Relaţii bilaterale

Republica COREEA

Denumirea oficială: Republica Coreea (Tehan Minguk), Republic of Korea.

Scurt istoric: Cele mai vechi aşezări din Peninsula Coreeană datează din paleolitic. Potrivit unei legende, în anul 2333 î.Hr., Tangun “fiul cerului şi al pământului”, a înfiinţat primul regat sub numele de “Choson” („Ţara dimineţilor liniştite”). Ulterior, s-au format trei regate (Gochoson, Paekje, Shilla), care au concurat pentru dominaţia întregii Peninsule şi a căror unificare s-a realizat pentru prima dată în anul 676, sub dinastia Shilla, având capitala la Kyongju. Au urmat regatul Koryo (918 – 1392) şi regatul Choson (1392 – 1910), cu graniţe uşor diferite.  De-a lungul istoriei sale, Coreea a fost invadată sau s-a aflat în sfera de influenţă a Chinei, ocupaţiei mongole şi japoneze. La mijlocul sec. XIX, în contextul expansiunii coloniale occidentale, Coreea a adoptat  „politica uşilor închise”. Deşi dinastiile coreene au recunoscut hegemonia Chinei asupra Asiei de Est, Coreea a fost independentă până la sfârşitul secolului XIX. în urma cărora Japonia a anexat Coreea. S-a aflat sub administraţia colonială niponă (1910-1945). După înfrângerea Japoniei, în 1945, Coreea a fost divizată în două zone de ocupaţie militară: sovietică şi americană, la nord şi, respectiv, sud de paralela 38˚. În urma eşecului tratativelor sovieto-americane privind crearea unui stat coreean unit, liber şi independent, în mai 1948, în sudul Coreei au avut loc alegeri în baza cărora, la 15 august 1948, a fost proclamată Republica Coreea. Rhee Syngman a devenit primul preşedinte al ţării. La 9 septembrie 1948, în Nord, a fost proclamată Republica Populară Democrată Coreeană, sub conducerea lui Kim Il Sung/Kim Ir Sen. La 25 iunie 1950, s-a declanşat războiul inter-coreean (1950-1953), la care au participat SUA şi alte 15 state (în baza unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU) de partea Coreea de Sud, iar China a intrat în război, cu trupe de „voluntari”, de partea Coreei de Nord. Un Acord de Armistiţiu a fost semnat la 27.07.1953, la Panmunjom, de către SUA (în numele Comandamentului trupelor ONU), China şi Coreea de Nord. Un acord de pace nu a fost semnat niciodată între cele două state coreene, astfel că acestea, tehnic, continuă să se afle în stare de război. 

Capitala şi principalele oraşe: Seoul, Busan, Incheon, Daegu, Daejeon, Gwangju, Ulsan. Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 99.678 km², împărţită în 9 provincii (Cheju-do, Cholla-bukto/nord, Cholla-namdo/sud, Chungchong-bukto, Chungchong-namdo, Kangwon-do, Kyonggi-do, Kyongsang-bukto, Kyongsang-namdo) şi 7 oraşe metropolitane (Incheon, Gwangju, Busan, Seoul, Daegu, Daejeon, Ulsan).  

Populaţia: 51.529,338 locuitori (1 noiembrie 2016), locul 26 în lume; 96,5% coreeni; 1,8%  chinezi; alte etnii – 1,7%. 

Religii: creştină (26,3%, dintre care 19,7% protestanţi şi 6,6% catolici), budistă (23,2%), confucianistă (1%), altele (1,3%).

Limba oficială: coreeană, aparţinând grupului uralo-altaic.  

Zile naţionale: 3 octombrie (fondarea statului Gojeoson în anul 2033, î. C.). Alte sărbători: 15 august – eliberarea de sub ocupaţia japoneză (1945).  

Formă de guvernământ: republică prezidenţială.  

Şeful statului: Doamna Park Geun-hye (25 februarie 2013), este prima femeie în istoria modernă a Coreei care exercită cea mai înaltă funcţie în stat. Preşedintele ţării este ales prin vot popular pentru un mandat unic de 5 ani.

Prim-ministru- Hwang Kyo-ahn (iunie 2015)  Guvernul cuprinde 20 ministere şi 17 agenţii independente (februarie  2013).

Ministrul afacerilor externe: Yun Byung-se (martie 2013).

Parlamentul (Adunarea Naţională) este unicameral: are 300 de membri, aleşi pentru un mandat de 4 ani. 253 de locuri sunt alocate pe districte, prin vot direct, iar restul de 47 sunt alocate proporţional partidelor care au obţinut peste 3 la sută din voturile valabil exprimate. Ultimele alegeri parlamentare au avut loc la 13 aprilie 2016. Preşedintele Adunării Naţionale este Chung Sye-kyun (independent).

Constituţia datează de la 17 iulie 1948, fiind revizuită în 1987. Sistemul legislativ îmbină elemente ale dreptului civil anglo-american cu o serie de elemente din tradiţia chineză. Dreptul de vot este universal şi se exercită de la vârsta de 18 de ani. Legea electorală, revizuită în 2005, acordă drept de vot la alegerile locale inclusiv străinilor rezidenţi în R. Coreea de cel puţin 3 ani.

Puterea judecătorească: Curtea Supremă (membrii sunt numiţi de preşedinte, cu avizul Adunării Naţionale); Curtea Constituţională (membrii sunt numiţi de preşedinte, pe baza nominalizărilor Adunării Naţionale şi ale Procurorului general). 

Ordinea de precădere are următoarea configuraţie: preşedintele ţării, preşedintele Adunării Naţionale, preşedintele Curţii Supreme, preşedintele Curţii Constituţionale, prim-ministru, preşedintele Comisiei Naţionale Electorale.

Principalele partide politice reprezentate în Parlament: Saenuri Party (Pentru o Lume Nouă) de orientare conservatoare. Preşedinte este Lee Jong-hyun .

Partidul Democrat din Coreea (The Minjoo Party of Korea) cu o orientare liberală, de centru-stânga. Preşedinte este doamna Choo Mi-ae.

Partidul Poporului The People`s Party  - preşedinte este Park Jie-won.

Partidul Justiţiei (Justice Party) – preşedinte Sim Sang-jung.

Economia  

În ultimul deceniu, economia sud-coreeană a devenit una din economiile majore ale lumii (locul 13), fiind al 6-lea consumator mondial de petrol. Republica este Coreea este una din cele mai avansate ţări din lume în domeniul IT şi dispune de 21 centrale nucleare. În anul 2015, rata de creştere economică a fost de 2,7 %, un ritm mai lent decât în anul 2014, din cauza declinului exporturilor sud-coreene, scăderii preţului petrolului, precum şi a reducerii ritmului de creştere a economiei chineze (principalul partener comercial) şi în alte pieţe emergente. În 2015, exporturile au fost sub 500 miliarde USD, cu 7,4 la sută mai reduse decât în anul precedent. În acelaşi an, rata medie  a inflaţiei a fost de 1,8 %, iar cea a şomajului de 3,1 %. Coreea de Sud este al 4-lea exportator de produse ITC şi alocă 4,15 la sută (17 miliarde USD) din PIB pentru cercetare, dezvoltare şi inovaţie, ceea ce constituie un factor important pentru dinamica economică a ţării. În 2015, Coreea de Sud s-a confruntat cu numeroase cazuri de sindrom respirator din Orientul Mijlociu (MERS). Prognoze pentru anul 2016:  creşterea economică 2,7 %; PIB 0,7 %; rata şomajului la nivel de 3,6%; rata inflaţiei de 1%. Problemele cu care se confruntă R. Coreea în prezent sunt: creşterea ratei şomajului, inegalitatea economică şi socială, datoria mare la nivel individual şi de familie către instituţiile financiare, scăderea competitivităţii produselor sud-coreene la export, în comparaţie cu statele emergente economic, dependenţa de importul de materii prime şi surse energetice externe, ameninţările de securitate din regiune, în special din partea Coreei de Nord.

Politica externă  

Priorităţile politicii externe sud-coreene sunt: consolidarea alianţei strategice pentru securitate cu SUA, soluţionarea problemei denuclearizării Peninsulei, dezvoltarea relaţiilor cu China, Rusia, UE şi Japonia. ROK este un promotor activ al diplomaţiei energetice şi economice, cu accent pe încheierea de acorduri de liber schimb. Alianţa militară majoră cu SUA şi parteneriatele  strategice cu China şi UE reprezintă pilonii de bază ai politicii externe a R. Coreea.

Emigraţia: R. Coreea are una din cele mai mari rate ale emigraţiei. Diaspora coreeană este prezentă în China (1,9 milioane), SUA (1,5 milioane), Japonia (680.000, descendenţii coreenilor strămutaţi forţat în timpul ocupaţiei nipone în Peninsula Coreeană), Mongolia şi în ţările din spaţiul ex-sovietic (450.000).

Forţele armate

R. Coreea dispune de circa 676.000 militari, pentru care alocă 2,8% din bugetul naţional. Pe teritoriul R. Coreea se află baze militare americane cu un efectiv de 28.500 militari.

Sistemul de învăţământ

Învăţământul obligatoriu este de 9 ani. Circa 11,5 milioane de elevi sunt înscrişi la cursuri, rata frecvenţei şcolare fiind de 99%, în învăţământul primar şi gimnazial şi de 95% în învăţământul liceal. Engleza, chineza şi japoneza se studiază ca limbi străine în majoritatea şcolilor.

Direcţia Asia-Pacific – septembrie  2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice