Relaţii bilaterale

Republica TOGO


Prezentare generală

Poziţia geografică: Este situată în Africa de vest, între Benin (la est), Ghana (la vest), Burkina Faso (la nord), Oceanul Atlantic (la sud)

Populaţia: 7,351 milioane locuitori (estimări 2014)

Suprafaţa: 56.785 Km²

Capitala: Lomé

Limbi oficiale: franceză (oficială) şi 2 dialecte importante, Ewe şi Mina

Moneda naţională: Francul CFA- XOF

Ziua naţională: 27 aprilie (1960)


Scurt istoric

Fosta colonie franceză Togoland a devenit Togo în 1960. Generalul Gnassingbé Eyadema, instalat ca preşedinte militar, în 1967, a condus Togo cu o mână forte aproape patru decenii. În ciuda faptului că s-au organizat alegeri multipartide, la începutul anilor 1990, guvernul a fost în mare parte dominat de preşedintele Eyadema, al cărui partid (RPT / Adunarea Poporului Togolez) şi-a menţinut puterea aproape continuu, începând cu 1967 şi deţine o majoritate de locuri inclusiv în legislativul de astăzi.

La moartea lui G. Eyadema, în februarie 2005, armata l-a instalat ca preşedinte pe fiul acestuia, Faure Gnassingbé, şi a organizat, apoi, alegerea lui formală două luni mai târziu. Elementele democratice, câştigate pe parcursul a 4 decenii, au permis organizarea, în această ţară, a primelor alegeri legislative relativ libere şi corecte în octombrie 2007. După ani de tulburări politice şi de condamnare din partea organizaţiilor internaţionale, pentru încălcarea drepturilor omului, în cele din urmă Togo a fost re-primit în comunitatea internaţională. În ianuarie 2012, Togo a asumat un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU pentru perioada 2012- 2013. Alegerile legislative derulate la 25 iulie 2013 au fost câştigate de partidul actualului Preşedinte care deţine în Adunarea Naţională un număr de 62 de locuri (dintr-un total de 91).

Structura de stat: republică

Preşedinte al Republicii: Faure Gnassingbé (4 mai 2005), este şeful statului.

Prim-ministru: Kwesi AHOOMEY-ZUNU (6 septembrie 2013)

Puterea legislativă – Adunare Naţională unicamerală – 91 locuri în care membrii sunt aleşi pentru un mandat de 5 ani prin vot popular (ultimele alegeri în iulie 2013).

Constituţia: adoptată prin referendum public (27 septembrie 1992).


Economia

Aceasta mică, economie sub-sahariană suferă de o creşterea economică anemică şi depinde în mare măsură de evoluţia comerţului şi agriculturii de subzistenţă, care oferă locuri de muncă pentru o parte semnificativă a forţei de muncă. Economia togoleză are o anumită vulnerabilitate generată de baza redusă a posibilităţilor de export, precum şi de insuficienţa unor ajutoare financiare externe corespunzătoare.

Unele produse alimentare de bază trebuie să fie în continuare importate. Cacao, cafeaua, şi bumbacul generează aproximativ 40% din veniturile din exporturi, bumbacul fiind cultura cea mai importantă în cadrul sectorului. Togo este unul dintre cei mai mari producători mondiali de fosfaţi.

Guvernul a făcut eforturi timp de un deceniu, susţinut de Banca Mondială şi FMI, să pună în aplicare măsuri de reformă economică, să încurajeze investiţiile străine, în condiţiile în care acţiunea de aducere a veniturilor la nivelul cheltuielilor a evoluat lent. Investiţiile străine directe s-au încetinit în ultimii ani. Togo a finalizat facilitatea de credit FMI extinsă în 2011 şi a ajuns la un punct de finalizare în politica de reducere a datoriilor, în 2010, când 95% din datoria externă a ţării a fost anulată. Togo continuă să coopereze cu FMI în domeniul implementării reformelor structurale.

P.I.B: 7,348 miliarde USD (estimări 2013)

P.I.B/ locuitor: 1.100 USD (estimări 2013)

Datorie externă: 719 milioane USD (dec. 2013)

Exporturi: 982,2 milioane USD (estimări 2013) / bumbac, fosfaţi, cacao, cafea, re-exporturi.

Parteneri: India, Liban, Burkina Faso, Benin, China, Niger, Olanda, Ghana.

Import: 1,677 miliarde USD (estimări 2013) / maşini şi echipamente electrice, alimente, produse petroliere.

Parteneri: China, Olanda, Franţa, Anglia.

Mai 2014

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice