Relaţii bilaterale

Republica TOGO


Denumirea oficială: Republica Togoleză

Denumirea scurtă: Togo

Denumirea locală: République Togolaise
 

Scurt istoric

Fosta colonie franceză Togoland a devenit Togo în 1960. Generalul Gnassingbé Eyadema, instalat ca preşedinte militar, în 1967, a condus Togo cu o mână forte aproape patru decenii. În ciuda faptului că s-au organizat alegeri multipartide, la începutul anilor 1990, guvernul a fost în mare parte dominat de preşedintele Eyadema, al cărui partid (RPT / Adunarea Poporului Togolez) şi-a menţinut puterea aproape continuu, începând cu 1967.  

În ianuarie 2012, Togo a asumat un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU pentru perioada 2012-2013.

Localizare: situată în Africa de vest, între Benin la est, Ghana la vest, Burkina Faso la nord și Oceanul Atlantic la sud

Suprafață: 56,785 km2

Populație: 7,7 milioane de locuitori

Capitala: Lomé

Moneda: Francul CFA

Limbi oficiale: franceză (oficială) şi 2 dialecte importante, Ewe şi Mina

Ziua naţională: 27 aprilie (1960)

Religie: religii indigene (51%), Creștinism (29%), Islam (20%),

Structura de stat: Republică Prezidențială

 

Economia

Aceasta mică, economie sub-sahariană suferă de o creşterea economică anemică şi depinde în mare măsură de evoluţia comerţului şi agriculturii de subzistenţă, care oferă locuri de muncă pentru o parte semnificativă a forţei de muncă. Economia togoleză are o anumită vulnerabilitate generată de baza redusă a posibilităţilor de export, precum şi de insuficienţa unor ajutoare financiare externe corespunzătoare.

Unele produse alimentare de bază trebuie să fie în continuare importate. Cacao, cafeaua, şi bumbacul generează aproximativ 40% din veniturile din exporturi, bumbacul fiind cultura cea mai importantă în cadrul sectorului. Togo este unul dintre cei mai mari producători mondiali de fosfaţi.

Guvernul a făcut eforturi timp de un deceniu, susţinut de Banca Mondială şi FMI, să pună în aplicare măsuri de reformă economică, să încurajeze investiţiile străine, în condiţiile în care acţiunea de aducere a veniturilor la nivelul cheltuielilor a evoluat lent. Investiţiile străine directe s-au încetinit în ultimii ani. Togo a finalizat facilitatea de credit FMI extinsă în 2011 şi a ajuns la un punct de finalizare în politica de reducere a datoriilor, în 2010, când 95% din datoria externă a ţării a fost anulată. Togo continuă să coopereze cu FMI în domeniul implementării reformelor structurale.

Decembrie 2018

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice