Relaţii bilaterale

Regatul DANEMARCEI


Denumire oficială: Regatul Danemarcei (în daneză Kongeriget Danmark) sau Danemarca (Danmark)

Capitala şi principalele oraşe: Copenhaga (capitala), Aalborg, Aarhus, Odense

Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: Suprafaţa este de 43.094 de km2. Din sec. XIV, Regatului Danemarcei îi aparţin Insulele Feroe, 1.400 km2, şi Groenlanda, 2.175.600 km2, teritorii cu largă autonomie administrativă. Danemarca este alcătuită din peninsula Jutlanda şi 406 insule, cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez. Danemarca este împărţită în 14 judeţe (amt) care conţin 275 municipalităţi (kommune). 2 unităţi administrative au statut dual (municipalitate şi judeţ), Copenhaga şi Frederiksberg, care au legi proprii de organizare şi funcţionare, formând nucleul zonei metropolitane. Amt-urile şi kommune-le sunt conduse de consilii alese prin vot direct. Primarii de “judeţ” şi de “municipalităţi” sunt aleşi dintre membrii consiliilor. 

Populaţia: 5.529.000 locuitori

Limba oficială: daneza.

Ziua naţională: 5 iunie (1849) - ziua Constituţiei. Aniversarea Reginei - 16 aprilie (1940) – este considerată, de asemenea, sărbătoare naţională.

Religie: Danezii sunt evanghelici luterani (95%), romano-catolici, protestanţi (3%).

Moneda naţională: Coroana daneză (DKK).

Prefix telefonic internaţional: + 45

Scurt istoric: Denumirea de Danemarca, “teritoriul de graniţă al danezilor”, a fost folosită pentru prima dată în sec. al IX-lea, în contextul încheierii procesului de constituire a unei autorităţi politice centrale. Declinul Imperiului Carolingian a favorizat consolidarea regalităţii daneze şi unificarea teritoriilor locuite de danezi. Procesul de unificare teritorială a fost încheiat în timpul Regelui Harold I (sec. X), dinastia daneză fiind atestată drept cea mai veche din Europa.

Perioada 1563 – 1720 a fost dominată de seria celor 6 războaie cu Suedia, pentru supremaţia la Marea Baltică, la capătul cărora Danemarca a pierdut toate teritoriile din Peninsula Scandinavă (cu excepţia Norvegiei) şi zona Mării Baltice (cu excepţia Insulei Bornholm).

Introducerea Constituţiei liberale, în 1849, a marcat sfârşitul regimului absolutist şi debutul perioadei de tranziţie spre regimul democratic parlamentar (tranziţie încheiată în 1901, odată cu accederea la guvernare a Partidului Liberal). În 1864, în urma războiului cu Prusia, Danemarca a pierdut şi teritoriile sudice, Schleswig şi Holstein. Rămasă neutră în primul război mondial, Danemarca a reintegrat în graniţele sale, prin Tratatul de la Versailles, partea de nord a regiunii Schleswig-Holstein, în urma unui plebiscit. Frontiera cu Germania, stabilită în 1920, a rămas neschimbată până astăzi.

La 9 aprilie 1940, Danemarca a fost ocupată de trupele naziste. De comun acord cu Regele, guvernul a decis să nu opună rezistenţă armată, pentru a proteja populaţia civilă. Autorităţile daneze au continuat să funcţioneze, cu atribuţii limitate, până în august 1943, când Germania a introdus regimul de ocupaţie militară, regim căruia i s-a opus o mişcare de partizani care a grupat circa 50.000 de combatanţi şi care a beneficiat de sprijin britanic. Trupele britanice au eliberat Danemarca în aprilie 1945, în contextul colapsului militar al Germaniei naziste.


Informaţii politice

Forma de guvernământ: monarhie constituţională.

Şeful statului: Regina Margrethe a II-a (din 1972). Puterea executivă aparţine Reginei, care încredinţează Guvernului exercitarea efectivă a acesteia.

Prim ministru: Lars Løkke Rasmussen (din 27 iunie 2015).

Ministrul afacerilor externe: Kristian Jensen (din 28 iunie 2015).

Situaţia politică internă: În urma alegerilor legislative din 18 iunie 2015, preşedintele Partidului Liberal, Lars Løkke Rasmussen, a devenit Prim-ministru, cabinetul său fiind unul minoritar, constituit doar din membri ai Partidul Liberal.

Parlamentul (Folketing) – are structură unicamerală. Numărul parlamentarilor este de 179, dintre care 175 aleşi în Danemarca şi câte doi în Insulele Feroe şi Groenlanda.

Ultimele alegeri legislative au avut loc în 2015.

Următoarele alegeri legislative vor avea loc în 2019.

Legături către principalele site-uri oficiale
 


Profil socio-economic

Situaţia economică şi socială: Regatul Danemarcei a fost una dintre primele ţări UE afectate de criza economică şi financiară globală, ceea ce a obligat fostul guvern, de centru-dreapta, să lanseze, încă de la sfârşitul anului 2008, o serie de măsuri pentru sprijinirea sistemului financiar, compensarea reducerii puternice a consumului privat, îmbunătăţirea competitivităţii companiilor daneze şi limitarea efectelor sociale. Creşterea economică a fost ajustată în scădere, la 1,4% în 2015, cu estimări de 1,9% în 2016 şi de 2% în 2017.

Principalele ramuri industriale: producţia agricolă, industria piscicolă, producţia de bere, petrol şi gaz, producţia de electro-casnice, mobilă şi modă 

Principalii parteneri comerciali: Germania, Regatul Suediei, Regatul Norvegiei, Regatul Ţărilor de Jos, SUA.


Afaceri europene

Membră a UE din 1995, Danemarca are o vastă experienţă de acţiune în cadrul Uniunii, dobândită inclusiv din structurile în care era deja inclusă în cei 35 de ani care au precedat momentul aderării, respectiv Acordul Economic de Liber Schimb (AELS) şi Spaţiul Economic European (SEE).

Danemarca nu participă la Zona Euro.

La 25 martie 2001, Danemarca a devenit stat membru al Spaţiului Schengen.

Contribuţia Danemarcei la bugetul comunitar este de 2,7% din PIB.

Danemarca are o economie orientată spre export (50% din PIB este generat de exporturi), cu rol activ şi constructiv în cooperarea europeană.

În cadrul UE, Danemarca a obținut patru excepţii de la politicile europene, în domeniile: apărării comune, monedei unice, cetăţeniei europene, justiţiei şi afacerilor interne. La 3 decembrie 2015, danezii au decis prin referendum, în proporţie de 53%, asupra menţinerii opt-out-ului în materie de justiţie şi afaceri interne.

Agenţia Europeană de Mediu are sediul la Copenhaga.

Domenii de interes pentru Danemarca în cadrul UE:  piaţa internă, schimbările climatice, cercetare şi inovare.


​Relaţii internaţionale

Priorităţi de politică externă: promovarea intereselor daneze prin intermediul UE, implicarea în procesul de consolidare a relaţiilor transatlantice, promovarea exporturilor şi atragerea de investiţii, cooperarea în cadrul ONU, susţinerea asumării de către UE a poziţiei de lider în combaterea încălzirii globale, fructificarea oportunităţilor oferite de creşterile economice înregistrate în ţările BRIC şi implicarea mai accentuată a Danemarcei în eradicarea sărăciei din Africa.

Danemarca este membru fondator la ONU (1945) şi NATO (1949). Este, de asemenea, membră a OSCE, OECD, FMI, Banca Mondială, Consiliul Europei, Consiliul Statelor de la Marea Baltică etc.  

Direcţia Europa Occidentală – Europa Centrală, octombrie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice