Relaţii bilaterale

Republica SERBIA

Denumire oficială (inclusiv în limba oficială): Republica Serbia (Republika Srbija)

 

Scurt istoric: Independenţa Serbiei a fost recunoscută de către marile puteri la Congresul de la Berlin din 1878. La 1 decembrie 1918, Serbia a intrat în componenţa Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, devenit Regatul Iugoslaviei în anul 1929. După preluarea puterii de către comunişti, în 1943 s-a format Federaţia Democrată a Iugoslaviei, transformată în 1946 în Republica Populară Federativă a Iugoslaviei, apoi în 1963 în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.

Disoluţia acesteia a început în 1991, când Slovenia, Croaţia, R. Macedonia şi Bosnia şi Herţegovina şi-au declarat, rând pe rând, independenţa. Noua entitate rezultată a fost Republica Federală Iugoslavia, formată din Serbia şi Muntenegru.

Între anii 2003 şi 2006, RFI s-a redenumit Uniunea Serbia şi Muntenegru, care s-a desfiinţat la 3 iunie 2006, după declaraţia de independenţă a Muntenegrului. La 5 iunie 2006, Serbia şi-a declarat și ea independenţa, luând fiinţă actualul stat, Republica Serbia, succesor legal al fostei Uniuni.

 

Date generale

Capitala şi principalele oraşe: Belgrad (capitala, populaţie: 1.659.440, potrivit Guvernului sârb), Novi Sad, Niș, Kragujevac.

Diviziunile teritoriale: 2 provincii - Voivodina, Kosovo şi Metohija şi 29 de districte.

Populaţia: 7.186.862 de persoane (conform recensământului din 2011, care nu s-a desfăşurat şi în Kosovo şi Metohia).

Dispunere etnică: 83,32% sârbi, 3,53% maghiari, 2,05% rroma, 2,02% bosniaci, 0,8% croaţi, 0,73% slovaci, 0,54% muntenegreni, 0,5% vlahi, 0,4% români, 0,25% bulgari, 0,08% albanezi (conform recensământului din 2011).

Limba oficială: sârba (în provincia Voivodina sunt oficiale şi româna, maghiara, slovaca, ucraineana şi croata)

Ziua naţională: 15 februarie – Ziua Statalităţii

Religii: 85% ortodocşi; există comunităţi de catolici, musulmani, protestanţi etc.

Moneda naţională: dinarul sârbesc

Prefix telefonic internaţional: + 381.

 

Date politice

Constituţie: a fost adoptată în octombrie 2006.

Forma de guvernământ: Republică – democraţie parlamentară

Situaţia politică internă: Președinte: Aleksandar Vučić (ales prin vot direct la 2 aprilie 2017, titular al funcției din 31 mai 2017, cu mandat de 5 ani)

Prim ministru: Ana Brnabić (din 29 iunie 2017)

Ministru de externe și viceprim-ministru: Ivica Dačić

Actualul guvern sârb, format la 29 iunie 2017, are în componenţă 18 ministere şi 21 miniştri. Coaliţia puterii este formată din 2 partide mari - Partidul Progresist Sârb (SNS) și Partidul Socialist Sârb (SPS), şi o serie de formațiuni mai mici care au participat la alegeri în coaliție cu acestea.

Cel mai recent scrutin parlamentar în Serbia s-a desfășurat anticipat, la 24 aprilie 2016, la iniţiativa Partidului Progresist din Serbia (SNS), pe fondul interesului premierului de la acea dată, Aleksandar Vučić, de a consolida poziţia formațiunii sale în perspectiva procesului de reformă necesar accelerării negocierilor de aderare la UE.

Parlament: unicameral, 250 deputaţi aleşi prin vot direct pentru un mandat de patru ani. Configuraţia parlamentului după alegerile din 24 aprilie 2016: coaliția din jurul SNS – 131 de mandate,  SPS, JS – 29, Partidul Radical, SRS – 22, ”Dosta Je Bilo”, DJB– 16, DS – 16, Dveri – 13, SDS – 13, SVM – 4 mandate, Partidul Verde – 1, Partidul Acţiunii Democratice din Sandzak, SDA – 2 , Comunitatea Democratică Bosniacă – 2, Partidul Acțiunii Democratice, Ardita Sinani – 1.

 

Afaceri europene

Serbia şi-a depus oficial candidatura pentru a adera la UE la 22 decembrie 2009. La 1 martie 2012, Consiliul European a decis acordarea Serbiei a statutului de candidat la aderarea la UE. În septembrie 2013 a intrat în vigoare Acordul de Stabilizare și Asociere (ASA) al UE cu Serbia. La 21 ianuarie 2014 a fost organizată prima Conferinţă interguvernamentală, care a marcat începerea oficială a negocierilor Serbiei de aderare la UE. Serbia a deschis până în prezent 8 capitole de negociere cu UE din totalul de 35 și a închis provizoriu două dintre acestea.

 

Relaţii internaţionale

Serbia a devenit membru al Parteneriatului pentru Pace (PfP) la 14 decembrie 2006. În decembrie 2007, Parlamentul Serbiei a adoptat o rezoluţie privind neutralitatea militară, până la organizarea unui referendum popular. La Summit-ul de la Bucureşti (3-4 aprilie 2008) s-a reiterat că NATO doreşte dezvoltarea unei relaţii ambiţioase şi substanţiale cu Serbia, manifestându-şi disponibilitatea de a invita această ţară la faza de Dialog Intensificat, însă numai în urma unei solicitări a Belgradului în acest sens.

Serbia este participantă/membră a ONU, Consiliului Europei, OSCE, Organizaţiei Mondiale a Comerţului, precum şi a principalelor formate de cooperare regională: Procesul de Cooperare în Sud-Estul Europei, Consiliul Cooperării Regionale, Iniţiativa Central Europeană, Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre, Centrul SECI/SELEC, precum şi semnatară a noului CEFTA (Bucureşti, decembrie 2006). Serbia nu este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (are statut de observator).

România şi Serbia participă la formate de cooperare trilaterale cu Italia, Ungaria şi Bulgaria.

 

Link-uri către principalele site-uri oficiale:

                                                    Direcția Balcanii de Vest și Cooperare Regională/Septembrie 2018

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice