Relaţii bilaterale

Republica LITUANIA


Denumirea oficială: Republica Lituania (Lietuvos Respublika)

Situare: în Nordul Europei central-estice.

Suprafaţă: 65.301 Km pătraţi.

Este cea mai mare dintre cele trei republici baltice. Vecini şi frontiere: la Nord Republica Letonia (588 km), la Est şi Sud Belarus (660 km), la Sud-Vest Polonia (103 km) şi enclava rusă Kaliningrad (273 km), litoralul baltic (90 km).

Populaţia: 2,89 milioane locuitori (august 2015). Dispunere etnică: lituanieni– 8,5%; polonezi – 6.7%; ruşi – 5,9%, beloruşi – 1,2%, ucraineni  –  0,5%, letoni – 0,1%, evrei – 0,1%, alţii – 0,6 %.

Capitala: Vilnius, (fondată în 1323) – 556.000 locuitori.

Alte oraşe și porturi importante: Kaunas, port la Marea Baltică (fosta capitală în perioada interbelică) – 356.000 locuitori și Klaipeda, localitate pe fluviul Nerris – 185.000 locuitori.

Organizare administrativă: 10 judeţe şi 60 de municipalităţi.

Limba oficială: lituaniană.

Moneda: Euro (de la 1 ianuarie 2015)

Religii: romano-catolică, luterană, ortodoxă (populaţia rusofonă).

Ziua naţională: 16 februarie – Ziua proclamării independenţei de stat (1918).

Prefix telefonic internaţional: + 370

Scurt istoric: Prima atestare documentară a Lituaniei este datată la 14 februarie 1009, în analele mănăstirii din Quedlinburg. Istoria Lituaniei cunoaşte o perioadă de apogeu în Evul Mediu, când Marele Ducat al Lituaniei se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră, fiind cel mai mare stat din Europa. În 1386, prin căsătoria regelui lituanian Jogaila cu prinţesa Poloniei, Jadwiga, se formează imperiul polonezo-lituanian (Uniunea de la Krewo). În 1410, în bătălia de la Grunwald, lituanienii, aliaţi cu polonezii, îi înving pe cavalerii teutoni.

Prin Uniunea de la Lublin din 1569 se formează Uniunea statală polono-lituaniană, care a dăinuit până în 1765. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, peste 90% din teritoriul lituanian este ocupat de Imperiul Ţarist. Lituania îşi redobândeşte independenţa în 1918. În timpul Primului Război Mondial este ocupată de Germania, dar după război redevine liberă. Germania nazistă invadează Lituania în 1941. În 1944, Armata Roşie cucereşte ţara, care devine Republica Sovietică Socialistă Lituaniană.

Pe 11 martie 1990, Lituania devine prima republică sovietică independentă. În 2004 devine membru UE şi NATO.

Forma de guvernământ: Republică parlamentară, conform Constituţiei adoptate la 25 octombrie 1992.

Preşedintele ţării este ales pentru un mandat de 5 ani, pe baza votului universal, egal, direct şi secret.

Parlamentul (Seim): Parlamentul este unicameral, având 141 deputaţi aleşi pentru un mandat de 4 ani. În cele 71 circumscripţii electorale este ales direct câte un deputat, celelalte 70 de locuri sunt distribuite proporţional cu voturile obţinute pe întreaga ţară de către fiecare partid politic, pragul electoral fiind de 5 %.

Dreptul de vot: universal şi obligatoriu pentru toţi cetăţenii peste 18 ani.

Şeful statului: Dalia Grybauskaite

Prim-ministru: Saulius Skvernelis

Ministrul Afacerilor Externe: Linas Linkevičius

Preşedintele Parlamentului (Speaker): Viktoras Pranckietis

Legături către principalele site-uri oficiale:


Situaţia economică

În 2015 economia a avut o evoluţie sub aşteptări, cu o creştere (preconizată) de 1,7 %, în condiţiile în care prognoza de la începutul anului prevedea o creştere aproape dublă (3,4%, conform unui raport Ernst & Young). La acest rezultat slab au contribuit reducerea activităţii economice în domenii precum transporturile, depozitarea şi comerţul (cauzate de scăderea exporturilor către Rusia, care au fost cu 4,5% mai mici), dar şi în construcţii. La creşterea economică a contribuit favorabil consumul.

Evoluţia PIB (prognoză): 2,9% în 2016 și 3,4% în 2017

Şomaj: 8.3%

Inflaţie: -0.6%

Venituri populaţie (2016): salariul minim - 350 euro, cu perspective de creştere la 380 de euro de la 1 iulie 2016; salariul mediu brut - 735 euro; pensie medie: 245 euro.

Principalele ramuri industriale: maşini-unelte, construcţii navale, prelucrarea lemnului, aparatură electronică şi electrocasnică, textilă, rafinarea petrolului, construcţii navale (nave mici), prelucrarea produselor agro-alimentare, îngrăşăminte chimice, maşini agricole, echipamente optice, componente electronice, calculatoare, prelucrarea chihlimbarului.

Lituania a aderat la UE și NATO în 2004.


Reprezentarea în instituţii europene

  • Comisia Europeană: Vytenis Andriukaitis, comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară
  • Consiliul UE: 7 voturi
  • Parlamentul European: 11 europarlamentari
  • Comitetul regiunilor: 9 reprezentanţi
  • Comitetul Economic şi Social European: 10 reprezentanţi

Principalele orientări ale politicii externe lituaniene: asigurarea independenţei energetice; dezvoltarea relaţiilor cu SUA şi NATO; sprijinirea activă a aspiraţiilor europene și euro-atlantice ale Ucrainei şi Georgiei; identificarea de pieţe de desfacere pentru produsele lituaniene; continuarea negocierilor de aderare la OCDE.

Lituania a devenit membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite la 18 septembrie 1991 şi al Organizaţiei Mondiale a Comerţului la 31 mai 2001.

octombrie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice