Relaţii bilaterale

Republica ANGOLA


Poziţia geografică: Situată în partea de sud-vest a Africii, se învecinează la nord cu Republica Congo, la nord şi nord-est cu Republica Democratică Congo, la sud-est cu Zambia, la sud cu Namibia, iar la vest cu Oceanul Atlantic.

Populaţia: 52% femei, 38% mediul rural, 27% Luanda; cele mai cunoscute etnii sunt kimbundu, kikongo, ovimbundu, chokwe şi ngagela.

Media de viaţă: 57 de ani la femei şi 54 de ani la bărbaţi

Suprafaţa: 1.246.700 km.p

Capitala: Luanda – cca. 6.583.000 locuitori (recensământul general din 2014). Alte oraşe importante: Huambo, Malange, Lubango, Benguela, Huile, Cuanza Sul, Bie, Uige.

Limba oficială: Portugheza. Alte limbi vorbite: kimbundu, umbundu, kikongo, chokwe, oxikwayama etc.

Ziua naţională: 11 noiembrie – proclamarea independenţei (1975).

Religii: catolică (50% recensământul general din 2014), protestantă, altele.

Climat: Semi-arid în sud şi de-a lungul coastei, sezon secetos (mai - octombrie), umed (noiembrie - aprilie);

Scurt istoric: Angola a fost descoperită de navigatorul portughez Diogo Cao în anul 1482 şi a devenit ulterior colonie portugheză. Graniţele actuale ale Angolei, inclusiv pentru provincia enclavă Cabinda, au fost stabilite de Conferinţa de la Berlin din 1885.

În 1951, Angola a fost proclamată "provincie de peste mări" a Portugaliei. În deceniile 6 şi 7 au fost create mişcări de eliberare naţionalã: Mişcarea Populară pentru Eliberarea Angolei – MPLA (1956); Frontul Naţional pentru Eliberarea Angolei – FNLA (1957); Uniunea Naţională pentru Independenţa Totală a Angolei – UNITA (1966); Frontul pentru Eliberarea Enclavei Cabinda – FLEC (1963). Acestea luptau separat împotriva forţelor coloniale portugheze şi erau ostile una faţă de cealaltă. Urmare căderii dictaturii lui Salazar şi Caetano, noile autorităţi portugheze au declarat că transferă suveranitatea ţării direct poporului angolez, care a luptat pentru independenţă, şi nu mişcărilor de eliberare naţională. Agostinho Neto, preşedintele MPLA, – proclamă unilateral, la 11 noiembrie 1975, independenţa Angolei şi devine primul preşedinte al acestei ţări. A urmat un război civil de aproape 25 de ani care a provocat aproape un milion de morţi, 500.000 de invalizi, iar cca. 300.000 angolezi s-au refugiat în ţările vecine. Moartea şefului UNITA, la 22 februarie 2002, a permis încetarea ostilităţilor, la 4 aprilie 2002.

 

Structura de stat

Forma de guvernământ: Angola este republică prezidentială, potrivit noii Constituţii a ţării, adoptată în 2010.

Puterea legislativă: Este exercitată de un parlament unicameral – Adunarea Naţională.

Puterea executivă: Este exercitată de preşedintele Republicii şi guvernul numit de acesta, sub conducerea unui prim-ministru.

După adoptarea pluralismului politic, s-au înfiinţat 117 partide.

 

Economia

Bogăţii şi resurse naturale: petrol, diamante, minereu de fier, cupru, uraniu, aur, mangan, fosfaţi etc. În 2014, producţia de petrol a fost de 1,7 milioane barili pe zi, iar rezervele estimate în prezent ating 5,412 miliarde de barili. Angola este al doilea producãtor de petrol în Africa sub-sahariană, după Nigeria şi a treia mare piaţă financiarã după Nigeria şi Africa de Sud cu o creştere economică de 7,8% în 2014. Industria petrolieră contribuie cu 80% la buget. Exportul de petrol reprezintă 90% din totalul exporturilor.

Se cultivă oleaginoase, bumbac, porumb, cartofi, manioc, legume, arahide, cafea şi trestie de zahăr.

Industria se axează în principal pe rafinarea petrolului şi extragerea diamantelor (al patrulea producător de diamante brute).

Decembrie 2018

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice