala şi principalele oraşe: Skopje, Bitola, Tetovo, Kumanovo, Ohrid, Veles, Stip, Veles, Gostivar, Strumica.

Suprafaţa şi diviziunile teritoriale: 25.713 kilometri pătraţi. Conform organizării administrativ-teritoriale din august 2004, R. Macedonia a fost reorganizată în 84 de municipalităţi (opština). Capitala Skopje este formată din 10 municipalităţi şi reprezintă unitate distinctă de auto-guvernare locală.

Data proclamării independenţei: 8 septembrie 1991.

Populaţia: 2.022.547 locuitori (recensământ 2002; recensământul programat pentru 2011 nu a mai fost organizat).

Naţionalităţi: macedoneni 64,2%, albanezi 25,17%; turci 3,85%; rroma 2,66%; sârbi 1,77%; bosniaci 0,84%; vlahi (aromâni şi meglenoromâni) 0,47%; 1,03% alte comunităţi etnice (evrei, croaţi, muntenegreni etc) - recensământ 2002. 

Religii: ortodoxă – 64.7%, musulmană – 33.3%, altele – 2,0% (recensământ 2002). 

Limba oficială: macedoneană.

Ziua naţională: 8 septembrie.

Forma de guvernământ: democraţie parlamentară, conform Constituţiei din 1991, amendată în 2001 şi 2005.

Situaţia politică internă: Cele mai recente alegeri prezidenţiale, în două tururi, au avut loc la 13 şi 27 aprilie 2014. Preşedintele Gjorge Ivanov a obţinut un al doilea mandat de cinci ani, depunând jurământul în Parlament la 12 mai 2014.

În luna ianuarie 2016, guvernul N. Gruevski a fost înlocuit cu un cabinet tehnic multi-partit condus de Emil Dimitriev (VMRO-DPMNE), ca urmare a Înţelegerilor de la Przino (Acordul politic cvadripartit din 2 iunie, Protocolul de implementare din 15 iulie 2015 şi alte documente similare din 2016), prin care s-a urmărit rezolvarea crizei politice.

Rezultatul strâns al alegerilor parlamentare anticipate de la 11 decembrie 2016 (VMRO-DPMNE 51 mandate, SDSM 49 mandate, iar partidele albaneze: DUI 10 mandate, BESA 5, Alianța Albanezilor 3 mandate și DPA 2 mandate) a dus la continuarea blocajului vieții politice. Deși la 9 ianuarie 2017 N. Gruevski (lider VMRO-DPMNE și ex-premier în ultimii zece ani) a primit din partea Președintelui mandatul pentru formarea unui nou guvern, negocierea cu facțiunile albaneze nu a dus la rezultatul dorit, respectiv obținerea a minimum 61 de mandate parlamentare. În urma eșecului formării unei coaliții în termenul constituțional, mandatul i-a fost retras de către președinte, dar nu a fost oferit liderului opoziției, Zoran Zaev, în ciuda obținerii sprijinului a 67 de parlamentari, 18 dintre aceștia provenind de la DUI, BESA şi Alianţa pentru albanezi, coagulați în platforma Cadrul Politic inter-albanez.

Președintele G. Ivanov și fostul premier Nikola Gruevski au criticat implicarea factorilor politici din Albania și Kosovo în elaborarea acestei Platforme, acuzând intenția de creare a unei Albanii Mari și de destabilizare a țării, având în vedere că obiectivele Cadrului inter-albanez le depășesc pe cele ale Acordului de la Ohrid, baza relațiilor inter-etnice din Macedonia.

Începând cu  27 februarie 2017, data coagulării unei susțineri parlamentare în jurul SDSM, au fost organizate ample proteste împotriva unei guvernări care să dea satisfacție cererilor Cadrului Politic Inter-Albanez, iar până la momentul aprilie 2017 situația politică nu a fost deblocată (se menține un guvern de tranziție, președintele parlamentului nu a fost ales, protestele de stradă continuă, retorica naționalistă este în creștere).     

Link-uri către principalele site-uri oficiale:

 

Direcţia Balcanii de Vest şi Cooperare Regională/aprilie 2017

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice