Relaţii bilaterale

Regatul DANEMARCEI

 

Denumire oficială: Regatul Danemarcei (în daneză Kongeriget Danmark), forma scurtă Danemarca (Danmark)

Capitala şi principalele oraşe: Copenhaga (capitala), Aalborg, Aarhus, Odense

Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: suprafaţa este de 43.094 de km2. Din sec. XIV, Regatului Danemarcei îi aparţin Insulele Feroe, 1.400 km2, şi Groenlanda, 2.175.600 km2, teritorii cu largă autonomie administrativă. Danemarca este alcătuită din peninsula Jutlanda şi 406 insule, cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez. Danemarca este împărţită în 14 judeţe (amt) care conţin 275 municipalităţi (kommune). Două unităţi administrative au statut dual (municipalitate şi judeţ), Copenhaga şi Frederiksberg, care au legi proprii de organizare şi funcţionare, formând nucleul zonei metropolitane. Amt-urile şi kommune-le sunt conduse de consilii alese prin vot direct. Primarii de “judeţ” şi de “municipalităţi” sunt aleşi dintre membrii consiliilor.

Populaţia: 5 775 224 locuitori (la 1 ianuarie 2019)

Limba oficială: daneza.

Ziua naţională: 5 iunie (1849) – ziua Constituţiei. 16 aprilie (1940) - Aniversarea Reginei, este considerată, de asemenea, sărbătoare naţională.

Religie: evanghelici luterani, romano-catolici, protestanţi.

Moneda naţională: coroana daneză (DKK).

Scurt istoric. Denumirea de Danemarca, “teritoriul de graniţă al danezilor”, a fost folosită pentru prima dată în sec. al IX-lea, în contextul încheierii procesului de constituire a unei autorităţi politice centrale. Declinul Imperiului Carolingian a favorizat consolidarea regalităţii daneze şi unificarea teritoriilor locuite de danezi. Procesul de unificare teritorială a fost încheiat în timpul Regelui Harold I (sec. X), dinastia daneză fiind atestată ca cea mai veche din Europa.

Perioada 1563-1720 a fost dominată de seria celor șase războaie cu Suedia, pentru supremaţia la Marea Baltică, la capătul cărora Danemarca a pierdut toate teritoriile din Peninsula Scandinavă (cu excepţia Norvegiei) şi zona Mării Baltice (cu excepţia Insulei Bornholm).

Introducerea Constituţiei liberale în 1849 a marcat sfârşitul regimului absolutist şi debutul perioadei de tranziţie spre regimul democratic parlamentar (tranziţie încheiată în 1901, odată cu accederea la guvernare a Partidului Liberal). În 1864, în urma războiului cu Prusia, Danemarca a pierdut şi teritoriile sudice, Schleswig şi Holstein. Rămasă neutră în primul război mondial, Danemarca a reintegrat în graniţele sale, prin Tratatul de la Versailles, partea de nord a regiunii Schleswig-Holstein, în urma unui plebiscit. Frontiera cu Germania, stabilită în 1920, a rămas neschimbată până astăzi.

La 9 aprilie 1940, Danemarca a fost ocupată de trupele naziste. De comun acord cu Regele, guvernul a decis să nu opună rezistenţă armată, pentru a proteja populaţia civilă. Autorităţile daneze au continuat să funcţioneze, cu atribuţii limitate, până în august 1943, când Germania a introdus regimul de ocupaţie militară, regim căruia i s-a opus o mişcare de partizani care a grupat circa 50.000 de combatanţi şi care a beneficiat de sprijin britanic. Trupele britanice au eliberat Danemarca în aprilie 1945.

Informaţii politice

Forma de guvernământ: monarhie parlamentară constituţională.

Şeful statului: Regina Margrethe a II-a (din 1972). Puterea executivă aparţine Reginei, care încredinţează Guvernului exercitarea efectivă a acesteia.

Prim ministru: Lars Løkke Rasmussen (din 27 iunie 2015).

Ministrul afacerilor externe: Anders Samuelsen (28 noiembrie 2016)

Situaţia politică internă: Guvernul în forma actuală, agreată la 28 noiembrie 2016, este format dintr-o coaliție a Partidului Liberal (Venstre), Alianței Liberale (Liberal Alliance) și Partidului Conservator (Det Konservative Folkeparti). Preşedintele Partidului Liberal, Lars Løkke Rasmussen, este prim-ministru.

Parlamentul (Folketing) are structură unicamerală. Numărul parlamentarilor este de 179, dintre care 175 aleşi în Danemarca şi câte doi în Insulele Feroe şi Groenlanda.

Ultimele alegeri legislative au avut loc în 2015.

Următoarele alegeri legislative vor avea loc în 2019.

Legături către principalele site-uri oficiale:

Profil socio-economic

Economia Danemarcei este solidă, bazându-se pe o creștere economică susținută, un grad scăzut al șomajului și stabilitate macroeconomică, cu o datorie externă mult mai mică decât media UE și cu un modest excedent bugetar și o dobândă externă mult sub media statelor UE. Mediul economic danez este favorabil și stabil, ca urmare a încrederii populației și a creșterii consumului, a investițiilor, dar și a reformelor întreprinse de guvern în domeniul muncii, pensiilor și finanțelor În același timp, nivelul investițiilor realizate prin fonduri europene este foarte ridicat. Există totuși provocări la adresa economiei daneze, venind în special din piața muncii, unde gradul ridicat de angajare crește presiunea asupra companiilor ca urmare a dificultăților de recrutare de personal calificat.

Creșterea economică a fost în medie de 1,9% în perioada 2014-2018, fiind bazată în principal pe creșterea consumului și a investițiilor. În anul 2018, creșterea economică a fost de 0,8%, iar în anii următori se preconizează creșteri de 1,7% în 2019 și 1,6% în 2020.

În ceea ce privește gradul de angajare, acesta a crescut gradual în fiecare semestru începând cu anul 2013, astfel că în 2018 a fost înregistrat un grad de angajare de 76,9%, față de media UE de 72,1%. De asemenea, rata șomajului a scăzut la 5% în 2018, față de 7% media UE, în vreme ce ponderea persoanelor aflate în șomaj pe termen lung este de 1%. Principalele grupuri sociale care au un grad scăzut de angajare sunt străinii, tinerii și persoanele cu dizabilități.

Principalele ramuri industriale sunt: producţia agricolă, industria piscicolă, producţia de bere, petrol şi gaz, producţia de electro-casnice, mobilă şi modă. Topul celor mai importante companii daneze la finalul anului 2018 este ocupat de Novo Nordisk, Danske Bank, LEGO, gigantul energetic Ørsted, și grupul de servicii financiare Nykredit.

Principalii parteneri comerciali: Germania, Regatul Suediei, Marea Britanie, Regatul Norvegiei, SUA.

Afaceri europene

Membră a UE din 1973, Danemarca are o vastă experienţă de acţiune în cadrul Uniunii, dobândită inclusiv din structurile în care era deja inclusă în cei 35 de ani care au precedat momentul aderării, respectiv Acordul Economic de Liber Schimb (AELS) şi Spaţiul Economic European (SEE).

La 25 martie 2001 Danemarca a devenit stat membru al Spaţiului Schengen. Danemarca nu participă la Zona Euro.

Danemarca are o economie orientată spre export (50% din PIB este generat de exporturi), cu rol activ şi constructiv în cooperarea europeană.

În cadrul UE, Danemarca a obținut patru excepţii de la politicile europene, în domeniile: apărării comune, monedei unice, cetăţeniei europene, justiţiei şi afacerilor interne. La 3 decembrie 2015 danezii au decis prin referendum, în proporţie de 53%, asupra menţinerii opt-out-ului în materie de justiţie şi afaceri interne.

Agenţia Europeană de Mediu are sediul la Copenhaga.

​Relaţii internaţionale

Priorităţi de politică externă: promovarea intereselor daneze prin intermediul UE, implicarea în procesul de consolidare a relaţiilor transatlantice, promovarea exporturilor şi atragerea de investiţii, cooperarea în cadrul ONU, susţinerea asumării de către UE a poziţiei de lider în combaterea încălzirii globale, fructificarea oportunităţilor oferite de creşterile economice înregistrate în ţările BRIC şi implicarea mai accentuată a Danemarcei în eradicarea sărăciei din Africa.

Danemarca este membru fondator la ONU (1945) şi NATO (1949). Este, de asemenea, membră a OSCE, OCDE, FMI, Banca Mondială, Consiliul Europei, Consiliul Statelor de la Marea Baltică etc.

mai 2019

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice