Relaţii bilaterale

Regatul Haşemit al IORDANIEI


Denumirea oficială: Regatul Haşemit al Iordaniei

Denumirea oficială – forma scurtă: Iordania

Denumirea locală – forma lungă: Al-Mamlakah Al-Urdunniyyah Al-Hāšimiyyah

Scurt istoric: După primul Război Mondial, teritoriile aflate la est de Iordan au fost puse sub mandat britanic, cu numele de Transiordania. La 15 mai 1923, Marea Britanie a recunoscut Transiordania, ca regat sub tutelă britanică, sub conducerea emirului Abdallah, fiul şerifului Hussein al Meccăi, descendent al familiei haşemite a profetului Mohamed.

La 25 mai 1946, Transiordania devine independentă, iar în 1948 emirul Abdullah a fost proclamat rege al Regatului Haşemit al Iordaniei. Acesta a fost asasinat în 1951, la tron urmându-i Talal şi apoi Hussein, fiul acestuia din urmă. Actualul Rege Abdullah al II-lea, conduce Regatul din februarie 1999.

După crearea Statului Israel (mai 1948), armata iordaniană a participat, alături de alte state arabe, la primul război arabo-israelian. În urma armistiţiului cu Israelul (1949), Iordania a anexat (la 24 aprilie 1950) Cisiordania (partea din Palestina istorică, pe care urma să fie constituit un stat arab, conform rezoluţiei ONU, nr.187/1947) şi Ierusalimul de Est.

În anul 1952, în Iordania a fost adoptată Constituţia, amendată de mai multe ori în cursul anilor.

La 12 decembrie 1955, Iordania a devenit membru al ONU.

Regatul Haşemit al Iordaniei şi Regatul Irakului (unde se afla tot o dinastie haşemită) s-au unit, la 14 februarie 1958, şi au creat Federaţia Arabă care a durat până în luna iulie a aceluiaşi an, când a fost răsturnată monarhia în Irak.

În urma războiului din iunie 1967, Iordania a pierdut Cisiordania şi Ierusalimul de Est, ocupate de Israel; peste o jumătate de milion de palestinieni din aceste teritorii s-au refugiat în Iordania, sporind numărul de palestinieni aflaţi în această ţară de la războiul din 1948. Totodată, la Amman şi-a stabilit sediul conducerea OEP şi s-au înfiinţat tabere militare palestiniene. Nerespectarea de către combatanţii palestinieni a legilor iordaniene şi incidentele tot mai frecvente dintre aceştia şi populaţie au degenerat într-un război scurt (în septembrie 1970), în urma căruia palestinienii au fost siliţi să transfere structurile politice ale OEP şi taberele militare în Liban.

În 1988, Iordania a rupt legăturile cu Cisiordania, lăsând teritoriul respectiv să fie administrat de OEP, după ce, în 1974 recunoscuse, alături de celelalte state arabe, OEP-ul ca reprezentant unic şi legitim al poporului palestinian.

Iordania a luat parte la Conferinţa de la Madrid (octombrie 1991), care a pus bazele demarării procesului de pace în Orientul Mijlociu, iar la 26 octombrie 1994 a semnat Tratatul de pace cu Israelul, prin care şi-a recuperat partea din teritoriu care se afla sub ocupaţie israeliană.

Localizare: Iordania este situată în Orientul Mijlociu, în nord-vestul Peninsulei Arabe, având următorii vecini: la nord Siria; la nord-est Irak; Arabia Saudită la sud-est, iar la vest Israelul şi Cisiordania; Iordania are ieşire la Marea Roşie, prin portul Aqaba.

Suprafaţa: 89.341 km².

Populaţia: 9,531,712 milioane de locuitori (estimat 2015); majoritatea populaţiei (70%) locuieşte în mediul urban.

Grupuri etnice: Arabi 98 %, Circazieni 1%, Armeni 1 %.

Culte: Musulmani suniţi – 92 %, Creştini 6 %, altele 2 %.

Capitala: oraşul Amman (circa 2,3 milioane de locuitori); alte oraşe mai importante: Zarqa, Irbid, Aqaba, Karak.

Împărţire administrativă: 12 guvernorate, fiecare condus de către un guvernator, numit de către rege.

Moneda: dinarul iordanian (1 USD = 0,708 JOD; 1 JOD = 1000 fils).

Limba oficială: araba; este folosită şi engleza.

Formă de guvernământ: Conform Constituţiei din 1952, Iordania este o monarhie constituţională.

Şeful statului: Regele Abdullah Bin Al Hussein (din 7 februarie 1999).

Parlamentul iordanian: Adunarea Naţională (Camera Deputaţilor şi Senatul).

Senatul este format din 75 de membri (din octombrie 2013), numiţi de rege pe o perioadă de 4 ani. Cei 130 de membri ai Camerei Deputaţilor sunt aleşi prin vot direct, pentru o perioadă de 4 ani.

La 29 mai 2016, regele hașemit a dizolvat Camera Inferioară a Parlamentului Iordaniei și l-a numit pe Hani Mulki în funcția de prim-ministru, acesta fiind mandatat să formeze un nou cabinet. La 1 iunie 2016, noul cabinet, compus din 28 de miniștri, a depus jurământul. Dizolvarea Camerei Inferioare a deschis calea pentru viitoarele alegeri parlamentare, care urmează să aibă loc în luna septembrie 2016.

Prim-ministru: Hani Mulki – desemnat la 29 mai 2016.

Viceprim-ministru si ministru al afacerilor externe si expatriatilor: Nasser Judeh.

Partide şi grupări politice: În Iordania funcţionează peste 30 de partide şi organizaţii politice, reprezentate în parlament sub forma unor alianţe. Principalele partide politice sunt:

  • Partidul Al-Ahd;
  • Frontul Democrat Arab;
  • Partidul Unităţii Populare Democratice;
  • Mişcarea Democratică Arabă Islamică;
  • Frontul Naţionalist Democratic Iordanian (FNDI);
  • Partidul Naţional Constituţional (PNC);
  • Partidul Democratic de Stânga Iordanian;
  • Alianţa Progresistă (AP);
  • Frontul de Acţiune Islamică (FAI) – principalul partid de opoziţie


Situaţia internă

Anii recenţi au evidenţiat în viaţa internă iordaniană frecvente momente de tensiune în plan socio-politic, cu implicaţii directe asupra ritmului de implementare a programelor de reforme, îndeosebi economice.

Societatea iordaniană continuă să fie confruntată cu efectele unei recesiuni economice prelungite (care, în plan social, se manifestă prin şomaj, corupţie, inflaţie, sărăcie), iar implementarea obiectivelor de strategie economică şi socială ale guvernului cunosc o amânare sine die.


Simboluri naţionale

Drapelul: 3 dungi orizontale de dimensiuni egale, de culoare: negru, alb, verde. În partea stângă, un triunghi roşu cu o stea cu şapte colţuri.

Ziua naţională: 25 mai (proclamarea independenţei Regatului Transiordaniei, în 1946).

Link-uri:

Iunie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice