Relaţii bilaterale

Republica AFRICA de SUD


Denumire oficială: Republica Africa de Sud (în engleză: Republic of South Africa; în afrikaans: Republiek van Suid-Afrika; în zulu: Riphabliki yase Ningizimu Afrika)

Poziţia geografică: așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, are 2798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. La nord se învecinează cu Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est cu Mozambic și Swaziland, în timp ce Lesotho este o țară independentă complet înconjurată de Africa de Sud.

Suprafaţa: 1.219.080 km2

Populaţia: 54 milioane locuitori (în 2014).

Grupuri etnice: Africa de Sud este stat multietnic. Procentul cel mai mare din numărul populației îl reprezintă populația neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi și Ndebele. Populația de culoare albă reprezintă 9,2%, descendenţi ai europenilor veniți începând din secolul XVII. Populația numită “de culoare” (8,9%) este de proveniență africană foarte diferită. Populația de origine asiatică (2.5%) trăieşte mai ales în provincia KwaZulu-Natal.
73,52% din populația este de religie creștină (catolici, protestanți sau anglicani). Cei care practică religii tradițional-etnice indigene sunt în număr de peste 6 milioane de persoane (aprox.15%). Musulmanii reprezintă 1,45% din numărul populației, hindușii 1,25%, adepții credintei Bahá'í 0,5%, evreii 0,17%, budiștii si cei care urmează una din religiile tradiționale chinezești reprezintă împreună 0,03 % din totalul populației, iar 3,2 milioane (aprox. 8,08%) se declară nereligioși.

Capitale: Pretoria (executivă), Cape Town (legislativă) și Bloemfontein (judiciară)

Moneda: Rand

Limba oficială: limbile etniilor, împreună cu afrikaans şi engleza, sunt proclamate, prin constituţie, limbi oficiale (11 limbi). Limba engleză este, însă, cea mai răspândită.

Scurt istoric: Înainte de colonizarea europeană, teritoriul Africii de Sud a fost populat de triburi san (boșimani, hotentoți), iar apoi de populația bantu provenind din zona Africii Centrale.

Colonizarea de către europeni a început în anul 1652, prin ocuparea de olandezi a zonei Capului, anexată apoi de Anglia în 1756 şi 1806. De aici, albii, îndeosebi cei de origine olandeză, au migrat spre nord şi nord-est, intrând în conflict cu populaţia africană. În urma unor războaie sângeroase cu băştinaşii, olandezii (burii) au înfiinţat, în 1852 şi, respectiv, 1854 două republici – Transvaal şi Orange Free State, care la rândul lor intră în război cu Anglia, la finele secolului XIX-lea. Războaiele anglo-bure s-au încheiat în 1902, cu victoria forţelor britanice. Burii şi-au păstrat însă poziţii-cheie în administraţia noilor colonii.

În anul 1910, s-a constituit Uniunea Sud-Africană (USA), care în 1934 a devenit dominion în cadrul Commonwealth-ului, primind în administrare şi Africa de Sud-Vest (actuala Namibia).

Începând cu anii 1923 şi 1924, au fost adoptate primele legi rasiste, iar în anii ’50 sunt promulgate noi legi segregaţioniste, fiind elaborată şi pusă în practică cunoscuta doctrină de apartheid (dezvoltarea separată a raselor).

La 31 mai 1962, în urma unui referendum organizat de Partidul Naţionalist, ţara a fost proclamată Republică şi a ieşit din Commonwealth. Organizaţiile politice ale populaţiei de culoare (Congresul Naţional African şi Congresul Pan-African) sunt interzise, iar Nelson Mandela şi alţi lideri africani, condamnaţi la închisoare pe viaţă (1964).

După venirea la putere, în februarie 1990, a preşedintelui Frederick de Klerk, în Republica Africa de Sud începe un proces de abandonare treptată a politicii de apartheid şi creare a unei societăţi democratice multirasiale, prin legalizarea organizaţiilor populaţiei de culoare, eliberarea lui Nelson Mandela, amnistierea deţinuţilor politici şi abolirea legilor rasiste.

În anul 1994 au fost organizate primele alegeri generale democratice, câştigate de Congresul Naţional African (ANC), iar liderul său, Nelson Mandela, devine primul preşedintele al ţării din rândul populaţiei de culoare.

În 1994, Republica Africa de Sud a intrat în ONU şi Organizaţia Unităţii Africane (actuala Uniune Africană).

În decembrie 1996 este promulgată noua constituţie, ce consacră abolirea discriminării rasiale, separarea puterilor în stat, protecţia libertăţilor fundamentale ale omului şi recunoaşte drepturile socio-economice.

În iunie 1999, aprilie 2004, aprilie 2009 şi în mai 2014 au avut loc alegeri generale democratice, câştigate de ANC.

Forma de guvernământ: republică prezidenţială. Preşedintele ţării este ales pentru o perioadă de cinci ani de către Adunarea Naţională, din rândul parlamentarilor, şi are dreptul la două mandate. Este asistat în exercitarea funcţiilor de către un Vicepreşedinte.

Preşedintele Republicii Africa de Sud: Jacob Zuma

Şef al guvernului: preşedintele este şi şeful executivului  

Vicepreşedintele ţării: Cyril Matamela Ramaphosa (26 mai 2014)

Ministrul afacerilor externe: dna Maite Nkoana Mashabane

Parlamentul: bicameral. Camera Superioară (Consiliul Național al Provinciilor - NCOP) este formată dintr-o delegație de 10 membri din fiecare provincie (șase delegați aleși de către legiuitorul provincial, premierul și alți trei membri ai legislativului provincial); NCOP este prezidat de un președinte ales din rândurile membrilor. Camera Inferioară (Adunarea Naţională) este compusă din 400 de membri, aleşi pe o perioadă de cinci ani pe baza sistemului proporţional al listelor de reprezentare / partid. Nu există circumscripții electorale, iar fiecare regiune are alocat un număr de locuri proporțional cu procentul voturilor pe care le primește în întreaga țară. Acesta este prezidat de un Speaker, ales de deputați din rândurile lor.

Organele locale ale puterii de stat: sunt, la nivelul celor 9 provincii, legislaturile (30-80 de membri) şi consiliile executive, conduse de premieri. Structura administrativă este asemănătoare federaţiei, provinciile dispunând de organe legislative şi executive proprii.

Principalele partide politice: Congresul Naţional African (ANC), formaţiune politică de guvernământ este o organizaţie a populaţiei de culoare, înfiinţată în 1912. La ultimele alegeri (mai 2014) a obţinut 62,15 % din voturi. Cea de-a doua formaţiune politică în Africa de Sud este Alianţa Democratică (DA), care a întrunit 22,23 % din voturile exprimate la alegerile din mai 2014. Economic Freedom Fighters (EFF) s-a clasat pe locul al treilea în preferinţele electoratului (6,35 % din voturi la alegerile din 2014), restul partidelor politice sud-africane situându-se ca pondere electorală la ultimele alegeri generale sub 5%.

Evoluţii politice interne: Scena politică internă sud-africană a fost dominată de partidul de guvernământ African Naţional Congres (ANC), care deţine peste 60% din spectrul politic electoral şi al cărui preşedinte a fost nominalizat pentru funcţia de preşedinte al Republicii Africa de Sud la alegerile prezidenţiale din anul 2009, câştigate de Jacob Zuma (reales în anul 2014).


Situaţia economică

Resurse naturale: platină, cărbune, aur, diamante, minereuri de crom, fier, magneziu, zinc, uraniu, cupru, nichel, zirconiu, argint, fosfaţi, azbest etc.

Africa de Sud are cea mai diversificată economie africană (25% din PIB-ul întregii Africi) ocupând, după mărimea PIB-ului, a doua poziţie din Africa (după Nigeria care însă depinde aproape exclusiv de producţia şi exporturile de petrol).


Relații internaționale

Africa de Sud a fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU în perioada 2007-2008 şi 2011-2012. Totodată, Africa de Sud face parte din BRICS (alături de Brazilia, Rusia, India, China), Forumul de Dialog IBSA (alături de Brazilia şi India) şi este membru al G20. În plan regional, joacă un rol activ în cadrul South African Development Community (SADC), aceeaşi atitudine proactivă fiind adoptată şi în plan continental în cadrul Uniunii Africane (AU).

În 2015 Africa de Sud a găzduit Forumul de Cooperare China – Africa (FOCAC), ocupând totodată şi preşedinţia mişcării de nealiniere „G-77”

Ziua naţională: 27 aprilie (în 1994 aniversarea primelor alegeri democratice după regimul de apartheid )

ianuarie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice