Relaţii bilaterale

Republica Federală GERMANIA

Denumire oficială: Republica Federală Germania

Capitala: Berlin, 3,45 mil. locuitori.

Cele mai mari oraşe: Hamburg, München, Köln, Frankfurt, Stuttgart, Düsseldorf, Dortmund, Essen

Suprafaţa: 357.168 km² (loc 63 în lume).

Populaţia: 80,7 mil. locuitori (loc 16 în lume, estimare 2014); 87% populaţie urbană;

Dispunere etnică: aprox. 6 mil. de locuitori nu au naţionalitate germană. 2,5 milioane turci, 780.000 italieni, 687.000 polonezi.

Limba oficială: germana. Limbile recunoscute ale minorităţilor etnice: daneza, germana de jos, limbile sorabe, romani, limbile frizone.

Ziua naţională: 3 octombrie (Ziua unităţii germane - 1990)

Religii: romano-catolici (31,5%), evanghelici (31,1%), ortodocşi şi islamişti (1,14%), apostolici (0,46%), fără religie declarată 36%

Moneda naţională: Euro (din  1999 - în formă non fizică; în formă fizică din 2002)

 

Scurt istoric

Statul german modern a fost proclamat la 18 ianuarie 1871, după înfrângerea francezilor în Războiul fraco-prusac sub conducerea cancelarului Otto von Bismark şi s-a numit „Imperiul German”. Această entitate statală a rezultat din unificarea numeroaselor formaţiuni statale germane din centrul Europei, în jurul puternicului Regat al Prusiei. Imperiul German îşi încheie existenţa în anul 1919, după înfrângerea din Primul Război Mondial, odată cu înfiinţarea Republicii de la Weimar. Republica a pus bazele unui sistem politic parlamentar democratic, însă criza economică profundă cauzată de condiţiile de pace copleşitoare a generat un val de nemulţumire populară care a favorizat creşterea influenţei extremismului de dreapta. După 1933 Germania nazistă contribuie decisiv la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. După înfrângerea din 1945 Germania a fost împărţită în patru zone de ocupaţie aflate sub controlul puterilor învingătoare – Franţa, UK, SUA, URSS, iar începând cu 1949 Germania este scindată în două state distincte: Republica Federală Germania înglobând zonele de ocupaţie franceză, engleză şi americană şi Republica Democrată Germană, cuprinzând zona sovietică. În această perioadă Berlinul a fost de asemenea divizat în patru iar apoi două zone, iar capitala Republici Federale Germania a fost mutată la Bonn. Cele două Germanii urmează istorii diferite timp de patru decenii: RFG cunoaşte o dezvoltare remarcabilă, datorată unor reforme şi Planului Marshall, cunoscută ca „miracolul economic german”, iar RDG devine cel mai dezvoltat stat din sfera de influenţă sovietică,  având totuşi un regim politic autoritar. În contextul regional al prăbuşirii regimurilor comuniste din estul Europei, RDG îşi încetează existenţa în 1990, iar RFG înglobează în interiorul graniţelor sale landuri est-germane şi restabileşte capitala la Berlin. Începând cu 1990, Germania a început să își consolideze rolul de putere globală şi de motor al proiectului Europei unite.

 

Informații politice

Forma de guvernământ şi organizare: republică federală parlamentară formată din 16 landuri: Baden-Württemberg (Stuttgart), Bayern (München), Berlin, Brandenburg (Potsdam), Bremen, Hamburg, Hessen (Wiesbaden), Mecklenburg-Vorpommern (Schwerin), Niedersachsen (Hannover), Nordrhein-Westfalen (Düsseldorf), Rheinland-Pfalz (Mainz), Saarland (Saarbrücken), Sachsen (Dresden), Sachsen-Anhalt (Magdeburg), Schleswig-Holstein (Kiel), Thüringen (Erfurt).

Sistemul politic german prevede existenţa unui nivel de guvernare federal, care reprezintă Germania în relaţiile externe şi a unui nivel de land (de stat federat). Fiecare nivel are propriile instituţii executive, legislative şi judecătoreşti.

Preşedintele federal (Şeful statului): Joachim Gauck a fost ales în funcţia de preşedinte federal la 18 martie 2012. Preşedintele federal este ales prin vot secret de către Convenţia Federală, un organism special prevăzut de Constituţia germană, alcătuit din toţi membrii Parlamentului federal (Bundestag) şi un număr egal de reprezentanţi ai landurilor federale.

Guvernul federal: Coaliţie între creştin-democraţi (CDU/CSU) şi social-democraţi (SPD).

Cancelarul federal (şeful Executivului): Angela Merkel, preşedintele CDU.

Ministrul afacerilor externe: Frank-Walter Steinmeier (SPD).

Guvernele landurilor (16): pentru fiecare land există un executiv (cabinet de miniştri), condus de un premier de land.

Parlamentul federal: Bundestag-ul se află, în prezent, la cea de-a 18-a legislatură (2013 -2017), este format din 631 deputaţi şi este condus de preşedintele Norbert Lammert (CDU). Bundesrat-ul, cea de-a doua cameră a Parlamentului, este organul de reprezentare a landurilor şi e format dintr-un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia landurilor respective. De la 1 noiembrie 2015, preşedinţia rotativă este asigurată de Stanislaw Tillich (CDU), premier al landului Saxonia.

În cea de-a 18-a legislatură a Bundestag-ului sunt reprezentate următoarele partide: Uniunea Creştin Democrată - CDU (Christlich Demokratische Union) condusă de cancelarul Angela Merkel şi Uniunea Creştin Socială - CSU (Christlich Soziale Union, din Bavaria) condusă de Horst Seehofer, premier al landului Bavaria, dispun de 311 mandate; Partidul Social-Democrat - SPD (Sozialdemokratische Partei Deutschlands) condus de vicecancelarul Sigmar Gabriel are 193 de deputaţi; Partidul Stângii - PDS (Die Linke) are 64 de deputaţi, iar Partidul Verzilor (Bündnis 90/ Die Grünen) are 63 de deputaţi. Urmare rezultatului înregistrat la alegerile din anul 2013, Partidul Liber-Democrat - FDP (Freie Demokratische Partei–Die Liberalen) nu mai este reprezentat în actuala legislatură.

Constituţie: Das Grundgesetz (Legea fundamentală) a fost aprobată la 9 mai 1949 în Bonn şi a intrat în vigoare la 23 mai 1949. A suferit numeroase amendamente, cele mai recente vizând distribuţia competenţelor între landuri şi nivelul federal.  

 

Legături utile:


Profil socio-economic

Germania are cea mai puternică economie a continentului european şi a patra mare economie a lumii, după SUA, Japonia şi China. Economia Germaniei este o „economie socială de piaţă”, care promovează antreprenoriatul şi urmăreşte, simultan, menţinerea asigurării unui echilibru la nivel social.  

Economia Germaniei, puternic susţinută de exporturile care contribuie cu peste 25% la formarea PIB-ului, este puternică în sectoare precum cel al construcţiilor de maşini, autovehiculelor, aerospaţială, logistică, industria chimică si farmaceutică. Economia germană este foarte competitivă, iar industria câştigă noi segmente pe pieţele globale şi beneficiază de o producţie tot mai specializată şi tehnologic-intensivă.  Sectorul serviciilor generează 70% din PIB, industria în jur de 29%, iar agricultura aproape 1%. Germania este lider mondial în industria automobilelor, constructoare de maşini, chimică, în sectorul producţiei de lignit. Se află, de asemenea, în topul dezvoltatorilor de tehnologii noi şi a producătorilor de echipamente pentru energii regenerabile şi protecţia mediului. Companiile germane excelează în sectoare precum T&IC, nanotehnologii, optoelectronică, tehnologie medicală şi biotehnologie. Guvernul german depune eforturi deosebite pentru a menţine şi sprijini inovarea şi cercetarea, prin stimularea unei strânse cooperări între lumea ştiinţei şi industrie. 99% dintre companiile germane sunt întreprinderi mici şi mijlocii, acestea fiind considerate „coloana vertebrală” a economiei germane.

Creşterea economică a Germaniei a fost de 1,6% în 2014 şi 1,7% în 2015.

Rata şomajului se află, în prezent, la unul dintre cele mai scăzute nivele de la reunificare, situându-se, în martie 2016, la 6,5% (cca. 2,8 milioane şomeri, comparativ cu cca. 31 milioane angajaţi, cu 731 000 mai mult decât în anul precedent).

În 2015, PIB-ul Germaniei a fost de 3027 miliarde Euro, cu un surplus bugetar de 12,1 miliarde Euro.

 

Afaceri europene

R.F. Germania este stat fondator al UE. Actualul preşedinte al Parlamentului European/PE este germanul Martin Schulz (SPD).  

 

Reprezentarea în instituţiile europene:

  • Consiliul European: 29 voturi
  • Comisar European: Gunther Oettinger, Economie digitală şi societatea informaţională.
  • Parlamentul European: 96 europarlamentari (99 în legislatura 2009-2014)
  • Comitetul Regiunilor: 24 reprezentanţi
  • Comitetul Economic şi Social: 24 reprezentanţi

La Frankfurt am Main se află sediul Băncii Centrale Europene. Din cele 22 de comisii ale PE, 5 sunt conduse de reprezentanţi ai Germaniei: afaceri externe; control bugetar; comerţ internaţional; afaceri sociale şi ocuparea forţei de muncă, transport şi turism.

O particularitate legată de forma federală de stat a R.F. Germania este faptul că fiecare land are la Bruxelles (ca şi la Berlin) o reprezentanţă sau un birou de informare.

Domenii de interes pentru R.F. Germania în cadrul UE: guvernanţa economică, perspectivele financiare ale UE, reforma Politicii Agricole Comune/PAC, politica de vecinătate a UE în spaţiul estic, respectiv relaţiile cu ţările din regiunea extinsă a Mării Negre, securitatea energetică, competitivitatea, drepturile omului, domeniul justiţie şi afaceri interne, cooperarea în cadrul Strategiei Europene pentru Regiunea Dunării/SUERD.

 

octombrie  2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice