Relaţii bilaterale

Republica Democratică CONGO

Asezare geografică: în centrul Africii.

Vecinii: Angola, Zambia, Tanzania, Burundi, Ruanda, Uganda, Sudan, Republica Centrafricană şi Republica Congo.

Suprafata: 2.344.858 km.p.

Populatia: 77 267 000 locuitori (2015). Este cea mai populată ţară francofonă din lume. Grupuri etnice: peste 250 triburi, din care majoritatea sunt bantu. Cele mai numeroase sunt Mongo, Luba, Kongo (toate bantu) şi Mangbetu-Azande (hamitic).
Religia: creştini  (95%), musulmani  şi aparţinători al altor religii (5%).

Limbi oficiale: Franceza. Limbile lingala, quicongo, kituba, suaili şi tshiluba au statut de limbi naţionale.  

Capitala ţării:  Kinshasa (cel mai populat oraş).

Ziua Naţionala : 30 iunie - aniversarea proclamării independenţei (1960) faţă de Belgia.

Scurt istoric: Colonie belgiană din 1908, RD Congo a devenit independentă în 1960.

În mai 1997, fostul regim al preşedintelui Mobutu Sese Seko (la putere din 1965) a fost înlăturat de rebelii conduşi de Laurent Kabila, acesta din urmă devenind preşedinte al ţării, a cărei denumire a fost schimbată din Republica Zair în Republica Democratică Congo.

În august 1998, noul regim al preşedintelui Laurent Kabila a fost confruntat cu o puternică rebeliune armată, sprijinită de trupe din Uganda si Ruanda.

În sprijinul preşedintelui Laurent Kabila au intervenit trupe din Zimbabwe, Angola, Namibia, Ciad si Sudan; în ciuda acordului de încetare a focului, semnat la 10 iulie 1999, luptele au continuat sporadic.

Laurent Kabila a fost asasinat la 16 ianuarie 2001 şi fiul său, Joseph Kabila a fost numit, zece zile mai târziu, ca Şef de Stat.

Urmare medierii Africii de Sud, s-au semnat acordurile de la Pretoria, în baza cărora, în iulie 2003, s-a format un Guvern de Uniune Naţională, condus de preşedintele ţării, Joseph Kabila şi patru vicepreşedinţi reprezentând toate grupurile politice si militare.

Alegerile generale desfăşurate în R.D Congo în anul 2006 au consemnat puternice confruntări între suporterii lui Joseph Kabila şi cei ai oponentului său, Jean-Pierre Bemba (reprezentant al RCD) deoarece niciunul dintre candidaţi nu a întrunit majoritatea absolută de voturi. În urma celui de-al doilea tur de scrutin, victoria a revenit preşedintelui Joseph Kabila (cu 57% din voturi), iar alianţa sa a obţinut majoritatea locurilor în ambele camere ale parlamentului. Alegerile au impus un nou sistem politic, cu numai doua mandate la preşedintia ţării şi împărţirea puterii cu un prim-ministru. Guvernul rezultat în urma alegerilor s-a angajat sa consolideze pacea pe tot teritoriul ţării şi să declanşeze procesul reconstrucţiei economice.

Structura de putere instaurată în R.D Congo în urma alegerilor din 2006 s-a materializat într-un “Guvern de Uniune Naţională”(GUN), în care sunt reprezentate toate tendinţele politice.

Principalele partide politice care compun GUN sunt următoarele:

Partidul Poporului pentru Reconstrucţie şi Democraţie (PPRD), al preşedintelui Joseph Kabila, de orientare social-democrată şi cu cea mai mare susţinere din partea populaţiei.

Mişcarea pentru Eliberarea Congo (MLC), al fostului vice-preşedinte Jean–Piere Bemba, de orientare liberală şi care se constituie în principala forţă de opoziţie.

Partidul Lumumbist Unificat (PALU), de orientare socialistă.

Uniunea Mobutiştilor (UDEMO), condusă de Nzanga Mobuto, fiul fostului dictator şi ministru de stat pentru agricultură, cu orientare politică de dreapta (conservatoare).

 

Structura de stat 

Forma de guvernământ: R.D.Congo este republică semiprezidenţială, conform noii Constituţii din 2006, aprobată prin referendum cu 84,31% dintre alegători.

Preşedinte al Republicii Democratice Congo: Joseph Kabila, ales preşedinte la 30 iunie 2006, cu 57% din voturi.

Prim Ministru: Augustin Matala Ponyo (decembrie 2014).

Ministrul afacerilor externe: Raymond Tshibanda (din 2012)

Puterea legislativă : Parlament  bicameral, Adunarea Naţională, 500 de locuri -ultimele alegeri generale din 2006 şi Senat (108 locuri) - ultimele alegeri din 2007.

Puterea executivă: Prim-ministrul este numit de preşedinte din cadrul partidului cu majoritate în Adunarea Naţională. Are un rol secundar când face parte din partidul preşedintelui.

Economia 

Economia R.D.Congo, care dispune de importante resurse naturale (cobalt, cupru, cadmiu, petrol, diamante industriale, aur, argint, zinc, mangan, cositor, germaniu, uraniu, radiu, bauxite, fier, cărbune, coltan, cherestea) a înregistrat un declin drastic, începând cu anii ‘80.

Războiul civil intern, declanşat în august 1998, a redus, în mod dramatic, veniturile ţării, a condus la creşterea datoriei externe, a provocat pagube materiale importante şi victime (cca. 3,5 milioane persoane).

Odată cu instalarea Noului Guvern de Uniune Naţională, în octombrie 2006, presedintele R.D.Congo, cu sprijinul Bancii Mondiale, FMI şi donatorilor europeni, a stabilit un plan coerent de dezvoltare economică, a declansat implementarea unor reforme economice.

 

(ianuarie 2016)

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice